de Melania RUSU CARAGIOIU
Vis inefabil, tu zbori, diafan, către creste;
Aripile tale vibrează la cel mai fin impuls.
Pata cernelii nu le poate opri,
Chiar dacă poetul trudeşte în orele sale cumplite.
Mâna mea vrea să te cheme – tu, irezistibila candoare!
Eu sorb parfumul tău îndepărtat,
Însă… sublimul nu este destinat eului meu…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Eu cad – lest inutil – sub rime !!!