de Alexandru PLEȘEA
Știința nouă cu cea veche e omului au atât de multe lucruri opuse, încât nu mă „așez mai adânc în scaun” ca să trec prin punctele principale, ci doar te provoc la această deducție:
De ce a ajuns durata de viață să fie atât de micșorată, de acum 3-4000 de ani, până azi?
Atât de complex este răspunsul încât, nici dacă întrebăm cei 4500 de sateliți, care survolează constant pământul, tot nu ar putea fi ceva clar pentru noi.
Unul din pionerii explicării și măsurării funcționării ADN-ului uman, Paul Berg, ilustru cercetător care „nu și-a pus mintea” cu autoritățile vremurilor lui pentru a demonstra ceva ce i s-a interzis la prima publicație, și anume că: durata de viață pe care ADN-ul nostru o poate perpetua ar ajunge „cu chiu cu vai, pe la 1200 de ani” în circumstanțe naturale de trai.
Aceste „circumstanțe naturale” fac obiectul meu de cercetare în ultimul timp.
Ei bine, înzestrarea acidului dezoxiribonucleic (ADN-ului) cu aproape 3 miliarde de acizi bazici, Citește restul acestei intrări »