REVISTA „MOLDOVA LITERARĂ”

15/06/2021

(recenzie)

de Vasile BELE

Revista „MOLDOVA LITERARĂ”, nr. 2 (47) – iunie 2021, ISSN 2066-6799, revista Societății Scriitorilor fără Frontiere, Iași, 178 p., președinte executiv: Elena Mândru, președinte de onoare: Mihai Păstrăguș, redactor-șef: Mihai Știrbu, redactori responsabili: Cella Negoiescu și Maria Apetroiei, colegiul de redacție: Paraschiva Abutnăriței (Vatra Dornei), Dan Fripis (Târgu-Frumos) și Georgică Manole (Botoșani).

Una dintre revistele literare Citește restul acestei intrări »


Revista ,,Vip seniorii” – februarie 2021

08/06/2021

de Vasile BELE

„Împreună scriem istoria clipei!”, sunt sintagme-aforisme, „izvorâte”, din revista „Vip seniorii”, primită de la Timișoara, prin grija prietenului Dumitru (Mitică) Buțoi. Cu bucurie, am primit această revistă (anul IV, nr. 5, februarie 2021, ediție națională), ISSN 2601-7679, ISSN-L 2601-7679, 24 p., o revistă editată de Asociația Cultural Umanitară „Luceafărul de Vest”, Timișoara, cu un editorial semnat de către Mitică Buțoi, numit Eroii din linia întâiCitește restul acestei intrări »


Revista „Vip seniorii” a Asociației Cultural Umanitare „Luceafărul de Vest” – martie 2021

08/06/2021

de Vasile BELE

Vasile BeleAm primit zilele trecute, prin amabilitatea distinsului Dumitru (Mitică) Buțoi, această revistă literară, „Vip seniorii”, editată de către Asociația Cultural Umanitară „Luceafărul de Vest”, Timișoara, în care am apărut cu o recenzie, la volumul Enciclopedia Scriitori din generația 2000, vol. I, apărut la Editura U.Z.P.R. (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), volum coordonat de către Nicolae Vasile. Este o onoare, este o mare bucurie și în același timp o obligație morală de a ține pasul cu valorile literaturii contemporane, cuprinse în acest volum.

Mulțumesc pentru aceste minunate și prețioase daruri literare.

Chiuzbaia, 24 mai 2021

*          *          *          *          *          *          *          *

,,Cu ochii pe un cer pustiu
Și lacrima sub geană,
Din depărtare-ți scriu,
Mi-e dor de tine mamă.

Adorm și-mi este frig,
Când visul se destramă,
Pe alte brațe plâng,
Mi-e dor de tine mamă.

Citește restul acestei intrări »


Ioan Potop. Dorul, liantul iubirii

02/06/2021

(recenzie)

de Vasile BELE

Ioan Potop

Dorul survolând prin vis,
E un zburător ascuns,
Ce se furișează-n fapte,
Cu iubiri fără păcate.

Ah! Ce fină și ce dulce ești,
Chiar încerci să mă uimești?
Șoaptele pline de dor,
Brațele întinse-n zbor.
Citește restul acestei intrări »


Gânduri care tot revin…!

31/05/2021

de Ioan MICLĂU-GEPIANU, Australia

Motto:

„… Fiecare suntem o oglindă în care ne privim; zâmbim sau ne strâmbăm, dar așa cu distinsă delicatețe, pentru că orgoliul oamenilor nu prea admite să fie criticați!”

I. M. Gepianu

 … Tocmai despre asta doresc să scriu acum, despre aceste gânduri care deseori ne asaltează, tot revin, dar fiind deseori fără prea mare importanță, le nesocotim. Unele cei drept pot fi și nonsensuri, dar totuși ne atrag. Eu bunăoară mă tot gândeam la aceste haruri/daruri cu care poeții și prozatorii sunt dăruiți. Poezia și proza sunt genuri literare care diferă doar prin forma de prezentare, dar etica sau estetica tematicilor rămânând identice, sub cupola Artelor literare, beletristice sau teatrale.

Unii consideră pe scriitorul de vers mult mai dăruit, oricând fiind apt a scrie o proză bună, iar scriitorul bun la proză, mai greu va scrie versuri!!

Nu știu adâncimile acestor daruri înnăscute ființei umane, poate fi acea transcendență genetică, sau mai simplu zis daruri dăruite de divinitatea lui Dumnezeu, fiindcă toți copiii sunt îngeri la naștere, și, apoi mediul natural și social de viață în care se ridic, cresc, aduce opera în sine.

Las însă problematica celor de specialitate, nu din orgoliu, ci zâmbind în sinceritatea mea, de vechi breslaș al scrisului care încă pe mine nu mă cunosc bine.

Și să nu mă întind cu vorba, fiind de o formație autodidactică, am căutat a învăța căile artei literare dintr-o voință pe care iar încerc ai găsi izvorul.

Fericirea a făcut să întâlnesc în lumea asta literară o doamnă poetă excelentă, dar și excelentă prozatoare Citește restul acestei intrări »


Versul poetei Irina Lucia Mihalca

07/03/2020

de Ben TODICĂ

Irina Lucia Mihalca

Dacă suntem făcuţi din atomi, din atom venim, în atom ne întoarcem şi din nou renaştem. Versurile Irinei Lucia Mihalca ne fac să ne simţim aproape, un tot  unitar, o atracţie, o dorinţă de unire şi întregire întru Dumnezeu, care e întru totul. A fi sau a nu fi, o pulsaţie a creatorului. Creatorul pulsează, inspiră prin viaţă şi moarte, început şi sfârşit. La început am avut senzaţia că eu sunt subiectul/ destinatarul şi aici e secretul Irinei – ne face pe fiecare să ne simţim la fel, fără discriminare. E atât de clară. Privind comentariile bărbaţilor, chiar şi a damelor, deduci reacţia de atracţie. E atât de clară şi sinceră încât o înțelegi ca şi cum ţi-ar vorbi un părinte sau frate/ sora, soţia/ soţul sau fiica/ fiul. Nici nu se discută simţământul de străin sau dominator. Versurile te ung la suflet, dar te şi trezesc. Metaforele ei sunt construite din real, sunt tratate serios şi în asta constă secretul multitudinilor de mesaje care mustesc în poezia sa. Un copil o interpretează ca pe un basm, un matur ca pe un punct cotidian, un agricultor ca pe un moment din natură, un îndrăgostit ca pe o declaraţie reuşită şi, iată poezia care poate fi dezvelită precum ceapa, până în inima ei.

Am senzaţia că sunt trei muze în Irina, care compun poezia. Citește restul acestei intrări »


Nicolae Iuga – 65

12/06/2018

Nicolae Iuga_iunie 2017

Profesorul Nicolae Iuga s-a născut pe 12 iunie 1953 în Săliştea de Sus, jud. Maramureş. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în anul 1978. A fost profesor la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighet, ulterior lector la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca. A susţinut doctoratul în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului Andrei Marga. Începând cu anul 2003, Nicolae Iuga este conferenţiar și, respectiv, profesor universitar la Departamentul de Științe Socio-Umane al Universității de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Citește restul acestei intrări »


Lucia Sav

10/03/2016

de Ion MUREŞAN

Lucia Sav_2Dacă, într-un mod maniheist, oamenii s-ar împărţi în poeţi şi ne-poeţi, dau în scris că Lucia Sav ar fi repartizată fără ezitare în acea parte a lumii destinată a fi locuită de poeţi. Şi i-ar fi repartizată acea parte a limbajului destinată poeziei. „Din lumea reală, / mă voi muta / cu totul în vis” – scrie poeta şi se ţine de cuvânt. Pentru că aripa versurilor sale atinge rar partea întunecată a lumii în cele şapte volume de poezie publicate până acum. Harfe, trandafiri, degetele vântului, eterul, azurul, flăcări, lumini şi umbre, libelule, miresme, buchete imense, stele albastre, sonuri de flaut, roze de aur şi de miere, ferestre luminoase, fulgi de nea, ape clare, pietre preţioase de tot felul etc. sunt elementele unui tărâm serafic, fragil, paradisiac. Citește restul acestei intrări »


AI SURU – A IUBI (Ioana Nitobe Garrison) – o confruntare între dragoste şi conştiinţa de sine

31/05/2012

de Mihai LITINSCHI

Mihai LitinschiAceeaşi inepuizabilă temă a dragostei într-o carte în care nimic nu decurge cu detaşare: pentru că autoarea săvârşeşte operaţia atingând cu bisturiul fin al autoironiei propriul destin, în care comicul şi dramaticul se împletesc surprinzător, pentru a oferi cititorului un remarcabil demers despre o imposibilă iubire nestinsă. Protagonişti sunt, ca de cele mai multe ori, doi, dar nu oricine, ci doi intelectuali rasaţi, aparţinând la două culturi şi civilizaţii ce par a fi ireconciliabile, dacă inteligenţa, delicateţea şi harul frumosului nu le-ar coagula amândurora destinul comun. Şi astfel o româncă dintr-un cvasi-necunoscut orăşel din Muntenia României, frumoasă, cultivată şi dornică de a-şi face o carieră pe măsura solidei sale instruiri, şi un japonez din Tokyo-Sendai, cu ancestrale rădăcini nobile, rafinat, cu multiple şi temeinice cunoştinţe ştiinţifice şi artistice şi la fel de ambiţios în realizarea sa profesională, îşi oficializează statutul de îndrăgostiţi într-o căsătorie în stil compozit, în faţa unui preot ortodox, el renunţând la propria religie pentru a se înfăptui acest act, ea devenind cu timpul aproape şintoisto-budistă, prin mutarea definitivă(??) în Japonia, unde agasanta viaţă a unei femei dintr-o familie nobilă (aceleaşi discuţii sterile despre copii, gătit, cure de slăbire, vreme, modă, apoi obligaţia de a ţine un jurnal zilnic, ceremonialul mesei, cel legat de cultul Strămoşilor) conduce implacabil spre plafonare şi alienare. Citește restul acestei intrări »