Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 405 (1 – 15 Septembrie)

30/09/2019

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Tristețea ca un mod de a fi. Într-o zi mă aflam în Serbia, la Cladova. Un orășel mic, liniștit, care îmbină armonios noul cu vechiul. Eram pe o stradă centrală.  Ceva mi s-a părut neobișnuit. Strada era interzisă circulației mașinilor. De-o parte și de alta a străzii erau localuri, restaurante, cofetării, cafenele. Fiecare din acestea își extindea spațiul pentru clienți și în stradă, sub forma meselor acoperite cu umbrele. Nu erau mulți consumatori, dar era liniște. Printre mese și în spațiile libere rămase se jucau copii, mulți copii. Oamenii care treceau pe trotuare se salutau între ei, salutau pe cei de la mese. Pe fețele tuturor se citea relaxarea, bucuria, bunăvoința. Vorbeau între ei, râdeau natural, fără prefăcătorie. Nu înțelegeam limba, urmăream doar mimica fețelor și constatam că oamenii aceia nu erau stresați, nu erau presați de lupte interioare. Și, culmea, oamenii aceia făceau parte dintr-un popor care de abia ieșise dintr-un război, care le spărsese țara, mândra Iugoslavie de altădată, în cinci țări, le ucisese părinți, copii, frați, rude, le distrusese case și alte bunuri. Oamenii aceia găseau, totuși, puterea de a trece mai departe, de a privi cu seninătate și încredere spre viitor. Erau robuști, bine hrăniți, veseli, siguri pe situație, solidari. Casele din oraș și din satele din apropiere erau bine îngrijite, parcă toate erau noi, abia terminate, cu grădini pline de verdeață în jur, cu garduri frumos construite, iar curățenia era un mod de a fi. Într-un cuvânt, eram într-o țară în care pofta de viață și bucuria de a trăi era la ea acasă. Cinste lor!

Am ajuns în Severin. Era cu totul altă atmosferă. Oamenii erau mult mai slabi, mai sfrijiți, mai supți la față, dezamăgiți și mai încrâncenați. Cei mai mulți mergeau cu capul aplecat, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 399 (1 –15 Iunie)

25/06/2019

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Scrisoare către Europa.

„Te-am iubit, Europa! Te-am iubit, fiindcă te-au iubit strămoșii mei, când își dădeau viața ca să apere porțile tale de prăbușire la venirea puhoaielor barbare. Pe la noi rămâneau pe câmpuri goale scrum și oase, iar în pământ sângele și trupurile eroilor. În vremea asta tu îți construiai universități, catedrale, biblioteci și palate, studiai, petreceai, benchetuiai. Erai, însă, sora noastră creștină mai mare!

Te-am iubit, Europa! Te-am iubit, fiindcă te-au iubit moșii mei, când și-au trimis copiii să studieze la Paris, la Roma, la Viena, la Padova și-n alte locuri de mare prestigiu cultural, ca să vină apoi acasă și să aducă cu ei din luminile tale pe pământ românesc. Și mari schimbări au făcut năzdrăvanii aceia, încât se va vorbi despre ei cât se va scrie istorie românească. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi. Anul XIX (2019), nr. 392 (16 –28 Februarie)

12/03/2019

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

  Dragii mei enoriași!

Sărbătoarea Moșilor. În decursul anului întâlnim mai multe zile dedicate „moșilor”, adică bătrânilor și bătrânelor. Uneori, întâlnim chiar perioade cuprinzând mai multe zile dedicate lor. Avem „Moșii de primăvară (1-8 martie), „Babele” (9-14 martie), Moșii de Crăciun, Moșii de Florii, Moșii de Sfântul Gheorghe, Moșii de Rusalii, Moșii de Sânziene, Moșii de Sântilie, Moșii de Sânta Maria Mare, Moșii de Sânmedru (Sf. Dumitru). Unii sfinți din calendarul creștin au primit calificativul de „moș”. Așa, bunăoară, avem Moș Andrei (30 noiembrie), Moș Nicolae (6 decembrie), Moș Ignat (20 decembrie), Moș Crăciun (25 decembrie), Moș Vasile (1 ianuarie) etc. Vorbim chiar de „Moș Adam” și „Moașa Eva”.

În aceste zile, fie că sunt și sărbători creștine, fie nu, se face pomenirea celor morți, rude, cunoscuți, moși-strămoși. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVIII(2018), nr. 381 (1 –15 Septembrie)

25/09/2018

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Pledoarie pentru Normalitate. Nu credeam că voi ajunge vreodată să mă străduiesc să conving pe cineva că albul e alb, că negrul e negru, că binele e bine și răul e rău. Nu credeam că voi ajunge să pledez pentru susținerea Normalității, Naturalului,  Firescului. Am fost convins întotdeauna că orice om normal înțelege pe deplin aceste lucruri, iar cei care susțin contrariul e bine să-și caute mai întâi sănătatea.

Am fost convins întotdeauna că trăiesc pe un continent al culturii și civilizației, un continent clădit pe valorile creștine și mi-a tresăltat sufletul de bucurie când am aflat că și țara noastră va face parte din noul imperiu european. Au trecut câțiva ani și dezamăgirile mă cuprind de la o zi la alta. Sub paravanul „drepturilor omului” minorități nesemnificative ca număr pretind cu obrăznicie ca în locul Naturalului să fie instaurat nenaturalul, în locul Normalității să fie instaurată anormalitatea. Și, culmea, glasul acestora este auzit, poziția lor luată în serios, „drepturile” lor respectate, legiferate. Cei mulți nu sunt văzuți, nu sunt auziți, iar drepturile lor nu contează. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi Anul XI (2013), nr. 268 (16- 31 decembrie)

21/01/2014

foto_Delia Florea

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!
La mulţi ani!

Urare şi colind. Sărbătorile Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei să aducă în casele şi în vieţile Dumneavoastră bucurii, pace, sănătate sufletească şi trupească, belşug şi bun spor în toate cele ziditoare de suflet şi dătătoare de hrană. Fie ca ele să însemne un nou început în urcuşul Dumneavoastră spre mântuire şi spre desăvârşire spirituală. Să dea Dumnezeu ca în lume să fie pace şi bună înţelegere între oameni şi popoare, să triumfe adevărul, dreptatea, credinţa adevărată în Dumnezeu şi ştiinţa folositoare omului şi vieţii. Să dea Dumnezeu ca în anii care vin să se găsească leacul pentru bolile nevindecabile de astăzi, să nu mai fie atâta suferinţă, să nu mai curgă atâta sânge şi atâtea lacrimi! Să dispară zidurile şi gardurile urii şi indiferenţei dintre fraţi, dintre părinţi şi copii, dintre soţi şi dintre oameni! Să nu mai fie atâtea divorţuri, atâtea avorturi şi atâtea nefericiri. Să dea Dumnezeu ca buna-cuviinţă şi bunul-simţ să triumfe în lume, iar dezmăţul, destrăbălarea, neruşinarea şi nesimţirea să rămână undeva departe, în trecut. Să dea Dumnezeu ca să fie bine şi pentru ţara noastră, pentru parohia noastră, pentru familiile noastre, pentru fiecare în parte şi pentru toţi laolaltă, să ne fie casa casă şi masa masă! La mulţi ani, dragii mei!

Şi acum, la ceas de Sfântă Sărbătoare, vom da glas unei splendide colinde, pe care o cântă cu atâta simţire şi talent artistic Tudor Gheorghe: Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi, Anul XI (2013), nr. 265 (1-15 Noiembrie)

25/11/2013

Foto_Delia Florea_1

Dragii mei enoriaşi!

de pr. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA

Biserică în derivă. Zilele trecute, şeful Bisericii Romano-Catolice, Papa Francisc, a făcut câteva afirmaţii şocante, care au ieşit din tiparele obişnuite ale discursurilor mai-marilor lumii catolice. Aflat în America de Sud, el a spus, printre altele, că „un episcop nu trebuie să aibă atitudinea unui prinţ sau a unui birocrat”. Este o afirmaţie care face rezumatul convingerilor noului papă privind portretul adevăratului ierarh în societatea de astăzi. Nu este doar o zicere demagogică, ci ea rezumă însuşi felul de a fi al său. Înainte de a fi papă, Francisc era cardinal în Argentina, adică ceea ce ar fi patriarhul în Biserica Ortodoxă. Ei bine, aflat în această postură, cardinalul putea fi văzut în metrou, în autobuz şi în tramvai, putea fi văzut la ghişee, unde aştepta la rând să-şi plătească facturile, taxele etc. Era un caz unic, neobişnuit, în lumea catolică şi nu numai. Modestia aceasta, dusă până la smerenie, impresiona populaţia. Adăugând aceste maniere la simplitatea în îmbrăcăminte, la lipsa fastului care însoţea pe alţi confraţi ai săi la slujbe şi tot felul de împrejurări, ştiutele şi neştiutele fapte bune, fapte de milostenie şi de întrajutorare a semenului, care făceau parte din viaţa şi activitatea ierarhului, au făcut din el un personaj aparte, neobişnuit în vremea noastră. Citește restul acestei intrări »