Frumusețea nu are copilărie

12/02/2021

Cornel Marginean

de Cornel MĂRGINEAN

Artistul Sandro Botticelli pictează ființa zeiței frumuseții. Adică pictează altfel decât frumoasa ei înfățișare? Nu doar atât. Este un eveniment mai mult decât milenar, este un eveniment unic în istorie. Irepetabil. Mulți pictori au încercat să o picteze pe zeiţă, mulţi sculptori au dăltuit trupul ei, dar circumstanțele, ce nu sunt de fapt decât simple situaţii ale întâmplării, nu au fost favorabile niciunuia atât de mult. Acum s-a ajuns la acest prevestit de milenii: acum. Cum s-a ajuns la acest tablou al minunii?

Tabloul există undeva într-un muzeu. Dar a fost neglijat, mai precis necunoscut, sute de ani. Nu contează atât de mult partea construită din pânză și din vopsele cât imaginea acelei femei ce joacă legenda nașterii Afroditei din spuma mării. Citește restul acestei intrări »


Superlativul imposibil

05/02/2021

Cornel Marginean

de Cornel MĂRGINEAN

Scriu despre frumuseţea femeii din poziţia de a nu putea ȋnţelege pe deplin rostul ultim al frumuseţii ei. Este, desigur, o cvasi utopie acest deziderat. S-ar putea crede că rostul frumuseţii femeii, este numai cel al consumului social. Cel necesar perpetuării lumii vii. Cum se poate descrie acest consum social de frumuseţe? Ca o aparenţă de echilibru ȋntre sexe? Ca o culoare psihologică, cu lumini, necesară ameliorării griului vieţii sociale? O atitudine generală, condiţionată mereu de dorinţa de a posta frumuseţea ȋn relaţiile umane? Adică un catalizator de a trăi ȋntre acele repere reale şi nemiloase: singurătatea individuală, perechea ȋnăuntrul familiei, perechea în afara familiei şi declinul?

Pentru bărbaţi, Afrodita, zeiţa frumuseţii, este superlativul imposibil al frumuseţii. Câte femei pot fi atât de frumoase precum este zeița frumuseții? Citește restul acestei intrări »