ROMA – o nouă revistă în peisajul revistelor maramureşene

de Gelu DRAGOŞ

Am intrat în posesia revistei de cultură şi educaţie „Roma”, numerele 1-6, anul I-II, septembrie 2020-2021, Baia Sprie, editată de editura „Cetatea Romei”, redactor şef dr. Nicoară Mihali. Colectivul de redacţie cuprinde nu mai puţin de 20 de redactori, dintre care amintim pe: dr. Ioan Chirilă, dr. Ion Zainea, dr. Ignazio Buttiitta, directori oficiali pe dr. Nicoară Mihali şi Mihai Ofimiaş, sponsor oficial Călin Tuns, iar colaboratori un număr de 9 primari maramureşeni şi 17 directori de şcoală.

Revista, atipică, cuprinde un număr de 10 editoriale, printre care şi cel intitulat „Colofon”, în care fondatorul revistei Nicoară Mihali se explică cititorilor: „Revista va publica pagini de istorie şi literatură, portrete de dascăli, dar mai ales poveşti dintre maieştri şi învăţăcei, până ce vom pune lumii, din nou stâlpii sănătoşi din marmură să dureze, să reziste în timp. Să nu fie distruşi

Scriitorul şi compozitorul dr. Mihai Ganea împlineşte 80 de ani!

de Gelu DRAGOȘ

Este atâta de simplu să scriu despre dr. Mihai Ganea încât chiar o fac. Cu ceva ani în urmă, cineva vine la Biblioteca Judeţeană cu o bentiţă pe cap, adică un accesoriu pentru păr, dar la dânsul nu era cazul nici atunci şi nici acum. Nonconformist, neastâmpărat, nedat la sentimentul de turmă mioritică, doctorul în chirurgie şi literatură a lăsat urme adânci în cultura contemporană.

Cu cât îl cunoşteam mai bine, cu atât mai multe aflam despre viaţa lui, profesională, familială şi literară, adică fapte de scos pălăria şi făcut o reverenţă. Domnul doctor chirurg Mihai Ganea a fost închis în vechiul regim datorită convingerilor şi gesturilor sale, dar au avut de suferit şi rudeniile Domniei sale. Mihai Ganea este omul atins de geniu, ştiu asta, dar noi, muritorii de rând NU avem timp să-l vedem şi ascultăm datorită micimii sufletelor.

Am avut de-a lungul vremii colaborări, atât eu cât şi soţia mea prof. Ana Dragoş

Martie [În fiecare pas, cu fiecare primăvară]

Soției mele, Ana

de Gelu DRAGOŞ

În fiecare pas, cu fiecare primăvară
gândesc ca un copil pe pajişti:
să n-am tristeţi, să uit de timp,
să cred că şi clepsidra-i doar decor,
că până şi nisipul ei e-un moft
şi că mai mult contează CLIPA.

În fiecare ghiocel, cu fiecare primăvară
gândesc ca un copil în somn;
să-mi umplu sufletul de ierburi
de flori de câmp, de altfel de verdeaţă,
să stăpânesc şi timpul dar şi clipa.

Cadoul de nepreţuit al pictorului Ion Georgescu-Muscel!

„Bătrâni privind în ziar” (Ion Georgescu-Muscel)

de Gelu DRAGOŞ

La primul volum de poezie al domnului Ion Georgescu-Muscel, „Atelierul de reparat fluturi”, apărut la Editura Eurotip a domnului Pamfil Godja – prietenul fraţilor Ioan şi Gelu Dragoş –, eu i-am sugerat autorului să aleagă această editură, fiindcă dorea să includă, pe lângă poezie, şi pictură, iar despre Eurotip știam că putea răspunde exigenţelor Domniei sale. Ne-am dus, din Lucăcești, în Baia Mare, cu Dacia mea 1310, de câteva ori ca să se intereseze în ce stadiu se află cartea, apoi a avut loc lansarea la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” şi tot eu am făcut și atunci pe şoferul şi omul bun la toate, motiv pentru care Ion Georgescu-Muscel mi-a propus să-mi… dea ceva bani pentru efort şi benzină.

GELU DRAGOŞ. Mapă biobibliografică

„bunicul meu dinspre mamă a fost morar / […] / eu macin
numai cuvinte” (GELU DRAGOŞ)

de Angela-Monica JUCAN

O atmosferă de nobleţe şi un spirit eroic vibrează încă în vatra de din vale de Codru şi din aşezarea Chioarului. Cândva, cu vreo 4-500 de ani în urmă, Lucăceştiul din lunca Someşului era reşedinţă a voievodatului Lucăceşti. Pe acest meleag mândru, înaintat în vârstă şi proaspăt, aflat astăzi în componenţa comunei Mireşu Mare, s-a născut acum 50 de ani (22 februarie 1967), într-o familie de „bocotani”, iubitorul de vechime şi tradiţii, colaboratorul publicaţiei noastre GELU DRAGOŞ, al doilea fiu al lui Aurel (brigadier de câmp) şi al Anei. În Biserica Ortodoxă cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, biserică datând din 1925, a primit Sfânta Taină a Botezului.

Drumu-i lung, armata-i grea…

de Gelu DRAGOŞ

Era început de octombrie când am fost chemat în armată. Terminasem liceul, primisem repartiţie, în urma promovării bacalaureatului, un post de electromecanic la Palatul Poştelor din Zalău, municipiul reşedinţă de judeţ Sălaj. Am încercat apoi şi la facultate, tocmai la Iaşi, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, la Drept, dar am căzut cu brio, iar pentru mine, sosirea ordinului de încorporare la postul de miliţie din Mireşu Mare nu a fost o surpriză. M-am prezentat la Centrul Militar Judeţean Maramureş şi am fost repartizat la Timişoara. Alţii o păţiseră şi mai rău, mă refer la distanţă: Iaşi, Galaţi, Bucureşti. Dacă îmi părea rău de ceva în acele momente, era faptul că părinţii mei şi bunica Iuliana aveau mult de lucru pe câmp, iar eu nu-i puteam ajuta la recoltat, apoi faptul că iubeam disperat o fată şi mai era şi temerea de necunoscut pentru cineva care avea 18 ani şi opt luni.

Poemul Anei / Poema e Anës

de Gelu DRAGOŞ

întotdeauna am visat o femeie
ideală doar mie
să aibă un picior cât Turnul Eiffel
apoi simetric celălalt
şi o gambă ce nu aşteaptă
ciorapul Adesgo
să aibă surâsul Giocondei minoră
ori al tahitienelor lui Paul Gauguin
cu plete asemenea grânelor vara
când dau în copt
cu ochii limpezi
iubitori
cu mâinile suave asemeni Fecioarei Maria