Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ ‒ Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 329 (1-15 iulie)

26/07/2016

foto_Amza Jucan_gr_20140918_180808

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Folosiți orice prilej și rugați-vă fierbinte lui Dumnezeu să fie pace. Nori grei se ivesc la orizont. Să ne ferească Dumnezeu țara și pe noi înșine de tot răul și primejdia!

*

O nouă colectivizare? Am aflat cu profundă indignare că Ministerul Agriculturii face presiuni asupra Patriarhiei Române ca să încheie un protocol, în baza căruia preoții să fie obligați să participe la campania de convingere a țărănimii de a se înscrie în asociații agricole.

Poate în alte părți, în alte țări, ideea înființării de asociații agricole să se prindă, să crească, să înflorească și să dea roade. Se poate! La noi încă nu s-au șters amintirile anilor 1960-1962, când, târâș-grăpiș, țărănimea română a fost constrânsă ca să se înscrie „de bună-voie și nesilită de nimeni” cu pământ, vite, atelaje și brațe de muncă în întovărășiri și apoi în colective agricole. Armate de propagandiști cutreierau satele, mergeau din casă-n casă și promiteau marea cu sarea, doar-doar vor putea să lămurească pe cineva. Nu se sfiau să recurgă la bătăi, arestări, condamnări. Ca să fie mai convingători, obligau preoții să însoțească echipele respective. Cei care nu voiau să se alăture erau sancționați. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 300 (16-30 aprilie)

17/05/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA„Scrisoarea pastorală” la ceas aniversar. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la numărul 300 al „Scrisorii pastorale”. Când am pornit la drum, nu m-am gândit că vom ajunge vreodată la o asemenea performanţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea, sănătatea şi răbdarea pe care mi le-a dat să duc această sarcină! Vă mulţumesc Dumneavoastră, enoriaşi şi susţinători ai parohiei noastre de aproape şi de departe, fiindcă mi-aţi asigurat baza materială! Mulţumesc tuturor celor ce s-au ostenit să răspândească în parohie această „publicaţie”. Aş menţiona în acest sens, în mod deosebit pe Motreanu Elena, Curea Ioana, Luca Mihai, Gheran Paraschiva, Coman Elena, Gârbovan Aurica şi Şonea Floarea şi alţiidin Bârda; Bobiţ Gheorghe, Boncioc Daniel, Popescu Maria, Iordache Mihai, Coman Gheorghe, Voican Ion, Pera Dumitru, Oproiu Elisabeta, Popescu Valeria, Paicu Domnica, Dima Vasile, Bazavan Constantina, Meilă Ioana, Borugă Norica, Oprişan Elena, Surugiu Vergina, Haidamac Miroana şi alţii din Malovăţ, care s-au străduit să răspândească din casă în casă „Scrisoarea Pastorală”. Mulţumesc conducerii unor publicaţii din ţară şi din străinătate, care au preluat „Scrisoarea pastorală” integral sau parţial şi au răspândit-o mai mult decât ne-am fi închipuit când am plecat la drum. Menţionăm în acest sens revistele „Observatorul” (Toronto – Canada), „Bibliotheca septentrionalis” (Baia Mare – MM), „Naţiunea” (Bucureşti), „Omniscop” (Craiova), „Appolon” (Mizil), „Appolon junior” (Mizil), Fereastra (Slobozia – IL) şi lista ar putea continua. Mulţumesc celor ce ne-au încurajat să continuăm, când puneam sub semnul întrebării dacă se merită sau nu acest efort. Citește restul acestei intrări »


CHICAGO – ORAŞUL MINUNE AL SECOLULUI XIX (II)

08/02/2015

de Marian PETRUŢA
http://www.RoUSA.blogspot.com

Comerţul cu cereale

Chicago dupa marele Foc_2Cererea la producţia de cereale, de pe piaţa europeană, dar şi americană, era extrem de mare şi în continuă creştere la începutul anilor 1800. Una din problemele majore cu care fermierii se confruntau erau metodele de recoltare neproductive şi transportul extrem de dificil spre pieţele de desfacere. Aceste două probleme au fost însă rezolvate odată cu apariţia căilor ferate şi invenţia primei maşini mecanice de treierat.

Invenţia îi aparţine lui Cyrus McCornick, un mecanic, care şi-a deschis în 1847 prima fabrică de produs cositoare mecanice. Acesta producea 450 de maşini de treierat pe an, reuşind să aibă un succes foarte mare.

McCornik însă nu s-a lăsat mulţumit cu una cu două şi a dorit să îşi crească producţia şi totodată să îi convingă pe agricultori că merită să facă investiţia de bani în maşinăria lui, care costa 120 de dolari. Pentru că mulţi fermieri nu ştiau sau nu credeau că au nevoie de o astfel de maşinărie, plus că ea costa destul de mult, acesta a venit cu o idee inovatoare, fiind pionierul a ceea ce azi numim: reclamă şi credit. Pentru că mulţi dintre cei care aveau nevoie de maşina lui nu aveau banii necesari să o cumpere, decât după ce recoltau şi îşi vindeau marfa, McCornik şi-a trimis agenţii cu pliante publicitare, cu declaraţiile celor care i-au utilizat deja produsul, cât şi cu utilajul propriu-zis, dând astfel posibilitatea ca oamenii să-l poată cumpăra dacă făceau o plată de 30 de dolari, restul urmând să fie plătiţi după ce îşi vindeau cerealele. Totodată cumpărătorilor li se oferea garanţia că dacă utilajul de treierat se strică sau nu funcţionează aşa cum le era explicat în pliantele publicitare, aceştia îşi primeau banii înapoi. Citește restul acestei intrări »