de Irina Lucia MIHALCA
A înţelege e ca şi când ai fi stăpânul jocului, copilul candid ce trece prin gânduri, ca o umbră de sânge. Sunt gândurile unui tânăr pierdut în propriu-i trecut imaginat care-şi regăsea o plimbare uitată pe străduţe magice, lângă o fată care, cândva, era sensul şi esenţa lui.
Poate vreo carte, vreun premiu să-i ofere acest mirabil context?
– Nu, gândi atunci el.
Iată o capodoperă care nu are nevoie de nici o omologare, elogiere, mediatizare! Iată o baladă pentru o minune!
…………………………………………………………
– Cum să rănesc un om care mi-a redat speranţa?! scrise el, într-un alt timp.
Sunt tot mai departe de mine. Un pisic visează că plânge… Citește restul acestei intrări »
Publicat de angelasimionca 
e-Bibliotheca septentrionalis 