Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVIII (2018), nr. 378 (16-31 iulie)

17/08/2018

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Biserica și Marea Unire (VII).
intrarea Armatei Romane in Cluj 1918
Au urmat zile de înălţătoare bucurie a întregii naţiuni româneşti, când armatele române recucereau pas cu pas fiecare metru de pământ românesc, când aceleaşi armate au trecut victorioase Carpaţii. Presa vremii şi scrierile memorialistice din acel timp vorbesc de felul cum a fost primită armata română de populaţia locală, majoritar românească din satele şi oraşele Transilvaniei. Puţine momente atât de înălţătoare au fost date vreunui popor de-a lungul vremii!
Victoria Armatei Române a fost fructificată cu folos de românii de pretutindeni. Anul 1918 a fost an de hotar în contextul marilor împliniri naţionale româneşti. Unirea cu Basarabia (aprilie 1918), Bucovina (octombrie 1918) şi cu Transilvania (1 dec. 1918) s-a împlinit. Era un act pecetluit cu mii de jertfe presărate pe câmpurile de luptă, cu mii de eroi aflaţi până astăzi în morminte ştiute sau neştiute. La aceste jertfe de viaţă şi de sânge se adăuga lucrarea mare a neamului românesc de pretutindeni. Citește restul acestei intrări »


În amintirea unor flori de sânzâiene (și nu numai…)

09/08/2018

Iuliu Hossu

Mottouri:
˜„Rugați-vă! Rugați-vă necontenit pentru Biserica noastră care, în curând va trece prin grele încercări” (Episcop Greco-Catolic de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu)
„Părinții nu mor niciodată; ei sunt ca păsările călătoare, care pleacă și nu se mai întorc” (pr. Paul Augustin – Tata)

de PAUL Antoniu

Nu demult, la un ceas de seară, nu știu ce-mi veni să-mi iau amintirile la bani mărunți, cum se spune, chiar și pe cele din vremea prunciei. Am făcut un popas mai temeinic printre cele din vara anului de grație 1948. Mulți dintre eventualii cititori ai acestor amintiri sunt sigur că pe-atunci încă mai pluteau prin cosmos nerăbdători să ajungă și pe Terra. În vara anului respectiv am terminat clasa întâi (azi, a cincea) la Liceul „Inocențiu Micu Clain” (al săracilor, cum i se mai spunea) din Cluj, de sub patronajul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Atunci, nerăbdător, îmi așteptam măicuța să vină să mă ia de la internatul de pe Calea Moților nr. 24, zid în zid cu sediul Episcopiei („Episcop Iuliu Hossu”, Cardinalul in pectore, după înveșnicirea Preasfinției Sale). Citește restul acestei intrări »


Viața luată de la capăt

08/08/2018

lansare de carte_Grapini_Sant_BN

COMUNICAT DE PRESĂ

La Editura Paralela 45 a apărut la finele lunii mai 2018, ultima carte a scriitorului Leon-Iosif Grapini, Viața, de la capăt, în condiții grafice deosebite. Romanul, căci este vorba despre un roman, al treilea din palmaresul autorului, a fost lansat în comuna natală Șanț, județul Bistrița-Năsăud, sâmbătă, 16 iunie, în impozantul și somptuosul Centru Cultural „Dimitrie Gusti”, din localitate, alături de cea de-a doua ediție a cărții semnate de Florea Grapini, Enea Grapini și ziua cea mare. Citește restul acestei intrări »


ZODIA lui ORFEU (399)

07/08/2018

Dumitru Farcas

Mottouri:
„Ogorul meu şi mîndra mea / Doar Dumnezeu le poate lua… / Dar eu ştiu că nu mă lasă singur să rămîn / Că şi Dumnezeu e un bun român…” (din „Balada lui Tomoioagă” din Moisei)
„Sfîrşitu’ lumii a fi cînd oi muri io” (un băciuc de pe la noi)
„Cînd au mai avut timp, oare, ţăranii să fie şi filosofi?” (din volumul „Surîsuri migdalate” de Vasile Ghica)

de PAUL Antoniu

Pe drumul său de glorii, Dumitru Fărcaş, în pas vioi a plecat de-acasă cîntînd din fluier. Frumoasele cîntări şi sprinţarele jocuri le-a învăţat de la bunicul dinspre tată, dar şi de la însuşi tatăl şi de la cei doi fraţi mai mari ai săi. Bunul Dumnezeu l-a pogorît printre noi, cu binecuvîntare, în Groşii Băii Mari, în data de 12 mai 1938. După absolvirea Liceului de Muzică (1960) s-a angajat ca taragotist în orchestra noului Ansamblu de Cîntece şi Dansuri „Transilvania”. Să cînte la taragot, instrumentul care i-a adus faima internaţională, a învăţat singur. Alte instrumente, precum ar fi oboiul, Citește restul acestei intrări »


Nicolae Bălţescu, un peregrin prin cele patru zări

07/08/2018

de Gelu DRAGOŞ

Nicolae Baltescu

Nicolae Bălţescu

A apărut anul trecut la Editura Pontos din Chişinău volumul de versuri „Să mă ierţi, Primăvară” de Nicolae Bălţescu. Prefaţa este semnată de Mariana Moga, care definește foarte bine, în esențialitatea sa, creația autorului: „Poezia lui Nicolae Bălţescu este una adânc trăită, marcată de o atmosferă de suferinţă, de aşteptare, de speranţă, de armonizare a minţii cu inima. Gândurile şi simţirea şi le revarsă în cuvinte cu mireasmă de primăvară”.

Volumul este structurat în şase unități tematice: „Din istoria lumii”, „O lume, azi”, „Psalmi”, „Să mă ierţi, Primăvară”, „Gânduri pentru Neamul meu”, „Picături din roua lirei”, şi chiar din titlurile acestora se poate observa că poetul român-moldovean abordează mai multe subiecte sensibile: imperfecţiunea acestei lumi – datorată neatenției omului; admirația faţă de Marea Creaţie a lui Dumnezeu; Citește restul acestei intrări »


Nicolae Iuga – 65

12/06/2018

Nicolae Iuga_iunie 2017

Profesorul Nicolae Iuga s-a născut pe 12 iunie 1953 în Săliştea de Sus, jud. Maramureş. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în anul 1978. A fost profesor la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighet, ulterior lector la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca. A susţinut doctoratul în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului Andrei Marga. Începând cu anul 2003, Nicolae Iuga este conferenţiar și, respectiv, profesor universitar la Departamentul de Științe Socio-Umane al Universității de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Citește restul acestei intrări »


„Limba română este patria mea”

31/03/2018

31 MARTIE 2018 – 85 DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI
NICHITA STĂNESCU

Nichita Stanescu

de Nichita STĂNESCU
selecția textului: Valentin-Nicolae BERCĂ

A vorbi despre limba în care gândeşti, a gândi – gândire nu se poate face decât numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numeşte iarbă, pentru mine arborele se numeşte arbore, malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanţă apare, îmi dau seama că ea o are! Această observaţie, această revelaţie am avut-o abia atunci când am învăţat o altă limbă. Citește restul acestei intrări »