„Paula, împlinire târzie”

22/01/2022

Cuvântul editorului

de Johnny CIATLOS-DEAK
Membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România
Senior Editor, Globart Universum Publishing House, Canada

Paula, împlinire târzie” este cel de-al treilea volum din colecția „Dragostea, arză-o-ar focul!”, ediția a 2-a corectată și adăugită, Editura Globart Universum 2022, Montreal, Canada.

Pornind de la titlul romanului ne întrebăm care o fi semnificația acestuia și ce înseamnă în viziunea autoarei Mara Popescu-Vasilca?

Trecând pe drumul întortocheat al vieții de la momentul nașterii și până la moarte, omul își caută fericirea și împlinirea. Nevoia absolută de a fi fericit și a se simți împlinit se manifestă în mai multe feluri și pe mai multe planuri în funcție de perioada în care se află. Dacă la o vârstă foarte fragedă un copil este fericit doar auzind glasul mamei, apoi prezența prietenilor de joacă, cu cât avansează în vârstă fericirea primește noi valențe, nevoile sale cresc și standardele cresc, iar fericirea și împlinirea par tot mai greu de atins. Acestea cresc direct proporțional cu dezvoltarea personală, iar împlinirea fiecărei persoane depinde de o multitudine de factori așteptări, vise, standarde, speranțe, modele, dar și de educație, mediul, caracter și mod de viață.

Acțiunea romanului „Paula, împlinire târzie” începe în România și ne plimbă într-un survol prin viețile personajelor Citește restul acestei intrări »


Amprenta condeiului pe albul hârtiei

20/01/2022

de Ionica BANDRABUR,
Slănic Moldova 

„Patriotismul nu este (un ) moft, patriotismul este (o) necesitate”,

spune Radu Botiș în motto-ul de pe coperta revistei Mărturii Maramureșene, An lll, Nr.8-9, toamnă-iarnă 2021, revistă de cultură tradiție și atitudine civică. Aș adăuga la acest motto și cuvântul „datorie”, având în vedere jertfa strămoșilor noștri, care au plătit cu sângele lor în lupta pentru libertate, libertate pe care puțini dintre noi știu să o aprecieze și cui se datorează. Astăzi avem o libertate inviolabilă; libertatea de exprimare prin viu grai și scris, libertatea la opinie, la gândire și creare, libertatea de a crede în Creator și diverse forme ale cultului religios etc…

Tot pe prima pagina a revistei, se află o fotografie în decor autumnal din Baia Mare, cu o impozantă statuie care reprezintă pe marele politician George Pop de Băsești, născut la 1 august 1835 în comuna Băsești, județul Maramureș și decedat la 23 februarie 1919.

„În 1872, George Pop a fost ales deputat în Parlamentului Ungariei din partea cercului electoral Cehu Silvaniei, pe care l-a reprezentat până în 1881. A reprezentat pentru 9 ani interesele burgheziei românești din Transilvania în parlamentul de la Budapesta. La 9 august 1880 a propus, într-o conferință ținută la Turda, unirea tuturor românilor din Transilvania și Ungaria într-un singur partid național. În urma acestei propuneri s-a convocat, la 17 octombrie 1880, o conferință alcătuită din 30 de fruntași români din Transilvania și Ungaria, care au decis convocarea conferinței naționale de la Sibiu din anul 1881, care a decretat solidaritatea partidelor naționale românești din Ungaria și unirea acestora sub numele de Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.

În perioada 1892-1894 a fost unul dintre liderii Citește restul acestei intrări »


Terezia și Gheorghe Silaghi – „NOI DOI ȘI O LUME ÎNTREAGĂ”

07/01/2022

de prof. Olimpia MUREȘAN
Asociația Scriitorilor Baia Mare

„SPERANȚA E VISUL UNUI OM TREAZ” – ARISTOTEL

Sunt doi scriitori de ocazie, doi copii crescuți la casa de copii orfani din România, care și-au găsit un drum în viață. Ei se numesc Terezia și Gheorghe Silaghi și reprezintă două destine care se întretaie, se aseamănă, se căsătoresc și se hotărăsc să scrie această carte cu titlul „Noi doi și o lume întreagă”.

Într-adevăr, amândoi au reușit să scrie gândurile comune, ce-au „suferit”, crescuți de educatori, fără proprii părinți, în cadrul sistemului de protecție din România, mai bine decât dacă ar fi fost crescuți de părinții lor, care erau săraci (cum ei înșiși recunosc).

Bunul Dumnezeu le-a dezvoltat bunul simț și i-a ajutat să prețuiască „munca” – în general, și pe a lor – în special.

De obicei, familiile creștine Citește restul acestei intrări »


POEZIA, ca o misiune

01/01/2022

de Cristian SANDACHE

Conștiința umanistă a lui Petőfi Sándor (1 ianuarie 1823 – 31 iulie 1849) era o evidență, ilustrată frecvent în lirica sa. În anul 1846 (prin intermediul poeziei intitulată „Visez însângerate zile”) el își exprima încrederea într-o transformare radicală a lumii în care trăia, grație unui adevărat cataclism universal. Ar fi fost însă vorba despre o regenerare și o eliminare a tot ceea ce fusese nedrept, ostil naturii umane. Violența necesară (înțeleasă de către adepții iacobinismului de atitudine, ca fiind un echivalent al violenței pure) trebuie însă interpretată mai curând ca o aspirație a unui suflet funciarmente onest, care ar fi dorit ca tot Răul din lume să fi fost extirpat, iar semenii săi să se poată în sfârșit bucura, de seninătatea pe care o meritau din plin. Adevărat ostaș al adevărului și al setei de absolut, Petőfi nu ezita niciun moment în privința crezului său, fiind convins că indiferent de ostilitățile pe care ar fi urmat să le înfrunte, se va găsi mereu câte un suflet omenesc mângâiat de lumina divină a înțelegerii, capabil Citește restul acestei intrări »


Angelica Vele – „Azi, privesc spre cer” – un debut literar de excepție

29/12/2021

sau

Liniștea din spatele tăcerilor răstignite…

(recenzie)

de Vasile BELE

Motto:

„Rugați-vă cu psalmi. Aveți grijă de sănătate. Medicină nu mai există.
Mai există medici, dar medicina a abdicat.
Bucurați-vă de orice om bun pe care îl cunoașteți.
Păziți-vă de deznădejde. Nu lăsați focul credinței să se stingă.
Nimic din ce nu trebuie să se întâmple, nu se va întâmpla.
Multe poate rugăciunea dreptului.
Rugați-vă cum nu v-ați rugat niciodată, știind că doar rugăciunea poate schimba mersul Universului, așa cum l-a schimbat în vremea lui Noe.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl, și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți. Amin!”

Părintele Savatie Baștovoi

Moș Crăciun, există! Poeta Angelica Vele, proaspăt debutantă cu un volum, poate să confirme acest lucru. Am primit de la Editura Armonii culturale, volumul de versuri, Azi privesc spre cer, dedicat nouă, iubitorilor de literatură, dedicat familiei Vele și tuturor celor care cred în rugăciune, în biserica lui Cristos cel răstignit.

Volumul cuprinde câteva zeci de poezii-imn-slavă lui Dumnezeu Tatăl, care și-a dat Fiul răstignit, Citește restul acestei intrări »


Despre SINGURĂTATEA POETULUI, autor Gelu Dragoș

22/12/2021

de prof. dr. Monica CÂNDEA

Singurătatea și singularitatea poetului printre cetățenii cu care este contemporan reprezintă o temă perenă a meditației lirice, așa cum se poate observa de-a lungul tuturor vârstelor culturii, de la antici la moderni. Suntem privilegiați atâta vreme cât poeții sunt printre noi, cât încă nu sunt izgoniți din cetate, cât încă ne mai salvează, prin gândul lor purificat, de la căderea în realitatea imundă.

Volumul Singurătatea poetului (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2021) este dedicat de autor atât familiei cât și comunității din care face parte. Gelu Dragoș oficiază în creația sa ritualul menit poeților dintotdeauna, acela de a mânui și de a mântui cuvintele, cum spunea Blaga, de a le aduce în starea de grație. În încercarea de a se autodefini, în relație cu universul în care trăiește, eul liric se sprijină fie de imaginea eterizată a iubitei, de proiecțiile imaginare Citește restul acestei intrări »


MARA POPESCU-VASILCA: VANDA, ÎNTRE DORINȚĂ ȘI RAȚIUNE

13/12/2021

prof. Aurelia Rînjea

de Aurelia RÎNJEA

Astăzi Cititorule, vom păși împreună în templul sufletului unui femei, creionat cu grijă de autoare, pus în situații de viață surprinzătoare, spre a o însoți  pe un drum nesigur, dar și fabulos.

Acțiunea începe în 1986, când Chiara devine mamă, urmând s-o nască acasă pe Vanda, personajul nostru principal! Ne obișnuim treptat cu acțiunea care se desfășoară interferând pe diferite planuri (viața ei, a părinților ei, a sorei sale, amintirile lui Andrei cu fratele lui Victor despre bunici etc.) cu comentariile personajelor, intra sau inter relaționale.

Nu o să insist de astă dată asupra firului acțiunii, ci mai mult asupra zbuciumului psihologic, lăuntric, al concepțiilor și modului de a gândi al personajelor, cât și asupra stilului personal de scriere al autoarei.

Încă de la început aceasta ne prezintă cu entuziasm copilăria Vandei, alături de sora ei, cu nume din trei sunete muzicale Mirela, Citește restul acestei intrări »


Arta folosirii imaginilor cu valoare de simbol

11/12/2021

de Mihaela CD
membru TWUC, LSR, WPA
Președinte World Poets Association Canada

Nora în căutarea identității de Mara Popescu-Vasilca

Romanul „Nora în căutarea identității” este un roman profund, despre viață și fericire, despre căutări, speranțe și vise, despre destin și dorința de libertate și de autodescoperire, muncit cu multă pasiune și clădit în detaliu cu mult talent narativ de către scriitoarea Mara Popescu-Vasilca.

Autoarea construiește un întreg spectacol cu un scenariu demn de pelicula unui film cu o bogată distribuție și care o are în rolul principal pe Nora, de profesie farmacistă, o femeie deosebită și foarte interesantă care nu trece neobservată în niciun episod, folosindu-se de toată priceperea regizorală și artistică de care dispune cu scopul de a ține cititorul ancorat în firul poveștii până la sfârșit, ceea ce și reușește din plin.

Fără a dori să dezvălui prea mult din  subiectul acestui roman deosebit de incitant cu scene de puternică trăire, secrete, situații neprevăzute, lacrimi, Citește restul acestei intrări »


Editura „eCreator” a publicat „Valori băimărene”, o revistă de colecţie!

07/12/2021

de Gelu DRAGOŞ, UZPR

Asemeni unui corolar, sfârşitul de an literar la editura eCreator ne aduce în faţă revista (nr. 32/anul VII) „Valori băimărene” unde sunt cuprinşi, de către scriitorul şi editorul Ioan Romeo Roşiianu un număr însemnat de poeţi, prozatori, eseişti, critici băimăreni, mai pe scurt, scriitori maramureşeni. Dar câţi au rămas pe dinafară?!

Dacă precedentul volum „Şcoala băimăreană de poezie” al aceleiaşi însemnate edituri „eCreator” a stârnit reacţii prin „Edi(c)torialul numit Şcoala băimăreană de poezie s-a născut în… Roşiorii de Vede”, acest volum respiră şi se autodefineşte prin autorii cuprinşi în el. Desigur că nu o să plictisesc dacă apelez la cuprinsul lui: Secţiunea PROZĂ: Florica Bud, Gelu Dragoş, Mihai Ganea, Marian Ilea, Ştefan Jurcă, Aurelia Oancă, Virginia Paraschiv, Ioan Romeo Roşiianu; secţiunea POEZIE: Octavia Brad, Ionescu Cioată, Gelu Dragoş, Ioan Dragoş, Aurelia Oancă, Daniela Micu, Olimpia Mureşan, Iuliana Paşca, Ioan Romeo Roşiianu, Irina Vera Terebeşi, Cornelia Vaida; secţiunea ESEU: Gheorghe Mihai Bârlea, Pamfil Bilţiu, Carmen Mihaela Coca, Mihai Ganea, Marian Ilea, Nicolae Iuga, Ştefan Jurcă, Ioan Romeo Roşiianu, Ioan Ţiplea; secţiunea TEATRU: Marian Ilea, Radu Macrinici, Virginia Paraschiv. Citește restul acestei intrări »


POEZIA CA RETROSPECTIVĂ A SINELUI

27/11/2021

de Cezarina ADAMESCU

Mihaela CD, Pași de catifea: poezii din sufletul meu pentru sufletele voastre, Globart Universum, Montreal, Canada. 2021.

(recenzie)

Timiditate, discreție, prea multă sensibilitate, dorința de a nu deranja pe nimeni, însă, lăsând urme adânci în suflete, trecerea cu pași de catifea prin viață reprezintă o viziune clară asupra lumii, asupra omului, care-și caută pentru a-și reașeza după modelul inițial, fărâmele de vitraliu. Nu tropotul impetuos, candențat, sau ieșit din ritm al unora, poate stârni atenția, interesul, nu zgomotul provocat de sunetul vocal al stentorului poate opri lumea din caruselul fără oprire. Dar, pasul măsurat, ușor, catifelat, molcuț, pasul care nu vrea să ucidă nici măcar frunzele pe caldarâmul întoarcerii, acela trezește simțurile, chemând înapoi amintirile, răscolind inimile, tulburând sufletul.

Cine n-a stat să asculte în nopțile târzii, pașii singurătății apropiindu-se, ori estompându-se, fără putința atingerii?

Autoarea de față, pășind prin viață, dă mărturie despre pașii timpului, care nu se întoarce nicicând îndărăt, decât ca roua amintirilor Citește restul acestei intrări »