Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 404 (16 –31 August)

16/09/2019

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Mânăstirile la români. Pământul țării noastre este presărat de mânăstiri, schituri și metocuri mânăstirești. Alături de biserici, ele formează o adevărată podoabă, o adevărată ghirlandă de odoare sfinte închinate lui Dumnezeu. Așa a fost dintotdeauna în istoria poporului român. Rare au fost localitățile, cât de mici, în care să nu fie construită „Casă” lui Dumnezeu. În felul acesta locuitorii s-au simțit mai aproape de Dumnezeu, mai apărați de nenorociri. Mânăstirile și bisericile transmit prin veacuri mesajul spiritualității creștin-ortodoxe.

Foarte multe dintre mânăstiri sunt ctitorii domnești, altele ctitorii ale marilor demnitari și boieri ai țării, iar altele ale unor obști sătești. Au fost ridicate ca rugăciune către Dumnezeu pentru ajutor în luptă și primejdii, ca altare ale permanenței liturgice, ca puncte strategice uneori, dar și ca mulțumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Au fost dotate cu proprietăți și scutiri fiscale, dându-li-se posibilitatea prosperității. Unii istorici au considerat că această politică a multor domni români a avut drept scop slăbirea marilor proprietăți feudale. Deși aparțineau mânăstirilor, bunurile materiale respective puteau fi folosite oricând, la nevoie, de domnie, pentru soluționarea unor probleme superioare de stat. Prima mânăstire cunoscută în documente la români a fost Vodița din Mehedinți, ctitorie a Sfântului Nicodim de la Tismana (1374). Mânăstiri au existat însă și până atunci, dar ele au fost distruse de popoarele migratoare. Există descoperiri arheologice, care vorbesc despre existența unor vetre monahale încă din secolele III-IV. Citește restul acestei intrări »


CRONICA UNEI CĂRŢI. LUCĂCEȘTI – FILE DE ISTORIE

06/09/2019

de  prof. Virginia PARASCHIV

Volumul LUCĂCEȘTI – FILE DE ISTORE (Editura Gutinul, Baia Mare, 2018), semnat de GELU DRAGOȘ, se înscrie într-o tendință mai larg generală a Maramureșului de a da curs scriiturii de monografii ale comunităților rurale, într-o încercare meritorie de a preciza identitatea așezărilor și ale locuitorilor, într-un context istoric validat de studiile istorice ale cărturarilor.

Gelu Dragoș și-a exprimat de foarte multă vreme dorința de a alcătui o monografie a satului Lucăcești, vorbea cu pasiune și mândrie de proiectul său. O influență puternică a avut-o și tatăl său, cu relatările din copilăria și tinerețea sa, relatări vii, autentice, despre evenimentul istoric perceput de vis – amintim spectaculoasa întâmplare cu ocupanții nemți, evocați de oamenii speriați ai satului, ca strigoi, dar pentru copiii curioși și iscoditori să-i vadă de aproape, s-au dovedit în fapt , prietenoși și generoși.

Gelu Dragoș, prin formația și vocația sa didactică, de învățător, conferă textului din volumul său, o vivacitate a conferirii din detalii, a învățăturii esențiale despre statornicia comunității în care s-a format în spirit demn și umanitar. Detalii grăitoare și pitorești, iar uneori chiar picante. Marea istorie, enigmatică și complicată, se face accesibilă prin incursiune vivace. Citește restul acestei intrări »


Viața – zbor între poezie și filozofie

08/08/2019

de Vasilisia LAZĂR

Irina Lucia Mihalca

Descinzând pentru prima oară prin lirica Irinei Lucia Mihalca, iubitorul de poezie va avea senzația că a pătruns într-o veritabilă „peșteră a lui Aladin” preaplină de cuvinte frumoase, înșirate în versuri inspirate, alcătuind poezii ca niște salbe și diademe adamantine, de o strălucire uimitoare. Înarmată cu finețea observației, întotdeauna documentată, indiferent de domeniul abordat – lumea faraonilor, a beduinilor sau cea a țăranului român – dovedind o minte enciclopedică, dar fără a deveni didacticistă, cu profunzimea percepției estetice și filosofice, poeta ne dăruiește cu modestia și generozitatea specifică omului valoros acest minunat volum de versuri – Aliterația timpului – o adevărată revelație prin substanța sa profund meditativă.

Veșnic bântuită de nisipurile mișcătoare ale ființării, poeta își pune nenumărate întrebări existențiale Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 402 (16 – 31 Iulie)

07/08/2019

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

 Dragii mei enoriași!

Sacru și profan. În jurul nostru observăm lucruri, locuri  și ființe de două feluri: sacre (sfinte) și profane. De asemenea, observăm zile sfinte și zile obișnuite.

Sunt sfinte bisericile, mânăstirile, crucile, icoanele, troițele; sunt sfinte zilele de duminică și cele de sărbătoare. Sunt sfințiți episcopii, preoții, diaconii. Față de toate acestea trebuie să avem o atitudine de respect deosebit. Prin aceasta ne arătăm credința și respectul față de Dumnezeu. S-o luăm pe rând:

Biserica MalovatBiserica este Casa lui Dumnezeu. O întâlnim în localități, sate, orașe, în incinta mânăstirilor. În ea se săvârșesc Sfintele Taine și Sfintele Ierurgii, în ea se săvârșește Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și celelalte Sfinte Laude. Ea este sfințită și resfințită de ierarhul locului, când este dată în folosință, după reparații mai mari etc. Când mergem la biserică, în duminici și sărbători și de câte ori este nevoie, trebuie să ne comportăm altfel decât atunci când mergem într-o locație oarecare, profană. Ne pregătim trupul făcând o baie, bărbierindu-ne, pieptănându-ne. Îmbrăcăm haine curate, nu neapărat noi. Nu ne ducem la biserică îmbrăcați după modă, cu haine în culori țipătoare, cu croială deșucheată, care să scoată în evidență anumite părți ale corpului. Nu are Dumnezeu nevoie să afle cum este moda în lume. Nu ne parfumăm. O îmbrăcăminte modestă, de culoare sobră e cea mai potrivită. Să avem o încălțăminte curată. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 401 (1 –15 Iulie)

22/07/2019

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

iconostas Biserica BardaNu suntem singuri! Într-o lume tot mai bulversată de conflicte, tot mai laicizată, mai tensionată și stresată, fiecare om se simte în nesiguranță, fiecare țară privește cu îngrijorare spre viitor.

Te simți singur, într-un război uriaș dintre Bine și Rău, care se desfășoară în tine și în afara ta. Tot felul de influențe care vin pe cele mai diverse canale îți subminează valorile morale și religioase-tradiționale pe care le-ai moștenit din moși-strămoși. Începi să te întrebi de unde vii, încotro te îndrepți, cauți fericirea spre zări necunoscute de generațiile precedente. Ți se inoculează impresia că regulile de viață, credința și morala părinților tăi și ale tale sunt depășite, învechite, că nu ești modern dacă nu accepți tot felul de ciudățenii, de aberații și de drăcovenii ca model de viață, de comportament, de credință. Dacă reușești să-ți păstrezi cât de cât luciditatea și cântărești cu înțelepciune lucrurile, îți dai seama că s-a produs o răsturnare în gândirea societății din vremea noastră, a scării de valori morale și religioase. Astfel, binele devine rău, răul-bine, urâtul-frumos, frumosul-urât, moralul-imoral, imoralul-moral și așa mai departe. Dacă reușești în vremea de azi să-ți păstrezi sufletul curat, gândirea neinfectată, fecioria trupului, dacă nu te amesteci în anturajele care promovează dezmățul, degradarea morală și religioasă, dacă nu devii adeptul concepțiilor care-L alungă pe Dumnezeu din viață, din societate, din lume, ești un sfânt. Citește restul acestei intrări »


EMIL I. BOZGA – PIERDUT PRINTRE RÂNDURI… debut editorial de excepție

17/07/2019

„ARS LONGA, VITA BREVIS! – ARTA ESTE LUNGĂ, VIAȚA ESTE SCURTĂ!”

Motto:

Mă las purtat de gânduri,
De zâmbete, tristețe și fiori,
Mă las purtat de vântul ce adie,
Visuri și șoapte, crez și melancolie
”. (Purtat de gânduri)

Vasile Bele

EGO SUM, QUI SUM!” – (eu sunt cel ce sunt!), parcă vrea să ne spună, EMIL I. BOZGA, cel care debutează în volumul „PIERDUT PRINTRE GÂNDURI”, care se pregătește să vadă lumina tiparului în aceste zile (n.a. mijloc de iulie, 2019). Rugat fiind de un foarte bun prieten, aflat și el în plină ascensiune literară (despre Ionel SIMA vorbesc!) să îmi „arunc ochii”, atunci când timpul îmi va permite, peste un manuscris ce cuprinde „gândurile unui foarte bun prieten” (citez din memorie) de al său, după nume – EMIL, consăteni de altfel, și fii ai Țării Lăpușului – o zonă foarte dragă mie, nu pot decât să îi dau curs – exact atunci când timpul îmi va permite.

Fără titlul unei promisiuni, evident, că răspund pozitiv, dar din motive obiective mail-ul primit rămâne, o vreme, necitit. Și pentru că fiecare lucru are momentul său, îndrăznesc a rosti – acum și aici, este momentul său! Acum este momentul manuscrisului. Îl răsfoiesc, ca de obicei… îl întorc, cât pe față,cât pe dos… și trag o primă concluzie – ÎMI PLACE! Îmi place – îmi spune ceva din interiorul meu. Merită mai multă atenție și-mi promit și mie, și acelui prieten, că voi reveni cât de curând asupra poemelor. Merită atenție. Găsesc acest manuscris – curios, interesant, plăcut la prima citire, real, cu sens în lumea actuală. Citește restul acestei intrări »


Necesitatea unei politici suveraniste în contextul jefuirii continue a României

16/07/2019

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Nicolae Iuga

Abstract: During the immediate post-war period, an important part of Romania’s natural resources was taken over by the former USSR, on the grounds of war indemnities that Romania was bound to by the Soviet Union, according to the Paris Peace Treatment. This is the reason why mixed Soviet – Romanian businesses were established under the „SovRom” name, meant to manage the payback of this debt, but by means of which the entire natural wealth of Romania was robbed.

Currently, Romania still holds certain resources and their exploitation may be of interest for foreign investors, but contracts with these foreign privately-owned companies must be concluded in a profitable manner for the Romanian State, obviously taking into account Romania’s national legitimate interests. 

Key words: Romania, Soviet Union, natural resources of Romania, Sovrom, Bechtel

În perioada imediat postbelică, URSS a jefuit metodic resursele României, sub motivul că România trebuie să plătească sovieticilor despăgubiri de război. În acest scop, au fost înfiinţate societăţi comerciale mixte sovieto-române, de aceea numite „SovRom”-uri, între anii 1945 şi 1952. În total au fost înfiinţate un număr de 16 astfel de Sovromuri, pe tot atâtea domenii de activitate, dintre care 5 sau 6 au avut o activitate comercială mai importantă, şi au funcţionat până în anul 1956, când au fost dizolvate. Citește restul acestei intrări »