In memoriam: Pr. Gh. Dumitrescu-Bistrița (II)

02/02/2023

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Preotul Gh. Dumitrescu-Bistrița și evreii

Pentru a rămâne în cadrul temei propuse, amintim că în Mehedinţi, mai precis în Turnu Severin, unde se găsea populaţia evreiască cea mai numeroasa din judeţ, evreii nu au fost stigmatizaţi, nu au fost arestaţi şi deportaţi, ba mai mult, nu li s-au confiscat averile. Dimpotrivă. Autorităţile locale au recurs la compromisuri pentru a salva situaţia. Amintim în acest sens schimbarea firmelor câtorva magazine evreieşti cu altele pe care erau scrise nume româneşti de proprietari fictivi. În spatele acestor firme, feriţi de ochii iscoditori ai trupelor naziste de ocupaţie, evreii şi-au desfăşurat mai departe activitatea nestingheriţi. În fondurile arhivistice locale nu se găseşte un singur document care să releve arestări, maltratări sau prigoniri ale populaţiei evreieşti pe motive de rasă. La aceasta putem adăuga nenumăratele mărturii ale celor contemporani cu evenimentele, români şi evrei, din zonă.

Preoţimea din Mehedinţi nu a avut o poziţie separată în cadrul localnicilor faţă de minoritatea evreiască. Dimpotrivă. Călăuziţi de exemplele admirabile, pe care ierarhia superioară le oferea în paginile presei bisericeşti, în special ale revistei „Biserica Ortodoxă Română”, preoţii mehedinţeni au fost alături de credincioşii lor în această situaţie, exprimându-şi simpatie şi compasiune faţă de conaţionalii lor de origine evreiască.

Această atitudine umană şi profund creştinească nu era ocazională, ci ea se înscria pe linia unei vechi tradiţii de prietenie şi conlucrare, de bună convieţuire şi de respect reciproc. Mărturii orale sunt numeroase în acest sens Citește restul acestei intrări »


In memoriam: Pr. Gheorghe Dumitrescu-Bistrița

02/02/2023

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Gheorghe Dumitrescu-Bistrița
(n. 15 sept. 1895 – d. 2 febr. 1992)

La cea de-a 90-a aniversare a preotului Gheorghe Dumitrescu-Bistrița (I) *

Preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrița – proeminentă personalitate culturală – s-a născut la 15 septembrie 1895 în satul Bistrița din județul Mehedinți, într-o familie modestă, înglodată în datorii și nevoi. Ca și cei șapte frați mai mici, a urmat școala primară în satul natal. În ciuda greutăților materiale, părinții au făcut eforturi deosebite și i-au dat posibilitatea să meargă mai departe la studii. A urmat astfel Liceul „Traian” din Tr. Severin, după care, în 1909, a trecut la Seminarul Teologic din Rm. Vâlcea.

Primii ani ai activității sale au fot dedicați învățământului, funcționând ca învățător în satele Cârjei și Bistrița, iar în 1922 a devenit preot paroh al satului Bistrița. În această demnitate a slujit altarul 53 de ani, situându-se printre preoții de frunte ai Olteniei în ceea ce privește activitatea pastorală. Dincolo de aceasta însă, Părintele Gheorghe Dumitrescu-Bistrița a realizat, alături de soția sa, Olimpia, cu incalculabile sacrificii materiale și spirituale, o operă de apostolat social și cultural inegalabilă.

Începând din anul 1919, tânărul intelectual de la Bistrița scoate una din cele mai căutate și apreciate reviste de folclor și etnografie de la noi din țară, „Izvorașul”. Apariție lunară, cu un apreciabil număr de pagini, revista Citește restul acestei intrări »


Diarium Academicum Septentrionis (II)

28/01/2023

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

1955. Printr-o scrisoare trimisă din Cluj, acad. Constantin Daicoviciu se oferă să-l ajute în activitatea sa de cercetare a istoriei vechi a Maramureșului pe profesorul sighetean Francisc Nistor, care începuse deja și prospecțiuni arheologice pe Dealul Solovan și la Oncești (Informație după manuscrisul „Portrete de dascăli maramureșeni” de Ion Berinde (p. 185), păstrat la Secția Colecții Speciale a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”). De altfel, după unii istorici, Francisc Nistor este „descoperitorul primei așezări dacice din Maramureș de pe Dealul Cetățuia din Oncești”.

1935. Francisc Nistor a participat la ședința operativă a Fundațiilor Regale, când s-a discutat problema înființării Muzeului Satului din București. „Atunci s-a angajat, în fața sociologului Dimitrie Gusti, că va sprijini acțiunea de achiziționare a unei biserici de lemn și a unor gospodării din Maramureș. El și-a respectat cuvântul dat. În Muzeul Satului, biserica din Dragomirești, gospodăria familiei Pleș din Ieud, o poartă din Vadul Izei și alta din Ferești sunt vizitate anual de zeci de mii de turiști români și străini”. (Citat din manuscrisul „Portrete de dascăli maramureșeni” de Ion Berinde, p. 184-185, păstrat la Secția Colecții Speciale a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”).

25-28 octombrie 2002. La inițiativa profesorului Radu Rey și în organizarea Citește restul acestei intrări »


In memoriam: Prof. Constantin Negreanu (6 ianuarie 1942 – 27 ianuarie 1991) 

27/01/2023

pr. Al. Stănciulescu-Bârda

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Constantin Negreanu s-a născut la 6 ianuarie 1942 în Turnu Severin, în familia contabilului Constantin D. Negreanu şi a Mariei Negreanu (casnică). Copilăria şi-a petrecut-o în oraşul natal.

În toamna anului 1949 este înscris la Liceul nr. 2 din Turnu Severin, unde urmează prima clasă primară. Clasele II-IV le urmează la Şcoala elementară nr. 3 din Turnu Severin, revenind la Liceul nr. 2 în 1953 pentru a-şi continua cursurile şcolii elementare. Studiile liceale sunt continuate la acelaşi liceu, pe care-l absolvă, la secţia reală, în 1960. În urma examenului de admitere din 1960, devine student al Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Timişoara. În timpul studiilor se remarcă prin comunicările susţinute în cadrul diferitelor sesiuni ştiinţifice studenţeşti, prin publicarea în revistele timişorene a numeroase articole. Un sprijin şi o apreciere deosebită a primit în timpul studiilor universitare din partea regretatului profesor Gheorghe Ivănescu (lingvist de talie europeană) şi a profesorului Ştefan Munteanu. Îşi ia licenţa în 1965.

După absolvirea studiilor universitare este numit, prin repartiţie guvernamentală, profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală din comuna Cerneţi. Aici a contribuit la editarea revistei „Cântec Tânăr”. La această şcoală funcţionează între anii 1965-1968.

În anul şcolar 1968-1969 a funcţionat ca director al Şcolii Generale nr. 9 din Turnu Severin. Acolo a fost iniţiatorul revistei şcolare „Vis şi adevăr”. Începând cu anul şcolar 1969-1970 devine profesor titular Citește restul acestei intrări »


Diarium Academicum Septentrionis (I)

26/01/2023

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

13-17 iunie 2012 – S-a desfă­șurat la Satu Mare și Debrecen cel de-al IV-lea Congres Internațional de Biologie Celulară și cea de-a XXX-a Sesiune Științifică Anuală a Societății Române de Biologie Celulară, organizat de Societatea Română de Biologie Celulară, Filiala Satu Mare, Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad și Universitatea din Debrecen (Ungaria). Personalități „cardinale”: acad. Maya Simionescu, acad. Octavian Popescu, prof. univ. dr. Coralia Cotoraci, dr. Gheorghe Benga (membru corespondent al Academiei Române), prof. univ. dr. Aurel Ardelean (Rector fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiș”), prof. univ. dr. Gavril Ardelean (Prorector), alte distinse personalități din Ungaria, Israel, SUA, Belgia ș.a.

Acad. Maya Simionescu a ținut conferința: „George Emil Palade – 100 de ani de la nașterea laureatului Premiului Nobel”. Au fost înscrise 50 de prezentări orale și 106 lucrări științifice tip poster, din domenii precum: biotehnologie, neurobiologie, biochimie, bioinformatică, medicină de laborator, genetică, anatomie patologică, biologia celulelor stem.

13-14 noiembrie 2015 – Centrul de Cercetări Biologice Jibou a fost gazda unei prestigioase sesiuni științifice internaționale cu titlul „Flora, vegetația, fauna, ecologia și ocrotirea patrimoniului natural al Sălajului”. Evenimentul a fost organizat de Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, parteneri fiind Centrul de Cercetări Biologice Jibou, Citește restul acestei intrări »


CLAUDIU PINTICAN

25/01/2023

de Vasile BELE

Acrostih

Cerul ți-a fost muză și lumină
Liniștea stelelor te face izvor
Aroma gutuilor nu te cheamă la
Uitarea viselor, dimpotrivă,
Dăruiești tuturor dar din darul tău
Iubindu-ți aproapele ca pe tine
Urmându-ți drumul spre cuvânt prin lumină…

Citește restul acestei intrări »


La 21 ianuarie 1821 s-a născut VINCENȚIU BABEŞ

21/01/2023

de Mária BERÉNYI

Vincențiu Babeș
n. 21 ianuarie 1821, Hodoni, Satchinez, Timiș, Austro-Ungaria
d. 22 ianuarie 1907, Budapesta, Austro-Ungaria

Ascensiunea familiei începe cu VINCENTIU BABEŞ o personalitate de frunte din Banatul secolului al XIX-lea. El era avocat, istoric, publicist, om politic, întemeietorul presei române din Banat, care şi-a consacrat întreaga activitate şi putere de muncă pentru promovarea politică, economică, culturală şi bisericească a românilor din Banat şi Ungaria în a doua jumătate al secolului al XIX-lea.

S-a născut la 21 ianuarie 1821 în Hodoni, jud. Timiş. Era fiul lui Gheorghe Crîşmaru, ţăran gospodar din Moşniţa, care a murit pe când Vincenţiu era încă mic. Bunicul său, Mitra Babeş, neavând copii şi nici alţi nepoţi, l-a adoptat şi i-a dat numele său de Babeş. Mitra Babeş era un cărturar cunoscut şi avea legături cu Dimitrie Ţichindeal, pe atunci preot la Becicherecu Mic, şi cu Mihai Roşu din Jadani. La îndemnul celor doi oameni de cultură, bătrânul Mitra Babeş l-a înscris pe Vincenţiu la şcoala de pe lângă biserica Sf. Ilie din Fabric – Timişoara, cu gândul de a-l face preot. De aici a trecut mai departe la şcoala sârbească, apoi la şcoala germană din Timişoara – Cetate. Studiile secundare le-a urmat la Timişoara (1830-1833), apoi liceul din Seghedin (1833-1841 şi în fine cursurile de teologie le-a urmat la Carloveţ şi la Seminarul din Arad. Pe când se apropia de devenirea sa ca preot, Vincenţiu Babeş renunţă la această cale. Continuă studii juridice la Budapesta. Întors la Arad în 1846, intră în magistratură, devenind, peste doi ani, avocat. În perioada 23 septembrie 1846 – iulie 1848, Vincenţiu Babeş a fost desemnat profesor suplinitor la Preparandia din Arad.

În anul 1848 a fost numit inspector al şcolilor româneşti în districtul Caraş, unde s-a preocupat Citește restul acestei intrări »


Cortina a fost trasă

16/01/2023

Festivalul International de Poezie „Mihai Eminescu”, Ediția a II a, Getafe, 2023

Sâmbătă, 14 ianuarie 2023, a avut loc a II-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie MIHAI EMINESCU, eveniment dedicat nașterii lui Eminescu. Pentru succesul acestui eveniment, echipa Casei Române de Cultură din Getafe, Madrid, s-a mobilizat într-o formulă completă, iar alături de președintele Juan José García, Monica Mihaela Olaru, Eugenia Mucea, Violeta Andrei Stoicescu, Nicoleta C. Drîmbărean, Marius Gîrniță și reprezentantul cultural referent, președinte de onoare și coordonator, poetul Vasile Muste, acest festival a căpătat o imagine nouă, largă și interesantă pentru participanții acestei ediții”.

Juriul acestui festival a fost format din: Juan José García – președinte, Vasile Muste – membru, Marius Citește restul acestei intrări »


Eminescu, prima poezie

15/01/2023

de dr. Nicoară MIHALI

 

„La mijlocul societății, cu care i-a fost dat să-și petreacă viața, un asemenea om nu putea să facă carieră, nici să-și creeze pozițiune”. (Eminescu omul – Slavici)

Titlurile de boierie pe care Gheorghe Eminovici le va câștiga în viață sunt legate de moșia lui Constantin Balș de la Dumbrăveni. Ajunge aici pe postul de grămătic la vârsta de 25 ani, și ține evidențele în documentele moșiei. La scurtă vreme va ajunge sluger, adică funcția de a aproviziona armata și curtea domnitorului Mihail Sturza cu lumânări și carne. Prin 1835 deține deja funcția de vătaf pe moșia consilierului și cavalerului Constantin Balș, proprietarul moșiei din Dumbrăveni. Prin funcția de vătaf, Gheorghe Eminovici răspundea de ordinea din localitate, el răspundea și de bunul mers al moșiei, rezolvând abaterile disciplinare. La scurtă vreme ajunge vechil. Constantin Balș avea mare încredere în Gheorghe Eminovici pentru că era muncitor, slujitor cinstit, cu grijă față de averea stăpânului său, ajungând până la funcția de căminar în anul 1841, oferită ca recompensă pentru slujbele oferite țării chiar de către domnitor. Într-un fel spus țării pentru că el toată viața a lucrat în mediul privat.

Decretul nr. 1326 din 12 mai 1841 prevede:  Citește restul acestei intrări »


IN MEMORIAM: PROF. UNIV. ALEXANDRU ELIAN

08/01/2023

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Alexandru Elian
(n. 27 oct.1910, Bucureşti – d. 8 ian. 1998, Bucureşti)

Demult am vrut să scriu despre profesorul meu Alexandru Elian, dar n-am putut. O personalitate prea complexă pentru a fi cuprinsă în cele câteva rânduri din articolul de faţă.

O fire robustă şi fizic şi intelectual, cum n-am prea avut ocazia să văd multe în viaţă. Ne preda la facultate Bizantinologia. Îl vedeam pe stradă. Era înalt, potrivit de gras, cu privirea întotdeauna îndreptată cu mult mai sus de linia orizontului, pierdut în gândurile sale. Când îl salutam, tresărea surprins, înclina uşor capul şi saluta cu un zâmbet fugar. La cursuri vorbea liber. Totul la el părea ca o depănare de amintiri. Îi era atât de familiară materia predată, încât părea un bunicuţ ce le spune copiilor poveşti cu feţi frumoşi. Dintr-o materie seacă, plină de nume şi de date, făcea o istorie plină de viaţă, cu problematizări şi picanterii, cu caracterizări de personaje, cu multe, multe istorioare plăcute şi pline de farmec din viaţa bizantină. Reuşea să reînvie o lume demult apusă, iar mintea noastră de tineri realiza un film extraordinar al acelor vremuri, fiindcă regizorul avea tact de maestru şi ştia cum să conducă acţiunile.

Cursul propriu-zis (suportul de curs) era la bibliotecă: un dosar cu cca. 20-30 de pagini dactilografiate pentru fiecare semestru. S-ar fi crezut că este cel mai uşor curs, dar nu era deloc aşa. Citește restul acestei intrări »