70 de ani de lectură publică în Tăuții-Măgherăuș!

Marți, 9 mai 2023, au fost sărbătoriți 70 de ani de lectură publică în Tăuții-Măgherăuș.

O zi aniversară frumoasă, cu momente deosebite, cu invitați de seamă și cu multă voie bună adusă de preșcolarii și elevii Liceului Tehnologic „Traian Vuia”, director Loredana Ofrim. Au fost organizate expoziții de desene și carte, precum și o masă rotundă cu tema „Bibliotecarul, noblețea unei profesii”.

Prezent la celebrarea celor șapte decenii de lectură publică în Tăuții-Măgherăuș, dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare a făcut o donație de 70 de cărți.

Leon-Iosif Grapini, la ceas aniversar!

Scurtă biobibliografie

Născut: 3 mai 1961, comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Studii: Liceul Militar „Mihai Viteazul”, Alba-Iulia, 1976-1980; Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, arma infanterie, Sibiu, 1980-1983; Facultatea de Geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1997-2001.

Activitate profesională: ofiţer de carieră; comandant de pluton şi de companie, 1983-1995; ofiţer cu activitatea culturală, 1995-1997; redactor la ziarul militar „Scutul patriei”, 1997-2000; secretar de redacţie la aceeaşi publicaţie, 2000-2005; redactor-şef al ziarului „Orizont militar”, 2005-2008; în prezent, colonel (r).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Debut absolut: poezie în revista Inimi sub drapel a Liceului Militar „Mihai Viteazul”, Alba-Iulia, 1980.

Cărţi publicate:

Livada cu poeme, poezie, Editura ICPIAF, Cluj-Napoca, 1997, cu o prefaţă de Iulian Patca;

Două modele de viaţă admirabile

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Am avut ocazia fericită să prezint publicului, format din specialişti în geologie, minerit, topografie, metalurgie, preparare ş.a., lucrarea „Localităţi miniere din Transilvania, Banat şi Maramureş, într-un atlas din secolul al XVIII-lea”, apărută de curând la Editura Honterus din Sibiu. Autorii, Traian Popescu şi Volker Wollmann, au fost de faţă, iar pentru prezentarea domniilor lor am beneficiat de sprijin din partea prietenului de o viaţă Saşa Nicolici. Doi români plecaţi prin anii ’80 în Germania, oameni cu preocupări diverse, dar care, şi prin această lucrare, dovedesc un patriotism de cel mai înalt nivel.

Dr. Traian Popescu, după ce a fost miner la Sasca Montană timp de 3 ani (1977-1980), a ajuns la München, unde a absolvit Facultatea de Medicină. Este foarte pasionat de arheologie şi geologie. Are şi o colecţie impresionantă de ilustrate. A publicat de curând „Istoria fabricilor de bere din România” (!!!).

Dr. Volker Wollmann s-a născut la Sibiu, dar şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Sebeş, oraş de care a rămas profund ataşat pentru toată viaţa. A lucrat la Reşiţa, unde a fost şi director de muzeu. Din 1967 îl găsim cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca. În 1983 şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul „Activităţi miniere din Dacia romană”. Cercetările sale de o viaţă l-au condus şi spre domeniul arheologiei industriale,

Ție, doar ție…

… Cristinei.

Te-am iubit!
Te iubesc!
Te voi iubi!

de Vasile BELE

Ieri,
printre rouă scuturată
adunam clipe de adevăr
mângâiat de muze
și credeam în mâine…
Ieri,
culegeam arome de tei
pentru a le dărui unui albastru
necernut decât în lumină
și limpezime de lună
Ieri, scriam cuvinte peste neuitare
și ne bucuram de fiecare clipă 

În sufletul nostru, Nichita Stănescu împlineşte astăzi, 31 martie 2023, 90 de ani

Nichita Stănescu
(31 mar. 1933-13 dec. 1983)

Nichita Hristea Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, la Ploieşti, mama sa fiind Tatiana Cereaciuchin, membră a unei familii de nobili de origine rusă refugiată în România, iar tatăl, Nicolae Hristea Stănescu, fost ţăran devenit meşteşugar şi comerciant.

Viitorul poet va purta prenumele ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român, Nichita (și) Hristea Stănescu.

Între anii 1944 şi 1952 a urmat Liceul Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti (actualul „Mihai Viteazul”), iar în perioada 1952 – 1957 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

În anul 1955, Nichita şi-a adunat poeziile sale „băşcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte, „fără mamă, fără tată”, într-un volum numit „Argotice – cântece la drumul mare”, însă care avea să fie publicat mult după moartea sa, în anul 1992.

În martie 1957, debutează în revistele „Tribuna” din Cluj şi în „Gazeta literară”, unde îi sunt publicate trei poezii.

În anii 1957 şi 1958 este, pentru scurtă vreme, corector şi apoi redactor la secţia

Regina macilor, pentru o zi

de Mioara BACIU

Regina macilor pentru o zi…
Port mantie tivită cu petale
Ce curg plăpânde, purpurii
Pe lan de grâu, suind la soare.

Ating pământul șchiopătând
Să nu-i strivesc în mers, culoarea
Străbat eternitatea, cugetând:
De unde-apare macul, Marea?

Constanța Buzea

Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Ioana și Andrei

Constanța Buzea s-a născut la Bucureşti în 29 martie 1941. În 1961 s-a căsătorit cu poetul Adrian Păunescu (soţii Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (n. 1967) şi pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorţat).

A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1970.

Între 1974 şi 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 lucrează ca redactor la România literară, unde semnează rubrica de corespondenţă „Post-restant”.

Opera poetică a Constanţei Buzea numără peste 20 de volume, la care se adaugă câteva antologii. Poetei i s-au decernat premii literare importante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei. Constanţa Buzea a

145 de ani de la nașterea scriitoarei Elena Farago

Elena Farago
(29 martie 1878, Bârlad – 4 ianuarie 1954, Craiova)

Elena Farago s-a născut pe 29 martie 1878 la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare.

S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț.

Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga.

Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar

La mulți ani binecuvântați, Florica BUD!

Ziua înveşmântată în albastru

cea mai grea zi
dată în custodie de tatăl ceresc a fost
ziua înveşmântată în albastru.
tocmai ea fărâmă sclipitoare
smulsă over and over again
în ritmul tobelor vineţii din carnea zdrenţuită
de homo sapiens fossilis
parţial… înfrânt.

Argintiu fără pete

direcţia maghreb
indică zgubilitic spiriduşul argintiu
fără pete proaspăt întors de la un training
al băncilor de embrioni umani destinate
femeilor infertile momâi sterilizate de
prima ecuaţie ce aduce dileme şi
riduri majore încă din clasa întâi.
Cui prodest?

Auriu sangvinic   

DIN VATRA SATULUI (revistă de literatură, cultură și artă)

(acrostih)

de Vasile BELE

Dincolo de rouă și albastru
Inima își culege roadele luminii iar
Negura timpului cernut se ridică peste toamne…

Viața își adună culoare din stâncă iar
Arome din vise și cuvinte albastre,
Tinerețea se țese cu lacrimă necălcată iar
Roua așteaptă să înflorească gutuiul –
Anotimpul întoarce cărările dorului în lumină…