Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 489 (1 – 15 Martie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cu prilejul zilei de 8 Martie urăm mamelor, bunicilor, surorilor, soțiilor, fiicelor noastre și tuturor femeilor din lume sănătate, bucurii, împliniri și numai bine!

Să ajute Dumnezeu ca glasul, puterea și influența lor să contribuie mai mult la alungarea răului din lume, a urii dintre oameni și popoare, a dezmățului și imoralității din zilele noastre. Dumnealor au o misiune sfântă în planul lui Dumnezeu pentru lume, aceea de a ocroti viața, de a da naștere și bună educație copiilor, de a face viața mai frumoasă și idealurile lumii mai mărețe. Dumnealor au misiunea de a apropia lumea mai mult de Dumnezeu. Ajută-le, Doamne, să-și poată împlini această misiune!

La mulți ani, Doamnelor și Domnișoarelor!

*

Două singurătăți.

În Duminica a doua din Postul Mare este rânduită Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum, iar în Duminica a patra după Paști Evanghelia vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda.

Vindecarea a doi oameni de către Mântuitorul. Între atâtea vindecări pe care le-a făcut, nu ar părea ceva ieșit din comun. Și, totuși, despre astea aș vrea să vorbesc.

S-ar părea că ar fi vorba de doi oameni care sufereau de aceeași boală. Cei mai mulți socotesc că ar fi vorba de paralizie, deși multe alte boli pot țintui pe cineva la pat. Important este că erau la fel de neputincioși, la fel de neajutorați și la fel de singuri în fața suferinței. Sfânta Evanghelie nu ne spune dacă cei doi aveau familii, părinți, soții, copii. Aflăm doar de cel de la scăldătoarea Vitezda, că aștepta acolo de…. treizeci și opt de ani! Dumnezeule! Să suporți o boală

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 488 (16 – 28 Februarie)

de pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Scrisoare lui Eminescu (XVI)

„Bădie Mihai,

Găsit-am răgaz să-ți mai scriu câteva rânduri. Am citit niște versuri ale matale și tare m-a gâdilat sub limbă să pun mâna pe condei și să-ți zic vreo două-trei. M-am amuzat când ți-am citit amintirile tale din școală, căci tare au semănat cu multe de-ale mele. Mi-am zis atunci că ar fi binevenită o epistolă pentru domnia-ta, căci, poate, or fi ocupați și îngerii de pe-acolo și n-or avea timp mereu să te țină de vorbă, să te asculte, să te cânte, să te-ncânte. Și, oricum, o scrisorică de acasă oricine o așteaptă, mai cu seamă dacă-i plecat de multă vreme.

În viața ta atât de scurtă ai trudit din greu să înveți carte. Ai avut în sufletul tău un dor mistuitor de a cunoaște toate tainele lumii, gândurile marilor oameni care au făcut umbră pământului de-a lungul vremii în felurite locuri, științele, filozofiile și religiile lumii. Ai sorbit cu nesaț vorbele dascălilor tăi, începând cu cel dintâi învățător până la pedanții profesori din marile universități de la Viena și Berlin, pe care le-ai frecventat. Nu te-ai întrebat niciodată dacă îți vor fi toate de folos în viață, dacă sunt prea grele de purtat. Dincolo de zidurile școlilor, te-ai dus în micile și marile biblioteci și ai scormonit și acolo în volumele colbuite alte și alte secrete ascunse ale omenirii. Caietele tale de notițe cu miile lor de pagini scrise de tine cu pana stau mărturie în acest sens. Învățai limbi străine ca să intri și în ograda altor culturi, altor mentalități, ca să mai afli ceva mai mult. Și pofta matale de cunoaștere creștea văzând cu ochii de la o zi la alta, de la un an la altul. De-ai fi avut norocul să trăiești în lumea aceasta, – așa păcătoasă cum e ea -, măcar o sută de ani, cu siguranță că ai fi ajuns cel dintâi savant al lumii. Școala a fost pentru tine sfântă. Ai respectat-o, ai urmat-o, ai slujit-o, ai apărat-o și

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 487 (1 – 15 Februarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Scrisoare lui Eminescu (XV)

„Bădie Mihai,

Citesc și recitesc poeziile matale și sunt tot mai uimit de câtă știință și teologie ai putut să strângi între tâmplele-ți atât de tinere! Toată știința și religiile lumii din vremea ta le-ai adunat, le-ai mestecat cu gândurile tale, le-ai pătruns până în cele mai ascunse cotloane, apoi, din plămada aceea ai zămislit versuri fără seamăn, ca niște cupe de cristal în care ai turnat rubiniul strugurelui copt. Tratate întregi scrise de savanți vestiți le-ai pritocit în câteva rânduri cu o măiestrie genială, de care numai tu puteai să fii în stare.

Le-ai citit pe toate, dar ai rămas tu însuți: român și creștin. Gândirea ta nu te trădează. Ca albina ai adunat nectarul cunoștințelor și științelor și le-ai filtrat prin concepția ta sănătoasă, creștin-ortodoxă. Citesc versurile tale și parcă înțeleg mai bine primele versete ale Bibliei, sau pasaje întregi dintr-a patra Evanghelie. Citesc în Facere: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric”. Citesc

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 486 (16 – 31 Ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! La mulți ani!

Scrisoare către Eminescu (XIV)

Bădie Mihai,

Demult nu ți-am mai scris, deși m-am gândit foarte des la tine, mai ales când, „cu gene ostenite”, seara, stins-am „lumânarea”. I-am spus lui Dumnezeu ce-am avut pe suflet și m-am așezat, așa, să cuget, pe marginea patului și gândul mi-a fugit la tine. Ai tu ceva, care mă trage din adâncuri de vreme și, de câte ori vreau să mă gândesc la ceva mai serios, plec de la Biblie, de la Sfinții Părinți sau de la scrierile matale.

Hei, bădie, tare s-a schimbat lumea! Și-n vremea matale erau filozofi, oameni de știință și de bine, escroci și hoțomani, sfinți și borfași, piscuri și prăpăstii, dar parcă se amestecau și se completau reciproc, așa cum pe câmp se amestecă florile cu mărăcinii, munții cu văile. Astăzi cei buni sunt tot mai puțini, cei răi și corupți se cațără tot mai sus, spre vârful piramidelor sociale. Se zice că cei buni, cei integri, ar sta ascunși, în umbră, dar eu mă întreb dacă o asemenea specie chiar mai există. Poate pe vremea ta nu circulau atâtea știri, nu erau oamenii bombardați cu informații care mai de care mai „explozive” privind proporțiile furturilor și jafurilor, pe care le-au făcut unii sau alții sus-puși. Te luptai și tu cu mulți vântură-lume, cu atâția indivizi fără frică de Dumnezeu și fără respect de oameni, cu atâția bădărani și neciopliți, dar parcă nu erau așa mulți ca astăzi. Să vezi tu acum, că e o adevărată concurență între țări privind gradul de corupție, proporția de furtișaguri, numărul de bande mafiote, care jefuiesc oamenii și țările, viețile și bogățiile. Erau și atunci indivizi care se îmbogățeau

In memoriam: Prof. Constantin Negreanu (6 ianuarie 1942 – 27 ianuarie 1991)

pr. Al. Stănciulescu-Bârda

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Constantin Negreanu s-a născut la 6 ianuarie 1942 în Turnu Severin, în familia contabilului Constantin D. Negreanu şi a Mariei Negreanu (casnică). Copilăria şi-a petrecut-o în oraşul natal.

În toamna anului 1949 este înscris la Liceul nr. 2 din Turnu Severin, unde urmează prima clasă primară. Clasele II-IV le urmează la Şcoala elementară nr. 3 din Turnu Severin, revenind la Liceul nr. 2 în 1953 pentru a-şi continua cursurile şcolii elementare. Studiile liceale sunt continuate la acelaşi liceu, pe care-l absolvă, la secţia reală, în 1960. În urma examenului de admitere din 1960, devine student al Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Timişoara. În timpul studiilor se remarcă prin comunicările susţinute în cadrul diferitelor sesiuni ştiinţifice studenţeşti, prin publicarea în revistele timişorene a numeroase articole. Un sprijin şi o apreciere deosebită a primit în timpul studiilor universitare din partea regretatului profesor Gheorghe Ivănescu (lingvist de talie europeană) şi a profesorului Ştefan Munteanu. Îşi ia licenţa în 1965.

După absolvirea studiilor universitare este numit, prin repartiţie guvernamentală, profesor de limba şi literatura română la Şcoala Generală din comuna Cerneţi. Aici a contribuit la editarea revistei „Cântec Tânăr”. La această şcoală funcţionează între anii 1965-1968.

În anul şcolar 1968-1969 a funcţionat ca director al Şcolii Generale nr. 9 din Turnu Severin. Acolo a fost iniţiatorul revistei şcolare „Vis şi adevăr”. Începând cu anul şcolar 1969-1970 devine profesor titular

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2023), nr. 485 (1 – 15 Ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

La început de an 2023, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, să aveți pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!

*

Rugă la-nceput de an. Ajută, Doamne, tuturor celor obidiți și nefericiți, tuturor prietenilor și dușmanilor, tuturor binefăcătorilor și răufăcătorilor noștri, tuturor celor ce cred și celor ce nu cred în Tine, ajută și familiei mele, enoriașilor mei, ajută-mi și mie!

Spre Tine se îndreaptă speranțele noastre, căci Tu ești limanul speranței și bucuria împlinirii. Fă ca-n lume să fie pace, sănătate, pâine și bucurie! Lumina Ta să lumineze întunericul necredinței, al urii și al prostiei. Să fie mai multă iubire între oameni și popoare, să fie oamenii oameni pentru oameni, ci nu lupi. Fă, Doamne, ca să se oprească armele, iar sângele și lacrimile să nu mai curgă. Oprește puhoaiele de refugiați și fă-i să se întoarcă în țările lor, la casele lor, redă-le bucuria de-a trăi acolo unde s-au născut. Ajută, Doamne, tuturora și fiecăruia în parte să nu-l muște șarpele ce l-a mușcat pe Iuda, să nu-l sfâșie acest monstru nevăzut al bolii, ce ne bântuie planeta de câțiva ani încoace. Fă, Doamne, să fie cât mai puține jertfe și victime pentru pâine, cât mai puțină grijă pentru ziua de mâine, cât mai multă încredere, siguranță, sănătate, dragoste și nădejde. Fă, Doamne, să curgă vinu-n teascuri, iar săracul să nu-l bea numai în grijanie. Fă, Doamne, să ardă toate tichetele și cartelele de alimente din lume, să nu mai moară nimeni de foame, de boală și de urgii de tot felul. Doar proștii, hapsânii, trădătorii de frate și de țară, hoții, afaceriștii, escrocii, lașii, fanfaronii să se ducă în pustiile Saharei, în frigurile Siberiei și în tartarul gheenei, pregătit de Tine celor ce nu Te vor! Rămână aici, pe pământ, între noi și cei dintotdeauna, belșugul, pacea, fericirea, iubirea, sănătatea și cântecul, credința și nădejdea, Doamne!

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 484 (16 – 31 Decembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet și sănătate, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească.

Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire! La mulți ani!

*

Moș Crăciun. În învățătura creștină ortodoxă nu există un personaj Moș Crăciun și nici o sărbătoare numită Crăciun. Avem doar Nașterea Domnului Iisus Hristos. Moș Crăciun este o creație folclorică. Nu numai românii o au, ci și alte popoare europene. S-au făcut multe încercări de a înțelege de unde a venit acest personaj, care aproape că a eclipsat sărbătoarea religioasă propriu-zisă. De Crăciun vorbesc majoritatea creștinilor, de Nașterea Domnului o minoritate. Vom încerca să înțelegem această situație. Sunt trei variante:

1. Moș Crăciun ar putea fi un personaj precreștin, provenind dintr-o religie care a existat în Europa înainte de venirea creștinismului. El face parte din galeria „moșilor”, bătrânilor, manilor, care sunt numeroși în lunile de la sfârșitul anului. Poate în acele religii Crăciun avea tocmai această misiune: de a aduce pace, liniște, dragoste, înțelegere în familii, daruri copiilor. Noua religie a creștinat aceste personaje și sărbători, suprapunând altele creștine, precum: Sfântul Andrei, Sfântul Nicolae, Nașterea Domnului;
2. O legendă românească spune că Sfânta Fecioară Maria și bătrânul Iosif căutau o cameră de închiriat în Betleem. Ea simțea că i se apropie timpul să nască. Nimeni nu-i primea. Fie că aveau casa ocupată de alți chiriași, fie că-i socoteau pe noii solicitanți prea săraci ca să aibă posibilitatea să plătească. Într-un târziu, o femeie i-a primit în casa sa și a ajutat-o pe Maica Domnului să nască. Soțul femeii se numea Crăciun. Era un om rău, mânios, zgârcit. Când s-a întors acasă și a găsit noii chiriași, s-a supărat rău. A luat barda și a tăiat femeii sale mâinile. Maica Domnului s-a îndurat de suferința femeii, i-a pus mâinile la loc și mâinile s-au vindecat imediat. Crăciun a fost foarte impresionat de această minune a Maicii Domnului și s-a transformat radical. A devenit om blând, altruist, omenos, milos, gata să ajute pe semenii săi.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 483 (1 – 15 Decembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet și sănătate, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească.

Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire! La mulți ani!

*

Boierii Europei. Am trăit toți românii în aceste zile umilința la care ne-a supus Austria prin votul ei negativ privind intrarea țării noastre în spațiul Schengen. Pe lângă pierderile economice enorme pe care le vom înregistra în continuare, încă multă vreme, cât vom fi în afara acestui spațiu, am fost loviți în demnitatea noastră de națiune europeană, membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Ani de-a rândul am tot strâns cureaua, am renunțat la multe, am dat cedat la prețuri de nimic o bună parte din resursele solului și subsolului nostru, numai să împlinim toate condițiile ce ne-au fost impuse. Când credeam că nu mai este nici un impediment în drumul nostru, iată că un oarecare minte cu nerușinare și ne pune în cârcă învinuiri fără temei, eliminându-ne din cursă. Cu siguranță că dacă le-am fi dat și restul de gaze din Marea Neagră, individul cu pricina s-ar fi îmbătat de fericire și nu i s-ar mai fi năzărit vreun imigrant în România. Ceilalți „grei” ai Europei ne-au dat dreptate, ne-au mângâiat împăciuitor și ne-au trimis acasă!

Protestele neprevăzute ale populației față de firmele austriece au dovedit că încă n-a dispărut bruma

IERTAREA CA MEDICAMENT de Arhimandrit Vasilios Bacoianis

selecție text de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Iertarea este medicamentul necesar pentru sănătatea noastră sufletească. Prin ţinerea de minte a răului, „gândurile şi sentimentele negative coboară în subconştient, provocând în viaţa noastră tot felul de probleme şi pătimiri”. Prin iertare însă, toate acestea dispar. Prin urmare, iertarea este un medicament şi pentru trup. „Cei care-i iartă pe vrăjmaşii lor prezintă o îmbunătăţire a sănătăţii psihice şi somatice, în timp ce oamenii care păstrează «vie» amintirea răului care li s-a făcut sunt în primejdie ca de-a lungul timpului să sufere de angoasă puternică, depresie, psihoză, migrene, hipertensiune şi probleme cardiace”, arată un studiu făcut în America în 1999.

Am fost martorul ocular al întâmplării de mai jos: în anul 1999 am fost chemat să spovedesc un bolnav aflat pe patul morţii, care era internat la spitalul Rios, din Patras. Bolnavul acesta n-o „înghiţea” deloc pe sora lui. Nu mai vorbise cu ea de 20 de ani. La spovedanie, i-am pomenit de sora lui, şi chipul i s-a schimbat, s-a sălbăticit.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 482 (16 – 30 Noiembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Lecția străzilor.

Municipiul Drobeta Tr. Severin este o localitate relativ nouă. Abia la anul 1833 a fost înființat, iar în anul 1841 s-au transferat cancelaria și autoritățile județene de la Cerneți. El lua ființă pe vatra vechii așezări dacice și apoi daco-romane Drobeta. Planul arhitectonic al orașului a fost foarte bine gândit: bulevarde, străzi, alei și parcuri, piețe și instituții publice, toate foarte judicios orânduite. Pe parcurs, dar mai cu seamă după 1944, s-au adăugat noi și noi străzi, cartiere, pe măsură ce a crescut și numărul locuitorilor, s-au înmulțit și unitățile industriale și comerciale.

Am observat cu atenție denumirile străzilor Severinului și am lecturat astfel o adevărată lecție de istorie. Este o dovadă că cei care au pus denumirile respective au fost atât oameni cu știință de carte, cât și buni români și patrioți. Cel care trece prin Severin și citește numele unei străzi, își dă seama dacă știe sau nu ceva despre personalitatea sau evenimentul semnalat, iar dacă nu știe va căuta să afle pentru a-și ostoi setea de cunoaștere.

În primul rând mărturisim că suntem urmașii dacilor (Decebal) și ai romanilor (Traian). Ne amintim de împărați romani (Numa Pompiliu, Adrian, Aurelian, dinastia Antoninii, Cezar și Iuliu Cezar) și momente din istoria Imperiului Roman (Băile Romane, Romană). Ne amintim de marele orator Cicero, de strălucitul inginer Apolodor din Damasc, care a construit podul de peste Dunăre, de poetul Horațiu. Cam multe amintiri despre invadatori, puține despre strămoșii adevărați! De! Nu găsim nimic despre „mileniul întunecat”. Abia în secolul al XIV-lea apare Negru Vodă, socotit de unii