Loznița și coșmarul perfect

15/10/2017

de Alexandru JURCAN

Cannes_premiere_A gentle creaturePrintre filmele de la Cannes se numără și A gentle creature, pe care francezii l-au botezat Une femme douce, iar în traducere la noi – Blânda creatură. Regizorul Serghei Loznița (În ceață, Austerlitz) s-a inspirat liber din Smerita de Dostoievski și a descoperit într-un teatru din Urali o actriță demnă de rolul principal, soră bună cu Vitoria Lipan a noastră: îndârjire, încruntare, putere, speranță, stoicism, resemnare (Vasilina Makovțeva). Joacă în film și Valeriu Andriuță (După dealuri), iar imaginea e semnată de inconfundabilul Oleg Mutu. Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Caruselul somnului

11/10/2017

de Alexandru JURCAN

filmul Cateva zile din viata lui OblomovDupă 150 de ani de la apariție, romanul Oblomov de Goncearov (1812-1891) e la fel de proaspăt și incitant. Scriitorul critică, desigur, visarea sterilă a aristocrației de atunci, dar Oblomov e un personaj complex, chiar dacă unii apelează doar la arhetipul „leneș”. O fi el letargic, leneș, apatic, însă sufletul său conține vibrații în care sentimentele fierb și se acutizează. Olga și Ilia Ilici (Oblomov) trăiesc o poveste sortită eșecului, întrucât el, bărbatul, nu se poate angaja, nu-și poate asuma posibilele riscuri. Cititorii folosesc termenul de „oblomovism” într-un sens cumva rigid, superficial, fără nuanțe.

În 1980 apare filmul Câteva zile din viața lui Oblomov, regizat de Nikita Mihalkov, cu Oleg Tabakov (Oblomov), Elena Solovei (Olga), Andrei Popov (Zahar) etc. Regizorul operează selecții în factologia textului, lăsând intacte personajele și atmosfera, într-o reconstituire emoționantă. Citește restul acestei intrări »


Realism magic cu gâște și șerpi

22/09/2017
Emir Kusturica

Emir Kusturica în „On the Milky Road”

de Alexandru JURCAN

Am cumpărat recent Străin în căsnicie de Kusturica. Cartea a apărut la Polirom, în traducerea lui Mădălin Roșioru. Iubind enorm filmele regizorului, am fost curios să văd cum manevrează proza, ori dacă are alte teme, obsesii, orizonturi. Apoi m-am liniștit: Kusturica e la el acasă în realismul magic, în umor, compasiune, colorit, vertij situațional. Mai ales în povestirea În strânsoarea șarpelui. Războiul se împletește cu nunta, măgarul vorbește, iubirea e paralizantă, șerpii beau lapte oferit de Kosta și au premoniții stranii. Sentimentele cunosc paroxismul, levitația e posibilă, inerentele lacrimi se topesc în umorul involuntar, splendid gradat. Citește restul acestei intrări »


Bezna inimii

14/09/2017

de Alexandru JURCAN

William Golding primind Premiul NobelCea mai cunoscută operă a lui William Golding (1911-1993) rămâne Împăratul muștelor, deși celelalte romane (Turnul, Martin cel avid, Moștenitorii etc.) au un nivel artistic la fel de ridicat, cu aceeași meditație pesimistă asupra structurii umane. Actor, muzician, învățător, marinar – Golding primește Nobelul pentru literatură în 1983. După părerea lui, chiar și copiii poartă germenele răului, așa cum demonstrează în Împăratul muștelor, acea robinsoniadă-coșmar, cu copiii rătăciți pe insulă, după prăbușirea avionului. O situație-limită, menită să scoată la suprafață ura și violența. Iată la ce duce libertatea absolută, dar și lipsa regulilor. O parabolă socială și politică, din ce în ce mai actuală. Ralph e pacifistul rațional, Jack preferă ipostaza sălbăticiei violente, iar Piggy, grăsunul cu ochelarii sparți, inteligent și intuitiv, va fi victima urii nesăbuite. Citește restul acestei intrări »


Idiotul utopic

12/09/2017

de Alexandru JURCAN

Idiotul_(1958_afis_film)În anul 1958 regizorul Ivan Pîrev (Pîr’ev, sau Pyryev, cum îl scriu francezii) a realizat prima parte a romanului Idiotul (până la fuga Nastasiei cu Rogojin) într-un film reușit, care a adus în sălile rusești vreo 31 milioane de spectatori, ceea ce nu trebuie să mire, cunoscând notorietatea scriitorului Dostoievski. Joacă în film Iuri Iakovlev (Mîșkin), Iulia Borisova (Nastasia), Serghei Martinson (Lebedev) etc. Regizorul n-a obținut acordul actorului Iuri Iakovlev pentru a realiza partea a doua a filmului, care – astfel – n-a mai fost făcută.

Dostoievski (1821-1881) a scris romanul Idiotul între 1867-1868. Știm că și scriitorul suferea de epilepsie (care în limbaj popular era idioțenie). Prințul Mîșkin, privit adesea ca un paria al societății, era sincer, bun, păstrându-și demnitatea într-o lume nebună, cu pasiuni demente. Citește restul acestei intrări »


„Zile pătate cu sânge”

09/09/2017

de Alexandru JURCAN

afis_Tara moarta_Radu JudeDe când a apărut filmul lui Radu Jude (Țara moartă), comentariile s-au înmulțit, apele s-au tulburat. Un documentar incomod, un fel de „cine uită trecutul, riscă să-l retrăiască”. Apoi te întrebi: a fost posibil? românii să fi fost ei capabili de asemenea cruzimi? E vorba de Holocaustul românesc, desigur. Filmul e realizat după fotografiile lui Costică Acsinte, iar comentariul (rostit de însuși Jude) e luat din jurnalul doctorului evreu Emil Dorian. Pozele sunt însoțite de coruri militare, patriotice, care par ironice în acel context al ororilor inimaginabile din „zilele pătate cu sânge”. Jurnalul lui Dorian relatează exclusiv nebunia crimelor, uciderea evreilor, pogromul din Iași, trenurile morții, vina lui Octavian Goga, afirmația ciudată a lui Cioran, Garda de Fier, Antonescu, Horia Sima, copii uciși etc. Fotografiile par deodată însuflețite. Citește restul acestei intrări »


Timpul, lumea și Bianca Tămaș

05/09/2017

coperta_Bianca Tamas_Anuta

[Descarcă – versiunea PDF]

de Alexandru JURCAN

De ce scriu acum despre Bianca Tămaș, după ce au apărut cronici semnate de Manolescu (România literară), Radu Țuculescu (Familia), Victor Cubleșan (Steaua)? Dintr-o mândrie a mentorului prim, dintr-o satisfacție a profesorului. Cum Bianca era eleva mea, m-am aplecat asupra paginilor ei cu intuiția valorii in nuce. Elevă premiantă, actriță în trupa de teatru Assentiment, scriitoare… Da, valoarea nu așteaptă numărul anilor. După două cărți de proză scurtă (Când cerul era pe sfârșite, Bere și pantofi cu toc), iată romanul Anuță dragă (Ed. Școala Ardeleană, Cluj, 2017), un roman țărănesc, ca o nostalgie a rădăcinilor, ca un dor după satul care „dispare”, ca un avânt de recuperare. Citește restul acestei intrări »