MOARA DE AUR

20/10/2021

de Aurelia RÎNJEA

Cu mare emoție, Cititorule, intru în templul din cuvinte al volumului SINGURĂTATEA POETULUI, scris de GELU DRAGOȘ, apărut la Ed. Grinta, 2021, un dăruitor de cultură, care prin Moara sa literară hrănește sufletele atât de însetate ale românilor din întreaga lume.

Poezii din „sângele nostru”, cum însuși ne spune, în care încă de la început își exprimă neputința: „Nu ştiu decât o poartă prin care să te apropii / Nu ştiu decât o poartă prin care mai poţi trece / Ca vântul care suflă şi tremură, doar plopii, / Dincolo e poetul… nemuritor şi rece” (Nu știu), aducându-mi pe Eminescu spre cinstire în fața noastră sau pe Lucian Blaga: „Când poezia şi poetul devin o osie de lemn / în Lancrăm scutură cireşii, iar florile-şi usucă vlaga, / când eu mă trag cu el pe roată şi bate clopotul, e semn / că-mi va seca din ochi cerneala, la curtea dorului de Blaga” (Corăbii de cuvinte).

Într-o puternică conexiune cu natura, poetul Citește restul acestei intrări »


Echim Vancea – 70

19/10/2021

A rămas cel mai poet dintre noi

 

de Gheorghe PÂRJA

Nu doresc a stârni multe întrebări din partea consacraților autori de dicționare și istorii literare, nu intru pe teritoriul lor cu constatarea din titlu. Ci mă refer la nașterea unei grupări literare la Sighetul Marmației, la care am fost martor, dar și participant. Și care și-a făcut drum în literatura română de se vede și în ziua de astăzi. Eram liceeni în orașul dintre ape, cei mai mulți prunci de țărani veniți la învățătură de prin satele Maramureșului, aici, în urbea de pe graniță. Aduceam cu noi averea de acasă: cuvinte părintești, slova liturgică, dar și miracolul horilor. Ne-am constituit printr-o nevăzută liniuță de unire. Ne-am cunoscut pe nume: Echim Vancea, Gheorghe Mihai Bârlea, Simion Șuștic, Ileana Mihai, Andrei Făt, Lucian Perța, Marin Slujeru, Mihai Nebeleac. Și au mai fost buni și cu har.

Cred că la început ne-am jucat cu schimbul de cuvinte Citește restul acestei intrări »


Păreri despre… necunoscut

18/10/2021

Puiu Răducan

de Puiu RĂDUCAN

De la veritabilul poet al exilului românesc din Canada, bunul meu prieten George Filip, am auzit prima dată despre meseria de prefațator. Da! S-ar putea spune și așa … meserie.

Deși nu mă declar meseriaș în datul cu părerea, am prefațat câteva cărți. Într-o perioadă nemernică prin care trecem, când cartea nu se mai citește nici în școli, ar fi o dovadă clară, sinceră, față de cel care a scris cartea că prefațatorul a citit-o.

Dacă prefațatorul mai este editor și tipograf, mai este o problemă că nu a fost „luată la mărunțiș” cartea? Sigur că nu, dar problema tot există.

Nelu Danci

De data aceasta prefațez cartea unui bun prieten din spațiul virtual, domnul Nelu Danci.

Tot moroșan, ca Vasile Bele, căruia i-am tipărit 4 volume antologice și o carte personală, acum, aici, l-am descoperit pe domnul Nelu Danci. O vorbă înțeleaptă spune că cine se aseamănă se adună, dar noi doar ne asemănăm, urmează să ne și adunăm …

N-aș fi scris despre creația unui om fără să-l cunosc, dar văzând ce scrie, cum scrie, văzându-i patriotismul și căutările-n străfunduri pentru a aduce la „suprafață” obiceiuri, tradiții ale neamului nostru, mai ales din zona de Nord a țării, nici n-am stat pe gânduri când mi-a propus … Și cum să nu scrii despre un om Citește restul acestei intrări »


Gustul binelui pe buze

16/10/2021

(recenzie)

de Mihaela CD
membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, TWUC
Președinte World Poets Association Canada
membru LSR – Liga Scriitorilor Români

 Cartea „Ursula, o mamă judecată de copii” este cel de-al șaselea roman publicat în 2020, la Editura Izvorul Cuvântului din București, care face parte din colecția „Dragostea arză-o-ar focul”, și care reprezintă o colecție extraordinară de romane despre femei și pentru femei cu subiecte diferite, cu personaje diverse, dar care la un moment dat au toate un punct comun, fierbinte, care arde: Dragostea!

Aflată la o vârstă matură, a celei de-a doua tinereți, doamna Mara Popescu Vasilca brodează în romanele sale personaje și povești trăite sau povestite de cei din jur cu firul de aur al priceperii, imaginației și creativității sale debordante într-o țesătură de o excepțională calitate ce îmbină experiența sa de viață cu înțelepciunea dobândită oferind cititorului adevărate lecții de viață. Astfel cititorul colecției „Dragostea arză-o-ar focul”, pe lângă plăcerea absolută a lecturii, se va simți câștigat, îmbogățindu-se cu o experiență de viață parcă trăită chiar de el, substituindu-se în pielea personajelor și primind subtil o înțeleaptă lecție pe care o va adăuga în bagajul său valoric.

Cartea „Ursula, o mamă judecată de copii” reprezintă Citește restul acestei intrări »


Gheorghe Pop – axiologie prin superlative

14/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Oamenii de mare forță în domenii de impact au și „darul” de a ne provoca axiologic, caracterizarea lor determinându-ne să folosim „sintagme rare”. Chiar dacă acestea se repetă, de la un exponent intelectual la altul și chiar de la o epocă la alta, fenomenul nu e lovit de „redundanță” deoarece expresiile măgulitoare sunt fie completate cu exemple, fie ajustate la subiect. Am parcurs în aceste zile cam tot ce s-a scris în decursul timpului despre Profesorul Gheorghe Pop, spre a-l cinsti „cu lectură” acum când în ziua de 8 octombrie 2021 se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa. Trecând din nou prin filtrele mele hermeneutice O viață de Magister exemplară și excepțională, am constatat că dincolo de toate considerațiile formulate scheletul care rămâne sunt tot… „sintagmele rare”. Sau, altfel spus, epitetele frumoase, comparațiile subtile sau metaforele abile, toate îmbrăcând haina superlativului, singurul care dă panegiricului ca specie culoare, amploare și grandoare.

Iată cum arată Citește restul acestei intrări »


Dincolo e Poetul… nemuritor şi rece!

14/10/2021

de Zenovia ZAMFIR

Gelu Dragos_foto_Stefan Selek

Gelu Dragoș

La început a fost Caravana Culturii…, apoi schimburi de idei, gânduri, cuvinte frumoase la adresa activităţilor şi realizărilor pe Tărâmul culturii. Şi mai apoi aveam să descopăr – „Moara lui Gelu”. Poezii, eseuri, referinţe, poveşti minunate, oameni de pretutindeni se întâlnesc pe acest blog cunoscut şi apreciat.

Talentul și imboldul de a scrie este un miracol, este suferință, zbatere, încercare de definire a ceea ce simți, prin urmare, sentimentul tranformat în cuvânt, cuvântul în imagine.

Poeziile maramureşeanului Gelu Dragoş te poartă într-o lume frumoasă, te învăluie şi te dezmiardă în nopţile lungi Citește restul acestei intrări »


Dansând pe un drum alunecos şi plin de capcane

13/10/2021

(recenzie)

de Cezarina ADAMESCU

Pe acest drum se aventurează eroina romanului de faţă, fără a se gândi prea mult la consecinţele care aveau să apară mai târziu. Povestea ei? Povestea miilor de tinere care aleg un trai mai uşor, fără prea multă muncă şi, cred ele, fără probleme majore. Dar problemele se ivesc, oricum. Şi unora dintre ele, cu greu le vor putea face faţă. A dansa pe gheaţă nu e atât de lesne, mai ales dacă gheaţa este foarte, foarte subţire.

Cum să te afli pe linia mediană, când balanţa înclină, când într-o parte, când în cealaltă? A-ţi menţine echilibrul pe sârma vieţii este o adevărată artă.

O carte care, încă din titlu este incitantă şi atrage la lectură mulţi tineri, în special femei, care încă nu şi-au găsit drumul potrivit în viaţă.

Şi personajul Ursula, devine un arhetip, „o bucată de suflet de femeie”, de la care multe persoane au de învăţat, fie să nu facă precum a făcut ea, fie să lupte şi să-şi îndrepte greşelile, dacă Citește restul acestei intrări »


Semnal editorial. Antologia „De amicitia”, o carte de pus pe rană

12/10/2021

de Gelu DRAGOŞ

Am intrat, datorită Poştei Române (Mulţumesc că mai supravieţuiţi!), în posesia volumului „De amicitia”, Editura „Rotipo” Iaşi, 2021, în care coordonatoarea volumului, scriitoarea Mariana Moga, afirmă: „Personal cred că onestitatea şi autenticitatea sunt cele mai importante calităţi ale unui prieten. Interacţiunea cu prietenii, fie în persoană, fie online, ne lasă, de asemenea, să simţim emoţii covârşitor de pozitive: fericire, iubire, susţinere. Prietenii adevăraţi sunt cei care ne sunt alături în vremurile bune dar şi în vremurile provocatoare ale vieţii. (…) Deci bucuraţi-vă de acest volum dedicat prieteniei. Materialele primite poate au fost scrise cu mulţi ani în urmă, dar cu siguranţă sunt celebre datorită capacităţii autorilor de a ne arăta ce înseamnă prietenia. Împărtăşiţi aceste poezii sau povestiri cu oameni care au făcut o schimbare în viaţa voastră, cu prietenii dumneavoastră!”.

La acest demers literar de suflet al doamnei Mariana Moga au răspuns prezent un număr de 32 de poeţi şi prozatori, atât din România, din Republica Moldova cât şi din diaspora românească (Austria, Belgia, Franţa, Germania, Canada), Citește restul acestei intrări »


Gheorghe Pop – ctitor al învățământului superior băimărean

08/10/2021

Prof. dr. Gheorghe Pop
(8 octombrie 1921 – 5 iulie 2012)

În urmă cu un secol se năștea la Roșiori, pe Someș, în județul Satu Mare, într-o familie de oameni simpli, muncitori, a căror principală avere era credința în Dumnezeu și iubirea de pământ, Gheorghe Pop, cel care avea să devină un reper statornic și o personalitate emblematică pentru cultura și învățământul din acest colț de țară.

În satul românesc – care va fi elogiat de către Lucian Blaga peste un deceniu și jumătate în Aula Academiei Române – reperele spirituale erau învățătorul și preotul, cei care luminau prin cunoaștere și credință viața țăranilor din acei ani tulburi. Spre aceste două modele intelectuale se va îndrepta cel de-al patrulea fiu al familiei Pop din Roșiori.

În interviurile de la senectute, va recunoaște cu mândrie și melancolie aportul decisiv, în formarea sa, a familiei, a școlii și a bisericii din satul natal. A urmat clasele primare și gimnaziale în Roșiori, Citește restul acestei intrări »


Un reper major şi un referenţial esenţial

08/10/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Ce minunate şi provocatoare sunt clipele în care simţi că nu-ţi mai sunt suficiente superlativele limbii române. Vrei să vorbeşti sau să scrii despre o persoană absolut deosebită şi constaţi cu surprindere că vocabularul general al limbii este sărac la acest capitol, iar uzanţele de combinare lingvistică reduse. Este şi cazul de faţă. Personalitatea complexă a Profesorului Gheorghe Pop întrece în anvergură, altitudine şi amplitudine toate unităţile convenţionale de măsură axiologice. În consecinţă, devine chiar foarte greu să găseşti „cuvântul” care să exprime „adevărul” pe potriva realităţii! Din acest motiv simplu, panegiricul de faţă va uza de elemente din spectrul de rezonanţă interpersonal. L-am cunoscut întâi din ecourile şi reverberaţiile operei sale de o viaţă, din relatările absolvenţilor Institutului Pedagogic sau Institutului de Învăţământ Superior Baia Mare, care duceau vestea despre lucrarea sa, peste tot unde ajungeau să profeseze. Apoi, personal, în 1979, când am fost angajat la Institut ca director al Clubului studenţesc. Un om împlinit, dar plin de prospeţime în conceperea perspectivelor, activ permanent, însă nu lipsit de profunzimea meditaţiei, sobru pentru a impune linia înălţimilor de atins, dar vesel şi disponibil pentru colegi şi studenţi, probabil cu scopul de a-i proteja de stresul firesc al zilelor, puternic pe poziţiile cheie ale activităţii didactice, dar şi în relaţia cu ministerul sau cu autorităţile locale, plăcut în dialog, fascinant în exerciţiul de conducere… M-a cucerit definitiv, irevocabil şi iremediabil! Dacă valoarea socială a expresiei „Magister dixit” s-ar fi putut împroprietări, Profesorul Gheorghe Pop ar fi devenit cel mai bogat om din nord-vestul României! Şi ce putea fi mai frumos decât să poţi să ai zilnic parte de un astfel de „maestru”! L-am iubit din primele clipe de dialog. Citește restul acestei intrări »