Ca un pirat

de George FILIP

 

eu sufăr mult că stăm pe-aceeaşi arcă
cioplită de un moş bătrân – sfătos,
ce ne-a minţit că va-nfrunta potopul
de pe-acest astru mort şi cavernos.

când au zburat hulubii către maluri
prin panoplia timpului prea stors
a fost de fapt şi prima grea trădare
că mesagerii…nu s-au mai întors

şi am rămas pe arcă de-o vecie,
bătuţi, şi duşi şi-ntorşi de-un veşnic val.
debusolaţi de-atâtea echinoxuri
noi niciodată n-am ajuns la mal.

mumificat stă-n proră – căpitanul.
din pipa lui nu mai duhneşte fum.
ne înmulţim incestuoşi, ca melcii,
iar pe cei morţi îi devorăm pe drum.

cred c-a ajuns la ţărm ornitorincul.
el este semnul nostru cel perplex
care şi astăzi se mai demonstrează
că noi suntem de modă…unisex.

lansez eu SOS-uri de salvare
dar salvatorii nici n-au fost, nici nu-s.
tristeţea e că n-avem căi de-ntoarceri,
cum, supărat, adesea v-am tot spus.

acum, că sunt pe ţărmul nimănuia
şi în burduf nu mai am vin şi timp,
îmi cânt cu ochii-n zare ale-lui-ia,
ca un pirat ce pleacă spre Olimp…