2022 – Anul European al Tinerilor

„Cu cât mai multă lucrare duhovnicească face cineva în anii copilăriei sale, cu atât mai ușoare îi vor fi toate mai târziu…” – Cuviosul Paisie Aghioritul

de dr. Vlad Ioan BONDRE

Problema raportului dintre tineret şi creştinism nu e azi nu­mai o problemă doar de cateheză sau pastorală, în care Biserica să aibă ini­ţi­a­tivă, ci o problemă de atitudine, tineretul aflându-se în bătaia curentelor de­ci­si­ve. De aceea, tineretul e azi preocuparea transigentă şi necesară[1], atât a Bisericii, cât și a lumii moderne. Viaţa se derulează pe făgaşul multor necunoscute şi incertitudini, iar tinerii ştiu că nimic nu e fără valoare, și independenţa de la un anumit punct e doar o himeră. În faţa acestor crude realităţi, e necesară intuiţia de a pătrunde corect faptele, de a delimita consecinţele şi de a scurta posibilele perspective, după cum afirmă și Petru Creția: „Omul cinstit nu este complicele nimănui, indiferent ce preţ ar avea de plătit pentru asta. Pe de altă parte cinstea ne cere să nu ne arătăm drept ceea ce suntem […] însă lumea e plină de impostori inconştienţi de impostura lor”[2].

Dacă, nu demult, tineretul reprezenta marea investiţie a societăţii, fie­care națiune dorindu-şi un tineret viguros sub raport fizic şi spiritual, astăzi, prin toa­te mijloacele mass-media, se aduc critici și ofense la adresa tineretului, care se simte astfel frustrat şi ameninţat[3]. Numai că aceste sentimente refulate la ni­vel general proiectează societatea într-o situaţie de criză, asemeni efectului de bumerang: „pedeapsă şi răsplată”[4]. Sören Kierkegaard crede că acest efect este posibil „pentru că întotdeauna e dureros să a­se­meni o lume lăuntrică şi să trebuiască să te înfăţişezi drept un altul, a­cea­sta fiind suferinţa omenească cea mai grea şi cel care o îndură suferă într-o sin­gură zi, deseori, mai mult decât toate martiriile la un loc”[5]. Problema tineretului de azi este cu atât mai importantă, cu cât el este cel care va alcătui Biserica lui Hristos în anii ce vor urma. Tinerii de azi sunt pre­oţii de mâine, sunt viitorii enoriaşi ai acestor tineri. De aceea, situaţia ac­tu­ală a tânărului necesită, din punct de vedere spiritual, multă atenţie şi tre­buie să fie o preocupare permanentă pentru Biserică.