Paul ANTONIU: despre poezie, muzică și teatru cu Vasile Radu GHENCEANU (II)

10/07/2020

de Paul ANTONIU

V.R Ghenceanu și Paul Antoniu ascultând „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi

Partea a II-a

(Paul Antoniu de vorbă cu V.R. Ghenceanu)

V.R. Gh: La-nceputul acestei a doua reprize eu îți propun să ne reîntoarcem la Poezie, frumoasă și nobilă preocupare pentru noi și viețile noastre.

P.A: Propunerea e foarte frumoasă, dar nu sunt convins că vom avea atâta spațiu pe casetă în care să ne încapă toate părerile pe această temă, foarte ofertantă pentru noi doi.

V.R. Gh: Să vorbim atunci doar despre recitalul „Poezia din turn” pe care tu cu câțiva colegi îl transmiți, prin megafoanele din oraș, din Turnul Ștefan, în fiecare lună, e drept și cu sprijinul unui post de radio local.

P.A: Cu această foarte frumoasă idee a venit în fața noastră, încă de la instalare, actorul clujean, Anton Tauf, la puțină vreme după venirea sa ca director. Repertoriul mereu a fost la latitudinea noastră, orientându-ne mai mult spre operele marilor noștri clasici, dar și spre alor noștri maramureșeni, precum Gh. Pârja, Adela Naghiu, Gh. Mihai Bârlea, Augustin Botiș, Gh. Chivu și desigur, cel de față… Citește restul acestei intrări »


Paul ANTONIU: despre poezie, muzică și teatru cu Vasile Radu GHENCEANU (I)

10/07/2020

de Paul ANTONIU

V.R Ghenceanu și Paul Antoniu ascultând „Anotimpurile” de Antonio Vivaldi

Partea I

(Paul Antoniu de vorbă cu V.R. Ghenceanu)

Discuția dintre noi, pe temele enunțate, a avut loc în două reprize, în două zile apropiate, după cum am descoperit pe caseta audio din fonoteca personală. Nu e menționată și data imprimării, fapt ce nu e chiar atât de important, pentru simplul motiv că temele dezbătute atunci sunt și azi la fel de actuale.

V.R. Gh: Un dialog cu un bun prieten ca tine, Paul Antoniu, pe temele deja enunțate, poate stârni un interes special în rândurile spectatorilor voștri devotați. Să pornim deci, schimbul nostru de idei și gânduri. Așadar, stimate prietene, vremea a trecut. Au trecut câțiva ani de când slujești cu credință scena băimăreană ca actor, desigur. Nu e încă momentul unui bilanț. Și totuși…

P.A: Reportofonul acesta care e deschis între noi îmi dă emoții, pentru că nu sunt obișnuit să vorbesc la microfon. Pe scenă e cu totul altfel…

V.R. Gh: Vorbește fără teamă, căci microfonul e încorporat și nu se vede.

P.A: Ca să fiu scurt, pot spune că pe scena băimăreană, am avut multe bucurii. Mai cu seamă acelea de-a lucra cu mari regizori, Citește restul acestei intrări »


ANTOLOGIE 1001 CUGETĂRI

09/07/2020

de Vasile BELE

ANTOLOGIE 1001 CUGETĂRI, Vol. X, apărută la Editura Napoca Nova, Cluj-Napoca, 2016, ISBN 978-606-8781-01-3, pag. 408, autori OLIPMPIA MUREȘAN și pr. ILIE BUCUR, cu o prefață de carte, semnată de preot iconom stavrofor Pop Valer Nicolae, Parohia Ortodoxă Română Mânău, oraș Ulmeni – Maramureș.

„În ultimele secole omenirea a tipărit și alte multe manuale de înțelepciune. Dintre acestea fac parte aceste minunate volume îngrijite de părintele protopop Ilie Bucur și de colaboratorii dânsului, în cazul acestui volum doamna profesor Olimpia MUREȘAN din Ulmeni-Maramureș și le doresc colaborare fructuoasă în continuare pentru scoaterea la lumina zilei a cât mai multor nestemate ale gândirii internaționale și naționale. Sunt manuale autorizate, întocmite de personal calificat pe care le recomand tuturor filocaliștilor care își știu rolul și rostul lor pe pământ, și care sunt doritori de bine și de frumos via înțelepciunea lui Dumnezeu”, pag. 7, afirmă prefațatorul în cuvântul său.

Ce mi-a plăcut și mai mult, este faptul că fiecare autor are un cuvânt al său, din care aflăm „cum și de ce această carte?” „Cartea reprezintă o formă memorialistică adecvată realităților noastre istorice; selecția «picurilor de înțelepciune» s-a făcut după criterii bine stabilite, aducând în prim-plan EVENIMENTELE ACTUALE din țara noastră cu bune și cu rele și părerea oamenilor de valoare despre ideile abordate; cartea are aspectul unei 《CRONICI DE CARTE》luând în vizor alegerile parlamentare, lupta ungurilor minoritari de-a dezbina pe români și a face o regiune autonomă în chiar inima Transilvaniei și a țării; alături de lașitatea unor guvernanți care se prefac că nu știu și nu văd nimic, cu gândul doar la susținerea udemeriștilor pe timpul alegerilor”, pag. 9, ne mărturisește încărcată de patriotismul și simț civic, doamna Olimpia Mureșan. Citește restul acestei intrări »


IONEL SIMA ȘI TRILOGIA – PĂMÂNT, TRĂIRE, CER

08/07/2020

de Vasile BELE

Ionel Sima

IONEL SIMA – un om simplu, un om modest ce aduce imagine literară pozitivă comunității, prin aerul proaspăt și curat ce ni-l dă, nouă, cititorilor și iubitorilor de literatură, iată, pentru a treia oară. Pentru a-mi ușura treaba, voi face apel la memoria dumneavoastră, acei prieteni „abonați permanenți” ai frumosului cuvânt „POEZIE”, sau „LITERATURĂ DE BUNĂ CALITATE”, iar pentru a nu vă chinui vă voi răspunde în cele ce urmează, citând din memorie, și având în vedere (și-n fața ochilor), promisiunea poetului că nu se „va opri aici, dimpotrivă, voi merge mai departe, indiferent ce vremi/vremuri vor veni!”. Ceva de genul… am spus, am citat din memorie, toate acestea întâmplându-se cu ocazia lansării primului volum de poezie.

Repet, acestea se întâmplau în anul de debut în plan literar și editorial – 2013 – când Ionel Sima ne surprindea cu întâiul dumisale volum de versuri – CĂRĂRI PRINTRE STELE, apărut la Editura Armonii Culturale, Adjud-Vrancea, pg. 80, ISBN 978-606-8388-94-4, volum dedicat memoriei soției Zorica, (care și-a început mult prea devreme călătoria pe cărările cerului), și tuturor celor din familie și neam, inclusiv cititorilor, căci în definitiv, acesta este scopul suprem – întâlnirea cu cititorii. Volumul respectiv are o prefață – DEBUT ÎN LUMEA LITERARĂ. POEMELE LUI IONEL SIMA – SUNT CĂRĂRI PRINTRE STELE, însușită și semnată de către subsemnatul.

Urmează, volumul al doilea, (2016), COPACUL IUBIRII, apărut la aceeași editură, Citește restul acestei intrări »


REVERENȚĂ LA O… ANIVERSARE

06/07/2020
paul-antoniu

Paul Antoniu

de Paul ANTONIU

Mottouri:

– „În teatru nimeni nu-i mai presus decât ACTORUL”, Vasile Radu GHENCEANU (17 mai 1939 – 30 octombrie 2006)

– Autograf special la propunerea subsemnatului: „Dușmanilor lui Paul Antoniu, cu cea mai aleasă prețuire. 17.V.2001. V.R. Ghenceanu” (Autograf pe volumul „Dreptul la singurătate”, Ed. Proema, 2001).

– „Actorii sunt imprevizibili. Când nu le convine ceva, pentru a aplica o pedeapsă recurg la mijloace aparent legale.” V.R. Ghenceanu. (16.V.1977).

– „Grădinile din fereastră”, titlul unui volum – jurnal de călătorie, Ed. Proema – Baia Mare, 1998.

– „Priviți-mă în starea de veghe; / Sunt bolnav.” (Din volumul „Însemnați de uitare”, Ed: Omega – Baia Mare, 1997

Vasile Radu Ghenceanu

Poet, gazetar, eseist, cronicar și director de Teatru – Vasile Radu GHENCEANU– unul dintre intelectualii de mare prestigiu de pe meleagurile noastre, ar fi împlinit venerabila vârstă de 81 de ani (n. 17 mai 1939). N-a fost să fie, însă… până-n ziua de azi, data plecării sale (d. 30 oct. 2006) pe cărări de stele a rămas, în amintirile noastre, apropiate rudenii sau doar prieteni neasemuiți, ale tuturor care bine l-am cunoscut și apreciat cu asupra de măsură, ne-a rămas Omul, un model de viață demn de urmat, indiferent de vârstă văzându-l cu ochii minții tot mai hotărât pășind spre culmi. Și asta până-ntr-o zi în care urcușul devenea tot mai plin de obstacole, iar culmile tot mai înnegurate. Speranța unei curânde reveniri în viețile noastre devenea tot mai palidă, mai ales pentru unii dintre noi care, pe parcursul mai multor ani, relația cu Radu devenea tot mai frățească, multe cele apropiindu-ne, în timp ce ne descopeream unii altora preocupări și nobile pasiuni care ne uneau în gând și-n fapte. Noi doi, de exemplu, eram melomani pasionați, mari iubitori de poezie, iar de TEATRU eram trainic legați, Radu în calitate de cronicar și, mulți ani, un pasionat și competent director, mult apreciat și chiar iubit de către noi actorii, Citește restul acestei intrări »


Glodul greu de acasă

03/07/2020

de Gabriela Căluțiu SONNENBERG
Benissa, 1 iulie 2020

Iar s-a înglodat România, udată de ploi care n-o mai slăbesc! O țară-împotmolită, la propriu (mulți zic că și la figurat). Tragedia inundațiilor se repetă an de an și ne face semne de la distanță, noi fiind departe de casă, printre străini. Încă un cui înfipt în biet sufletul nostru bântuit de mustrări de conștiință. De parcă am fi putut frâna drama, dacă am fi rămas acolo! Degeaba. Cu forțele naturii nu te pui. Dar și așa, de la distanță, glia strămoșească care acolo ne ermetiza tălpile până la ultimul por, lipindu-ne de origini până prindeam rădăcini, se ține de noi, inevitabilă.

Mai au și alte țări noroaie, dar ca la noi parcă nu-i la nimeni! Pământul galben al Spaniei e nisipos. Vântul ți-l zboară-n ochi, derutând, dar tot nu e același lucru cu glia strămoșească. Un jet de apă bine țintit îl dă imediat la o parte.

Nu e așa pământul patriei. El, de parcă ar avea viață în el, se încăpățânează să rămână înghesuit prin unghere, fără dor de ducă. Uneori se duce în direcții neașteptate. Stropește în picuri grei, impregnându-ne hainele cu urme neregulate, de hărți închipuite, în vagi contururi de dor. Pete indelebile peste memoria noastră afectivă, de emigranți plecați în bejenie pe Mapamond, pete ce nu se lasă mascate cu una cu două. Parc-ar vrea să ne spună „pe-aci ți-a fost calea” sau, mai bine zis „al meu ești”. Nu sunt de ignorat. Citește restul acestei intrări »


CÂȘTIGĂTORII CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ ȘI ARTĂ PLASTICĂ „LAUDĂ SEMINȚELOR, CELOR DE FAȚĂ ȘI-N VECI TUTUROR”, (EDIȚIA 2020)

03/07/2020

de Radu BOTIȘ

 

Concursul Național de Creație Literară și Artă Plastică „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor” și-a anunțat câștigătorii ediției 2020. Comisiile de jurizare ale lucrărilor primite pentru cele două secțiuni ale concursului („Adulți” și „Elevi”), au fost formate din personalități ale vieții cultural-științifice, scriitori, critici literari, artiști plastici, profesori și traducători, care au decis acordarea unui număr de 42 de premii, premii speciale și mențiuni, Marele Premiu al Concursului Național de Creație Literară și Artă Plastică „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor”, ediția 2020, revenind domnului Dumitru Buțoi din Timișoara.

Reamintim faptul că, anul acesta, Concursul Național de Creație Literară și Artă Plastică „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor” a înregistrat cifra record de 125 de participanți, cu lucrări trimise pentru domeniile poezie, eseu, traducere și artă plastică (83 la secțiunea „Adulți” și 42 la secțiunea „Elevi”). Citește restul acestei intrări »


Antirasismul care naște Anticristul 

02/07/2020

de Prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Nicolae Iuga

Nebunia mișcării aparent ati-rasiste (spun „aparent”, pentru că în realitate este vorba de o manipulare politică de mari proporții) nu se oprește la personalități politice. Nu sunt atacate numai personalitățile de culoare albă din istorie, despre care se spune că ar fi avut vreo legătură cu sclavia negrilor pe teritoriul american, sau despre care se crede că ar fi făcut cândva anumite afirmații rasiste, ci s-a făcut pasul următor, s-a depășit o linie roșie, s-a trecut la o și mai periculoasă mișcare rasistă inversă, anume la un rasism al celor de culoare neagră și a homosexualilor împotriva oamenilor albi heterosexuali, au început să fie atacați – în stil curat nazist – anumiți oameni pentru ceea ce sunt, oamenii albi creatori pentru simplul fapt că sunt albi.

Una dintre cele mai vechi și prestigioase universități americane, Yale University fondată în 1701 a luat o măsură stupefiantă. La intervenția unui grup de presiune, Conducerea universității a desființat cursul de Istoria Artei. Citește restul acestei intrări »


ÎN AMINTIREA UNOR FLORI DE SÂNZIENE… (Și nu numai…)

02/07/2020

paul-antoniu

de Paul ANTONIU

Motto-uri:

„Rugați-vă! Rugați-vă necontenit pentru Biserica noastră care, în curând va trece prin grele încercări”. (Episcop greco-catolic de Cluj – Gherla, Iuliu Hossu)

„Părinții nu mor niciodată; ei sunt ca păsările călătoare care pleacă și nu se mai întorc”. (Pr. Paul Augustin).

Nu demult, la un ceas de seară, nu știu ce-mi veni să-mi iau amintirile la bani mărunți, cum se spune, chiar și pe cele din vremea prunciei. Am făcut un popas mai temeinic printre cele din vara anului de grație 1948. Mulți dintre eventualii cititori ale acestor amintiri sunt sigur că pe-atunci încă mai pluteau prin cosmos nerăbdători să ajungă și pe Terra. În vara anului respectiv am terminat clasa întâia (azi, a cincea) la Liceul INOCENȚIU MICU CLAIN (Al săracilor, cum i se mai spunea) din Cluj, de sub patronajul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj – Gherla. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XX (2020), nr. 423 (1 – 15 Iunie)

29/06/2020

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Pe urmele sfinților. În fiecare an, după Rusalii, Biserica noastră a rânduit două duminici, pe care le-a dedicat sfinților: prima de după Rusalii tuturor sfinților, iar a doua sfinților români. În afară de aceste duminici, fiecare zi este dedicată unui sfânt sau unui grup de sfinți, cu excepția acelor zile dedicate persoanelor Sfintei Treimi, Sfintei Cruci și Sfinților Arhangheli. Priviți în calendarele creștine și veți vedea sute, chiar mii de sfinți răspândiți în tot cursul anului. Cu toate acestea, nu sunt trecuți în calendar toți sfinții. Știți de ce? Fiindcă nu sunt cunoscuți toți. Numai Dumnezeu îi știe pe toți. Observăm în calendar că numele unor sfinți sunt scrise cu litere roșii (sfinții mari), altele cu litere albastre (sfinții români) și alții cu litere negre (sfinții obișnuiți). Cu siguranță, că fiecare vă puneți întrebări despre sfinți și tocmai de aceea v-am vorbit în multe predici despre ei, în mai multe numere din „Scrisoarea pastorală”, iar în anii trecuți parohia noastră a publicat și a donat fiecărei familii din parohie cele cinci volume din Viețile Sfinților. Cu toate acestea, e nevoie să revenim, fiindcă sfinții sunt modelele desăvârșite ale vieții de creștin, modele de viață pentru fiecare dintre noi.

Așadar, sfinții sunt acei creștini, care au avut o viață îmbunătățită mai mult decât creștinii obișnuiți, care au suferit bătăi, schingiuiri, temniță, ba chiar și moarte, dar nu și-au lepădat credința. Alții și-au dedicat viața sau o parte din ea răspândirii învățăturii creștine; alții au aprofundat Sfânta Scriptură și au dat la lumină cărți în care au explicat adevărurile descoperite în Biblie, ajutând astfel pe mulți să înțeleagă învățăturile creștine și să-și mântuiască sufletul; alții au făcut fapte bune.

Ceea ce este un campion în sport sau un erou în război, este un sfânt în domeniul credinței și al trăirii creștine. Citește restul acestei intrări »