Regret

de Cosmin LAURAN

Mi-ar fi plăcut să nu-mi ascunzi
nimic din viața ta cețoasă
iar la-ntrebări, chiar mofturoasă,
din când în când, să îmi răspunzi.

Mi-ar fi plăcut să nu oprești,
doar pentru tine, mii de gânduri,
ca să mă chinui, printre rânduri,
să le-nțeleg când îmi vorbești.

Ești prea puțin

de Cosmin LAURAN

Ești prea puțin, aici când ești cu mine,
ești prea puțin, acolo, mai departe,
ești prea puțin, aici, în adâncime,
ești prea puțin pe culmile înalte.

Moștenire

 de Cosmin LAURAN

Strivește-mi toată durerea
pe care strămoșii mei, sărmanii,
mi-au aruncat-o în suflet
ca pe o dezbrăcare
de timp. 

Vis

de Cosmin LAURAN

Taie, Doamne, lemnul verde,
că sămânța ni se pierde,
ni-l lasă pe ăl bătrân
să ne fie iar’ stăpân,
și pân’ li-i aduce
ne mai fă o cruce. 

Puterea iubirii

de Cosmin LAURAN

Împrăștiate lucrurile
toate câte le-am atins vreodată
nu mai sunt lângă noi…
ele sunt chiar noi

ele sunt chiar noi… 

Zbatere

de Cosmin LAURAN

Cântecul meu
nu e decât
sunetul surd al timpului
în timpanul veșniciei. 

Alb

de Cosmin LAURAN

Într-o zi voi avea părul alb
vise albe
doruri albe
și o noapte albă
mare cât luna.
Într-o zi
din senin or să-mi crească
poate aripi
tot albe și ele. 

Iarnă

de Cosmin LAURAN

Șiră a spinării ești tu
pe piatra craiului.
Mai mult albă
mai mult infinită.
Abia la vară
voi învăța
dacă tu îmi zâmbeai de acolo
regăsindu-te ploaie
la umbra brazilor. 

Amintindu-mi de un vis

de Cosmin LAURAN

Mai arată-mi-te o dată
singuratic rai
timp de așteptare
timp de dulce visare.
Mai arată-mi-te o dată
și lasă-mă
lasă-mă să te sorb
și să cred
că strămoșii mei toți
m-au iertat
ca pe fiul cel rătăcitor! 

Naștere

de Cosmin LAURAN

Mă smulge din amaru-mi lut
că se prelinge-n suflet mut.
Și mă întoarce-n trupul tău
răsfrânt
că-mi e și casă
templu
și mormânt.