Baia Mare – o „insulă sabaţială” a cărţii!

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare,
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Latinii descriau foarte simplu normalitatea: „Est modus in rebus” (Este o măsură în toate lucrurile). În vremuri de mare cumpănă tocmai „măsura” este afectată. Căci toate echilibrele suferă de „labilitate” şi e foarte uşor de intrat în „descumpănire”.

Să luăm cazul reţelelor de comerţ. Înainte de 1990 pentru „comerţul cu carte” funcţionau în fiecare reşedinţă de judeţ „centre de librării”. Privatizarea din anii următori a adus multe transformări, cel mai adesea de genul „desfiinţării” reţelelor de vânzare a cărţii. S-a ajuns ca în oraşe importante pentru cultura naţională cele mai faimoase librării să devină peste noapte sedii de bănci, restaurante, magazine de lux ş.a.m.d. Angajamentele de privatizare care vizau „păstrarea profilului” au fost uitate prin sertarele salariaţilor de la F.P.S., iar lucrurile şi-au urmat cursul impus de „presiunea banului”.

Pe cale de consecinţă, cărţile au început să fie expuse pe tarabe improvizate sau direct în stradă. Tot „echilibrul” privind „numărul de librării” la mia de locuitori (de fapt „o librărie la 10.000 locuitori”) s-a dus pe „Apa Sâmbetei”, o apă a risipei iraţionale, o apă a „desfrâului” economic”.

Dacă ne gândim că în ţări civilizate termenul „sabaţial” pentru „sâmbătă” are semnificaţii nobile