DIN VATRA SATULUI (revistă de literatură, cultură și artă)

(acrostih)

de Vasile BELE

Dincolo de rouă și albastru
Inima își culege roadele luminii iar
Negura timpului cernut se ridică peste toamne…

Viața își adună culoare din stâncă iar
Arome din vise și cuvinte albastre,
Tinerețea se țese cu lacrimă necălcată iar
Roua așteaptă să înflorească gutuiul –
Anotimpul întoarce cărările dorului în lumină…

CLAUDIU PINTICAN

de Vasile BELE

Acrostih

Cerul ți-a fost muză și lumină
Liniștea stelelor te face izvor
Aroma gutuilor nu te cheamă la
Uitarea viselor, dimpotrivă,
Dăruiești tuturor dar din darul tău
Iubindu-ți aproapele ca pe tine
Urmându-ți drumul spre cuvânt prin lumină…

MIHAI EMINESCU

(acrostih)

de Gabriela Gențiana GROZA

Mirific astru, deodată
Ivit pe cerul românesc,
Hlamidă magică sculptată
Acoperind un trup regesc,
Ilustru semn de cotitură

E scrisul nostru de pe-atunci.
Mirabil în literatură. 

Acrostih

de Mihai EPLI

Dor mi-e de ochii tăi și te port în gânD
Atât de mult mă bucur că mi-ai predat sintaxA
Iubesc poezia care niciodată nu va murI
Azi când mă gândesc la tine, ca și la mamA
Niciodată nu uita că sunt puțin nebuN
Afișând pe o foaie albă cu un pix albastru speranțA

Acrostih

de Mihai EPLI

Iubindu-te sunt fericit și pot zâmbI, 
Uit de melancolia universului lugubrU
Lipsa ta e ca o stea ce cade gentiL, 
Inima mea portă dorul ochilor tăi măsliniI
Afrodita mea, azi mi-e dor de privirea tA.

Iulia Maria…

de Mihai EPLI

Acrostih 

Iubindu-te zâmbesc și plâng 
Uit de tot ce a fost și te port în gând 
Lacrimi cerești cad pe pământ.
Inima îmi bate când mă uit în ochii tăi 
Azi ești Afrodita, zeița dragostei. 

 

Mai știi când m-ai strâns în brațe?
Astrele au strălucit tot mai tare:
Rupt de realitate am fost atunci 
Iubito timpul s-a oprit și m-a lăsat, 
Astă noapte să te sărut amorezat.

 

Acrostih

de Mihai EPLI

Visul îndrăgostiților se îndeplinește
Azi când soarele pe cer strălucește.
Lacunele iubirii se nasc din cenușă,
Evlavii romantice se aud în surdină –
Nostalgice gânduri mă poartă spre tine
Te iubesc din suflet mai mult ca pe oricine.
Inima îmi bate monoton ca o clepsidră,
Narcoză ești iubito pentru întreaga mea ființă.

COPII FRUMOȘI

de Gabriela Genţiana GROZA

Ca noi mlădițe i-a crescut,
O mamă scumpă, țara lor,
Primind iubire ca și scut
Ivit în prag de sărbători.
Iubesc pădurile de brad
Foșnind în adieri de vânt,
Rotindu-și conuri care cad
Ușoare pe fertil pământ.
Maturi se vor vedea apoi
Ostași ai patriei, sublimi,
Stând pavăză pe ger și ploi
Isteți urcând spre înălțimi.

LUI EMINESCU

de Gabriela Genţiana GROZA

Mirific astru viu lucește
Ivit  pe cerul plin de  stele,
Hlamida mândră strălucește
Alunecând ușor spre ele.
Iluminează și pământul, 

CENACLUL SATIRICON

(acrostih)

de Gabriela Genţiana GROZA

Se scurg clipe, dau năvală,
Anii trec, se duc – înainte,
Trecând ziua specială,
Intră-în amintiri, cuminte.
Râuri, poantele glumețe,
Iau năravuri în peniță
Ca tot răul să înghețe,
Oricât este cu putință…
Noroc, vivat, biruință!

Cenaclul Satiricon a fost înființat la Cluj-Napoca în 25 iunie 1979,
anul acesta se împlinesc 40 de ani de atunci.