Despre primele iubiri ale marilor scriitori, cu Aurora Liiceanu

14/02/2018

de Liliana MOLDOVAN

coperta_Aurora Liiceanu„E drept că iubirile mari sperie” declara Aurora Liiceanu într-un interviu realizat în 2009 pentru publicaţia online „Revistatango.ro”. Fascinată de inepuizabila temă a iubirii, d-na Liiceanu reuşeşte, la cinci ani distanţă de acest interviu, mai precis în 2016, să publice la Editura Polirom volumul intitulat „Dragostea cea veche îţi şopteşte la ureche. Primele iubiri”, fiind vorba despre un volum de eseuri, în care autoarea încearcă se afle ce impact au avut primii fiori ai iubirii în viaţa unor scriitori precum: Vladimir Nabokov, Yasunari Kawabata, Francis Scott Fitzgerald, Orhan Pamuk, Patrick Modiano, Alain de Botton, Milan Kundera, Ortega y Gasset, Amos Oz, Julian Barnes.

Spre deosebire de oamenii obişnuiţi, toţi aceşti maeştri ai literaturii s-au adâncit în meditaţii surprinzătoare asupra fenomenului îndrăgostirii şi au avut curajul de a transforma prima iubire, dintr-o chestiune subiectivă, într-o problemă universală deoarece şi-au transpus sentimentele, amintirile, frământările, speranţele şi deznădejdile în opere literare de excepţie. Citește restul acestei intrări »


AI SURU – A IUBI (Ioana Nitobe Garrison) – o confruntare între dragoste şi conştiinţa de sine

31/05/2012

de Mihai LITINSCHI

Mihai LitinschiAceeaşi inepuizabilă temă a dragostei într-o carte în care nimic nu decurge cu detaşare: pentru că autoarea săvârşeşte operaţia atingând cu bisturiul fin al autoironiei propriul destin, în care comicul şi dramaticul se împletesc surprinzător, pentru a oferi cititorului un remarcabil demers despre o imposibilă iubire nestinsă. Protagonişti sunt, ca de cele mai multe ori, doi, dar nu oricine, ci doi intelectuali rasaţi, aparţinând la două culturi şi civilizaţii ce par a fi ireconciliabile, dacă inteligenţa, delicateţea şi harul frumosului nu le-ar coagula amândurora destinul comun. Şi astfel o româncă dintr-un cvasi-necunoscut orăşel din Muntenia României, frumoasă, cultivată şi dornică de a-şi face o carieră pe măsura solidei sale instruiri, şi un japonez din Tokyo-Sendai, cu ancestrale rădăcini nobile, rafinat, cu multiple şi temeinice cunoştinţe ştiinţifice şi artistice şi la fel de ambiţios în realizarea sa profesională, îşi oficializează statutul de îndrăgostiţi într-o căsătorie în stil compozit, în faţa unui preot ortodox, el renunţând la propria religie pentru a se înfăptui acest act, ea devenind cu timpul aproape şintoisto-budistă, prin mutarea definitivă(??) în Japonia, unde agasanta viaţă a unei femei dintr-o familie nobilă (aceleaşi discuţii sterile despre copii, gătit, cure de slăbire, vreme, modă, apoi obligaţia de a ţine un jurnal zilnic, ceremonialul mesei, cel legat de cultul Strămoşilor) conduce implacabil spre plafonare şi alienare. Citește restul acestei intrări »