Emoţie – cogniţie. O privire comparativă a teoriilor psihologiei moderne şi a învăţăturilor biblice

04/10/2014

de Amza JUCAN

fata in fataÎn Index lexical şi glosar de la sfârşitul volumului său Introducere în psihologia emoţiilor şi a sentimentelor, Jacques Cosnier defineşte cogniţia ca fiind „ansamblul activităţilor mentale care asigură achiziţionarea informaţiei”. Tot acolo, Cosnier observă că, în mod tradiţional, cogniţia „este considerată ca opusă afectivităţii, însă cognitivismul contemporan consideră afectivitatea ca pe o parte a cogniţiei[1]. Prin urmare, afectivitatea este un fel de enclavă. E evident că, în condiţii normale, enclava-afectivitate ocupă un spaţiu bine delimitat şi că proporţia ei în „spaţiul” cogniţiei se menţine în limite fireşti. Alteori însă, afectivitatea (element subiectiv) tinde (şi reuşeşte) să se întindă pe mult mai mult teritoriu, sufocând elementul obiectiv (cogniţia), periclitând schemele de raţionament şi alterând reprezentările – situaţie în care nici delimitarea „spaţiului” ocupat nu mai e stabilă, ci fluctuantă. Citește restul acestei intrări »