Am venit…

27/11/2019

de Vera TEREBEȘI

Am venit… să îți alin sufletul cu dorul meu, precum vântul alină tremurul copacilor înalți, legănându-i și mângâindu-le frunzele… cu razele mele dulci să îți mângâi pleoapele ochilor tăi care insistent caută după care copac stau pitită…

Am venit la tine… porți și acum roua buzelor mele pe pleoape, porți pe buze gustul vinului dragostei mele, iar copacii sufletului tău freamătă la atingerea liniștii mele…

– După magnolie… Mă găsești?

Ai sărutat fiecare floare căutând gustul buzelor mele. Citește restul acestei intrări »