Rog Mărita Adunare Naţională…

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Rog Mărita Adunare Naţională să primească următoarea HOTĂRÂRE

1. Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 Noemvrie (1 Decemvrie) 1918, decretează unirea acelor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea naţională proclamă în deosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.

Trăiască România Mare!

Vasile Goldiş

ILIE MIȘCUȚIA (ORIGINAR DIN GIULA/GYULA – UNGARIA) – „ŞI EU AM FOST LA ALBA IULIA”

selecție text de Mária BERÉNYI

Ilie Mișcuția

Fost-a ziua de 1 decembrie 1918, ziua cînd a răsărit soarele dreptăţii şi libertăţii, al bucuriei şi unităţii poporului român. Depănat pe caierul unei istorii de două ori milenară, actul de o nespusă măreţie şi deosebită importanţă de la Alba Iulia a fost o necesitate istorică, o împlinire a celui mai scump ideal: unirea tuturor românilor sub un singur stindard: tricolorul românesc.

Am trăit pe viu aceste momente. Eram tînăr, plin de entuziasm, împărtăşind cu toată fiinţa marea dorinţă a românilor, unirea Ardealului cu România. Peste ninsoarea celor optzeci de ani de viaţă şi în ajunul unui apus demn şi senin, retrăiesc cu aceiași emoţie grandoarea zilei de 1 decembrie 1918.

În urmă cu şaizeci de ani, la începutul lunii octombrie eram la Praga. Mi se încredinţase o misiune pe lîngă Consiliul Naţional Cehoslovac. După îndeplinirea ei, am plecat la Viena şi de acolo la Budapesta. Cele cîteva zile petrecute în capitala Ungariei mi-au prilejuit cunoaşterea unora dintre fruntaşii români care se străduiau să obţină libertatea românilor din Transilvania. Aici l-am cunoscut şi pe protosinghelul Ghenadie Bogoevici, primul preot al parohiei ortodoxe române din Budapesta, înfiinţată în cursul anului 1900. Chipul acestuia, personalitatea lui puternică, dragostea lui fierbinte pentru poporul român m-au impresionat foarte mult.

La Budapesta am participat la unele întruniri ale românilor ţinute la hotelul „Cornul Vînătorilor”.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVII (2017), nr. 362 (15-30 noiembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei!

1 Decembrie – coroana unui ideal.
Ziua de 1 Decembrie 1918 o socotim ziua realizării României Mari, Ziua Națională a României. Este adevărat, dar nu e de ajuns. Ziua aceasta a fost ștampila care s-a pus pe un document scris de-a lungul a două mii de ani de poporul român. Este coroana unui ideal pentru care s-au jertfit mii de strămoși de-a lungul veacurilor. Ea s-a zămislit pe-ncetul din conștiința noastră de neam cu aceleași origini, cu aceeași limbă, cu aceeași religie, cu aceleași doine, cu aceleași veșminte de sărbătoare, cu aceleași hore, cu aceleași aspirații, cu aceleași datini, cu aceleași lacrimi, cu același sânge.
În ciuda faptului că puteri colosale din jurul nostru ne-au împărțit în țări și țărișoare, granițele politice au fost artificiale. Ele nu au putut niciodată să împartă cu adevărat poporul român.

PE URMELE DEZROBITORILOR ŞI ÎNTREGITORILOR DE NEAM ŞI ŢARĂ

de prof. Traian RUS

Apelul meu pentru cinstirea memoriei dezrobitorilor şi întregitorilor de neam şi ţară, publicat la 4 noiembrie 2013 în „Graiul Maramureşului”, oarecum panicard, a avut efectul scontat, şi acum, cu o săptămână înainte de 1 Decembrie, am căpătat siguranţa că memoria delegaţilor codreni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia va putea fi cinstită cum se cuvine. Le-am găsit mormintele, datele personale, credenţionalele, pozele unora, urmaşii. În localităţile în care îşi dorm somnul de veci s-au constituit echipe care le vor organiza parastase de pomenire, vor depune jerbe de flori pe morminte şi le vor evoca personalitatea. A fost un demers destul de dificil, care mi-a solicitat eforturi serioase de documentare, timp, drumuri, telefoane, cheltuieli. Şi este doar începutul, pentru că alături de delegaţii oficiali, aleşi să reprezinte cercul electoral al Silvaniei, în mod sigur au participat şi alţi fruntaşi ai comunităţilor, despre care documentele şi informaţiile deocamdată lipsesc.

Fratele…

de Angela Monica JUCAN

Să nu priveşti înapoi! Nevasta lui Lot a privit, şi s-a făcut stâlp de sare. În legendă, Orfeu a privit, şi a pierdut-o definitiv pe Euridice.

Să priveşti înainte.

România a intrat (după îngrijorătoarea neutralitate) în război cu faţa spre viitor şi nu şi-a întors privirea. Înfrângerea sinistră de pe frontul de sud a fost înfrântă. Comandanţii – înlocuiţi, formaţiunile militare – reorganizate şi redistribuite. Victoria însă nu lumina. Bucuria iniţială, zdrobită, apoi, a luptelor de la Jiu n-a însemnat şi zdrobirea speranţei care, înarmată cu răbdare, numai înainte poate merge. Luarea (de fapt, predarea) Capitalei a fost şi ea înfrântă. Sutele de refugiaţi s-au descurcat cum au putut (ceva mai bine, regele); o parte a populaţiei civile a rămas pe loc, asumându-şi riscurile gropii cu lei.