BUCURIA COPILĂRIEI

18/06/2021

de Gabriela Genţiana GROZA

Zori de Cireșar –
petale de caprifoi
înmiresmate

Privesc uneori evoluția copiilor în zilele acestea, după izolarea care ne-a fost impusă tuturor în urma apariției șmecherului de Virusache. Dacă adulții și bătrânii au înțeles mai mult sau mai puțin despre ce este vorba, mă impresionează micuții care la un moment dat au rămas închiși în casă. La Tinca în județul Bihor, unde ne aflăm, condițiile de apropiere dintre oameni revin încet, încet la normal. Îmi place să-i văd pe copii deplasându-se cu bicicleta spre Băile din localitate și înapoi spre centru, glăsuind voioși. Cei care merg pe jos și ne cunosc ne salută și ne grăiesc politicoși.  Citește restul acestei intrări »


Ţâşnind vigoare din adâncuri

07/04/2014

de Gabriela Genţiana GROZA

gabriela-gentiana-grozaUneori ne ademeneşte sufletul, cu frumuseţea şi mirajul, un loc sau altul, aici sau în alte părţi ale pământului. Uităm să ne aplecăm urechea şi să ascultăm cu atenţie şoaptele florilor, ale pomilor, ale fiinţelor sălbatice sau domestice sau glasul izvoarelor ţâşnind vigoare, chiar aici, lângă noi. La Tinca, în Bihorul binecuvântat, când pe rând au dat în floare caişii, vişinii, prunii, piersicii şi apoi merii şi gutuii, privirile noastre s-au înviorat. În faţa caselor şi-au deschis corolele plantele decorative azi, aşa ca odinioară, la părinţii şi bunicii noştri. Băile Tinca, emblemă recunoscută a localităţii, îşi aşteaptă beneficiarii tratamentelor curative, pe oamenii cu suferinţe accentuate peste iarnă. Climatul de cruţare al staţiunii situate în Câmpia Crişului Negru şi apele minerale alină trupul şi sufletul. Printre clădirile construite sub ochii noştri, ai contemporanilor, a rămas şi construcţia veche a staţiunii, cu turn, clădită în 1884, anul în care aici au fost cazaţi oaspeţii veniţi în primii ani de fiinţare ai locaşului de tratament. Cu ani în urmă, şi noi veneam din satul natal al soţului meu, Gurbediu, pe malul Crişului Negru, împreună cu cei doi băieţi ai noştri, bucuroşi să poată pescui vreun biban. Agăţau râma în cârligul undiţei şi aşteptau firul să se mişte, să dea de veste că au prins ceva. Baile Tinca_BihorPrindeau şi „la fluture”, cum spuneau ei. E drept că era mai mult o joacă decât prinderea nevinovaţilor peşti… Din satele din jurul Tincii obişnuiau să vină aici, să facă baie, mai ales la sfârşit de săptămână, sătenii care lucraseră în agricultură, în zilele lor de trudă pentru „pâinea cea de toate zilele”. Deplasarea se făcea cu autobuzul care circula astfel încât să poată veni aici tot omul interesat de o baie la vană, în apa minerală binefăcătoare. Primăvara, ca şi celelalte anotimpuri tincane, aduce, pe lângă îndulcirea sufletului, şi cunoscuta oboseală a agricultorului, dornic să valorifice solul mănos dăruit localnicilor de bunul Dumnezeu.

Rondelul primăverii

Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei, pe noi, uitucii,
Că am uitat de primăvară
Şi, iată, e prezentă iară.

foto_Gentiana Groza_

Plouă cu picuri de chitară
Ce bat discret, la geam, spre seară,
Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei, pe noi, uitucii…

foto_Gentiana Groza

Senină floare-albastră, rară
Ici, acolo, codrul îl presară.
Dansează mâţişorii luncii,
Ies ghiocei cu frunze lucii, Citește restul acestei intrări »