de Mihaela CD
Titlul acestui articol s-ar putea să vă pară interesant sau unora chiar bizar, însă pe cât de bizar sau ciudat vi s-ar părea mulți dintre noi ignorăm să ne îngrijim sufletul.
De la naștere omul vine pe pământ cu suflet și trup. Dacă trupul este cel care te reprezintă fizic, este partea „văzută” a ta, poate fi atins, poate fi văzut în oglindă și poate fi observat ușor de tine însuți cât și de cei din jurul tău, ei bine sufletul la rândul său reprezintă partea „nevăzută” a ta , pentru că nu se poate vedea în stare materială, nu se poate atinge, el fiind doar simțit de către posesor. Sufletul reprezintă trăire, stare, energie, simțire, vibrație, înălțare, valori, credință, morală, lumină etc.
De la naștere și până la moarte cele două componente ale Eu-lui tău, trupul și sufletul călătoresc mână în mână pe drumul vieții, oferindu-și suport una altuia printr-un mecanism divin. La sfârșitul vieții atunci când omul moare, cele două se despart, trupul se duce în pământ iar sufletul urcă la cer. Bineînțeles că există nenumărate studii ale oamenilor de știință care au încercat să localizeze sufletul în corpul uman, să-l cântărească și chiar să afle cum intră și iese din trup, pe unde călătorește după moarte etc. Eu nu voi face referire la aceste cercetări pentru că nu fac obiectul articolului meu, desigur se pot face nenumărate speculații pe marginea acestor subiecte precum și pe marginea altora de natură religioasă, chiar atingând paranormalul.
Eu aș vrea să mă opresc astăzi în mod special asupra atenției pe care o dăm sufletului nostru, modul în care îl îngrijim sau ne îngrijim de el.
Deseori omul are grijă de corpul său îmbrăcându-l, hrănindu-l, spălându-l, însă Citește restul acestei intrări »