Moștenire

 de Cosmin LAURAN

Strivește-mi toată durerea
pe care strămoșii mei, sărmanii,
mi-au aruncat-o în suflet
ca pe o dezbrăcare
de timp. 

Vis

de Cosmin LAURAN

Taie, Doamne, lemnul verde,
că sămânța ni se pierde,
ni-l lasă pe ăl bătrân
să ne fie iar’ stăpân,
și pân’ li-i aduce
ne mai fă o cruce. 

Puterea iubirii

de Cosmin LAURAN

Împrăștiate lucrurile
toate câte le-am atins vreodată
nu mai sunt lângă noi…
ele sunt chiar noi

ele sunt chiar noi… 

Zbatere

de Cosmin LAURAN

Cântecul meu
nu e decât
sunetul surd al timpului
în timpanul veșniciei. 

Alb

de Cosmin LAURAN

Într-o zi voi avea părul alb
vise albe
doruri albe
și o noapte albă
mare cât luna.
Într-o zi
din senin or să-mi crească
poate aripi
tot albe și ele. 

Iarnă

de Cosmin LAURAN

Șiră a spinării ești tu
pe piatra craiului.
Mai mult albă
mai mult infinită.
Abia la vară
voi învăța
dacă tu îmi zâmbeai de acolo
regăsindu-te ploaie
la umbra brazilor. 

Amintindu-mi de un vis

de Cosmin LAURAN

Mai arată-mi-te o dată
singuratic rai
timp de așteptare
timp de dulce visare.
Mai arată-mi-te o dată
și lasă-mă
lasă-mă să te sorb
și să cred
că strămoșii mei toți
m-au iertat
ca pe fiul cel rătăcitor!