Bebe la bibliotecă, în America

23/01/2020

de Angela-Monica JUCAN

Am vizitat doar o bibliotecă în Washington DC, am auzit despre încă vreo două – prea puțin să pot vorbi despre bibliotecile americane; mă rezum la biblioteci din America și în special la cea cunoscută (întrucâtva) la fața locului, prin programul pentru bebe.

Ce definește aceste biblioteci este raportarea la societate, adică la specificul ei, cu nevoile date de acest specific.

Nu știu dacă majoritatea, dar sigur foarte mulți copii americani, chiar și mai mari, sânt îngrijiți de bone, care, oricât de iubitoare de copii ar fi, rămân niște străine de familie, oferind un atașament pasager și suspect sub raportul profunzimii; în afară de asta, ele nu sânt profesioniste, fac totul după inspirație, care se mai epuizează, experiența lor e mai bogată, mai săracă, după caz. Bonele nu sânt servitoare, treaba lor se limitează la a se ocupa de copii; apar rutina, monotonia, plictisul oboseala, nu mai știu ce să facă, mai ales cu copiii mici de tot, dependenți în toate de adulți. Relațiile oamenilor cu familia lor mai largă sânt slabe, bunicii implicați în creșterea copiilor sânt o raritate pe-aici. Există, bineînțeles, vecini, există și prieteni, însă vizitele acasă la unii și la alții sânt la fel de rare, copii vecini care să se joace împreună n-am văzut, nici dacă locuiesc în apartamente ușă-n ușă. Cu atât mai puțin primesc vizite bonele, care nu sânt acasă în casa copilului. Societății acesteia, cu mic, cu mare, îi lipsește exact societatea și e avidă de „socializare”, pe care însă o caută în spații extradomestice (întâlniri sau zile aniversare ținute în parc, de exemplu). Biblioteca e numai bună și pe ploaie, și pe ger, și pe vreme caniculară, e și pregătită pentru a satisface nevoi reale într-o lume construită pe sau ajunsă la acest tip de raporturi omenești.  Citește restul acestei intrări »


La Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Cruce” din Alexandria (Virginia, SUA). „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm!”

14/05/2019

de Angela-Monica JUCAN

Dincolo de Atlantic, Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Cruce” din Alexandria, statul Virginia. O casă a Domnului, care, ca toate cele situate în afara granițelor românești, trebuie să facă față la mai multe constrângeri – juridice, economice, sociale, topografice, geografice etc. – și să rămână ortodoxă. O biserică de o formă mai simplă decât a celor cu care sântem obișnuiți, în care însă găsim un spațiu liturgic canonic, lăcaș sfânt primitor cu toată lumea și, tainic, centru de sfințenie cu rază lungă pentru aria de valori străine ortodoxiei, în care se găsește.

Biserica e păstorită în adevăr cu vocație de preacucernicul părinte preot Aurel Petrescu. Nu e ușor. Oamenii sânt oameni. Cezarul vrea ce-i al lui. În același timp, se cuvine dat și lui Dumnezeu ce-i al Lui. Legile (evident, seculare) americane trebuie respectate, ca și normele nescrise ale locului. Apoi, în America bisericile românești se află la mari distanțe (în capitală, nici una românească ortodoxă), pentru mulți nu e ușor de ajuns la ele, și, poate, nu toate confesiunile au o biserică, pe tot continentul. Credincioșii parohiei merg la serviciu, au orar de lucru, nu pot participa peste săptămână la Vecernii, necum la Utrenii sau la Liturghiile din zile de praznic.  Citește restul acestei intrări »


PROIECTUL „DONEAZĂ O CARTE PENTRU COPIII ROMÂNILOR DIN AMERICA”

05/10/2011

de Simona BOTEZAN

Simona Botezan

Simona Botezan

Într-o lume în care internetul ia locul tipăriturilor, a investi în lumea cărţilor nu pare o idee genială. Dar accesul la cărţile româneşti, la atâtea mii de kilometri depărtare de ţara natală, ar putea să însemne o punte de legătură între românii din America şi ceea ce au lăsat în urmă, acel personal şi inconfundabil „acasă”, cu tot ce înseamnă el pentru fiecare emigrant – copilărie, familie, cultură. Cine nu a avut, măcar o dată, nostalgia după-amiezilor petrecute în foşnetul de neconfundat al unor pagini de carte, a zornăitului casei de marcat din librăria oraşului în care ne-am născut, am trăit sau am învăţat? Ar trebui să oferim şi copiilor noştri această şansă. La aceste lucruri ne-am gândit în 2008, atunci când am hotărât să aducem cărţi româneşti pe Pământul Făgăduinţei. În acel an, 2008, trustul de presă Mondo News a iniţiat campania „Cărţi pentru românii din America”. În cadrul acestui proiect, românii din ţară erau invitaţi să doneze cărţi pentru înfiinţarea unei biblioteci româneşti pentru comunitatea românească din SUA. Citește restul acestei intrări »


Dorel Fort duce mai departe tradiţia şi portul popular românesc în America

29/09/2011

de Marian PETRUŢA

Dorel FortPrintre prezenţele constante ale soliştilor de muzică populară participanţi la evenimentele artistice din comunitatea românească din Chicago, se numără şi cea a interpretului Dorel Fort. El a emigrat în Statele Unite acum mai bine de 16 ani. În ciuda distanţei şi a lipsei de studii de specialitate în domeniul muzical, Dorel Fort duce mai departe, cu dragoste şi pasiune, atât muzica, cât şi portul popular românesc. Plecat peste mări şi ţări, muzica i-a fost alături, ca metodă terapeutică pentru alinarea sufletului şi a dorului de ţară. Ajuns la Chicago, el a întâlnit alţi rapsozi ai muzicii populare româneşti, precum Pavel Cebzan, Nelu Achim sau Nicu Feraru, împreună cu care înveseleşte inimile prietenilor şi românilor americani din zonă. Citește restul acestei intrări »