„Amico certo in re incerta”

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie/1 aprilie 1820, Bârlad, Moldova – d. 3 mai 1873, Heidelberg, Imperiul German) a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, şi al Ţării Româneşti, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate.

 

„O constantă a politicii externe româneşti în timpul domniei lui Cuza au fost strânsele raporturi cu Serbia. Ne lega de această ţară vecină nu numai o veche tradiţie de prietenie, dar şi interese însemnate economice; apoi situaţia similară faţă de Turcia, cu implicaţiile şi tendinţele respective; după aceea comunitatea de credinţă şi, în sfârşit, relaţiile personale dintre familiile domnitoare. Obrenovicii aveau în Muntenia întinse proprietăţi care le aduceau venituri importante; mama viitorului stăpânitor sârb Milan era o româncă născută Costin Catargiu.