Alege-ţi plaja, nisipul, vântul şi stânca

20/03/2013

Nu-i trândăvie viaţa, ci trudă şi-alergare (Cuviosul Serghie Sevici)

 de Vavila POPOVICI,
Raleigh, NC

foto_VavilaPopovici_SupravietuireaVieţuim, adică existăm. Despre viaţa noastră, Nicolae Iorga – istoricul care a păşit prin întreaga pădure a istoriei poporului român –, spunea că ea este mărginită în timp, în spaţiu, în putinţa de manifestare, că reprezintă aşa de puţin, încât „trebuie s-o lărgim şi s-o ridicăm cât se poate mai sus”.

Echilibrul dihotomic al vieţii – egalitate/nonegalitate – se realizează foarte greu în societate; inegalitatea în faţa legii duce la abuz şi corupţie, ea se măreşte şi datorită factorului educaţional; egalitatea de şanse oferită este şi ea de multe ori nerespectată, aşa încât spusele filosofului  german Johann Gottfried Herder (1744-1803) devin valabile, şi uneori „poporul cel mai nobil îşi poate pierde nobleţea; măduva îi este zdrobită în oase, şi dorurile sale cele mai alese şi frumoase sunt coborâte până la minciună şi înşelăciune…”

Omul simte când viaţa îşi pierde demnitatea, când ea este pusă în pericol, şi încearcă să supravieţuiască. Supravieţuirea poate fi de natură fizică sau psihică, poate fi de scurtă sau de lungă durată, poate fi individuală sau colectivă. Metodele de supravieţuire diferă. Ele pot fi necivilizate, precum cerşitul, hoţia, prostituţia etc., sau pot alege o cale demnă, civilizată. Oricum, cei ajunşi în preajma fenomenului – fiindcă se poate numi fenomen –, bombardaţi fiind cu factori de stres, sunt cuprinşi de teamă – un sentiment extrem de neplăcut –, de anxietate, uneori furie, frustrare, depresie ori remuşcare. Citește restul acestei intrări »