Zborul nostru

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Una dintre publicaţiile cele mai importante ale fraţilor noştri aromâni se intitula „Zborlu a Nostru”. Adică, pe româneşte „Zborul nostru”. Revista era condusă de marele mentor cultural şi spiritual Vasile Barbă, de la Freiburg. Ideea din titlu însemna că pentru a-şi salva limba şi cultura aromânii trebuie să-şi ia „zborul” spre înălţimile proprii. Adică să-şi identifice „vîrfurile” istorice şi să-şi orienteze confraţii spre acele ţinte de viaţă care să nu scape din vedere „emanciparea aromână”, oriunde s-ar afla.

Pentru români ideea zborului spre ţinte proprii a fost foarte prezentă şi cultivată la începutul secolului XX. Era vorba de curentul unionist, în toată splendoarea acestui vis, iar ideea de „zbor” a venit de la unul dintre cei mai înflăcăraţi adepţi ai acestui curent: Aurel Vlaicu. 

140 de ani de la naşterea inventatorului Aurel Vlaicu

6 noiembrie 1882 – S-a născut, la Binţinţi, lângă Orăştie, Aurel Vlaicu, inginer român, inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale. În cinstea lui, comuna Binţinţi se numeşte astăzi Aurel Vlaicu.

S-a stins din viaţă pe 13 septembrie 1913, la Băneşti, lângă Câmpina.

În 13 septembrie 1913 a murit Aurel Vlaicu

de Mária BERÉNYI

La inițiativa lui David Voniga (originar din Giula/Ungaria) s-a ridicat primul monument Vlaicu în România.

După moartea tragică a lui Aurel Vlaicu, petrecută în 1913, David Voniga, preot în Giroc, jud. Timiş, inițiază ridicarea monumentului închinat în memoria aviatorului român. În România acesta a fost primul monument Vlaicu.

În hotarul comunei Giroc s-a ridicat acest monument care a dat chipul unei cruci de 3 metri înaltă pe care e gravat textul: 

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 306 (16-31 iulie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Ticăloşii. În ultimele zile am fost cutremuraţi toţi, aflând de ticăloşiile petrecute în domeniul medical. Nici nu se uitase bine scandalul analizelor falsificate de anul trecut. Acum au fost descoperiţi medici specialişti în tratarea cancerului, care primeau sume imense, cât şi plata unor concedii în străinătate, excursii etc., pentru a prescrie bolnavilor anumite medicamente, iar acestea erau… apă distilată! „Medicamentele” respective erau decontate de Casa de Asigurări, adică din banii publici adunaţi de la contribuabili. Erau implicate în această megaescrocherie nu numai medici, ci şi fabricanţi şi difuzori de medicamente. Indivizii aceştia nu făceau răul pe care-l făceau de foame, fiindcă erau printre cei mai bogaţi, ci, pur şi simplu, din plăcerea de-a câştiga cât mai mult, indiferent de mijloacele prin care obţineau profitul. Puteau, oare, să doarmă liniştiţi, să mănânce liniştiţi, să-şi privească în ochi copiii, ştiind cum au câştigat averea?
Cancerul este cea mai cumplită boală a începutului mileniului acesta. Dacă în mileniul trecut au secerat milioane de vieţi omeneşti ciuma, holera, tuberculoza şi altele, de data aceasta un nou monstru hămesit înghite fără saţ mii şi mii de vieţi omeneşti. Aş putea spune că aproape jumătate dintre înmormântările la care am participat în ultimul sfert de veac au fost ale unor oameni doborâţi de cancer, în urma unor suferinţe cutremurătoare. Trăim cu speranţa că într-o bună zi – pe care o dorim cu toţii să fie cât mai apropiată –, minţile luminate ale lumii vor reuşi să dea la lumină medicamentul miraculos, care să pună capăt acestei cumplite maladii. Ne rugăm pentru aceasta lui Dumnezeu, aşa cum ne rugăm şi pentru alinarea suferinţelor celor atinşi de boală. Este revoltător, însă, când afli că tocmai cei care ar trebui să ne pună la dispoziţie cele mai bune medicamente, ne înşală şi ultima speranţă! Sperăm că instituţiile îndreptăţite îşi vor face datoria şi în cazul de faţă şi sistemul va fi curăţit de asemenea uscături!