Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 477 (1 – 15 Septembrie)

27/09/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Delia Florea_Toamna

Dragii mei enoriași!

Septembrie. De câte ori vine septembrie auzim mai bine gălăgia de copii, râsul, ţipătul şi paşii lor. De câte ori vine septembrie se varsă o picătură de copilărie şi de nostalgie în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne amintim c-am fost şi noi cândva pui de oameni, că am avut aceleaşi gânduri, aceleaşi speranţe, aceleaşi idealuri şi aceleaşi poticniri.

Trec pruncii iar la şcoală şi înfloreşte primăvara în râsul lor. E atât de sincer, atât de spontan, atât de curat. Într-o lume crispată, alergândă, orbită de setea de bani, de putere, de înavuţire, o lume în care rânjetul a luat demult locul zâmbetului de copil, septembrie produce un adevărat impact în mulţi dintre noi. Redescoperim râsul şi bucuria de copii, minunile acelea ale lumii, pe care aproape le uitasem. Pentru o clipă măcar, dacă uităm ura, intrigile, procesele, afacerile, temerile, războaiele, catastrofele şi toate celelalte griji ce ne apasă zi de zi ca o povară şi ca un blestem, e bine, e foarte bine.

O clipă măcar de s-ar simţi iarăşi fiecare dintre noi copil, cu suflet curat şi înfloritor, Citește restul acestei intrări »


Cenzura

15/09/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

În fiecare an, când vine 15 Septembrie, gândul mă poartă peste ani, la prima mea zi de școală. Parcă mă văd pe drumul satului, dus de mână de tăticu. Ghiozdanul de carton, nou, maroniu, îmi atârna greu în spinare. Era ticsit cu tot felul de caiete. Se dusese mămica la o librărie și ceruse caiete pentru un copil de clasa întâia. Îi dăduseră din tot ce aveau acolo, ca să-și facă vânzare! Tata era mândru nevoie mare. Eu mergeam spre școală cu bucurie, dar și cu teamă. Vorbeam ba despre una, ba despre alta.

Am ajuns la școală. Curtea era plină de copii. Veniseră și câțiva părinți, mai ales ai celor de clasa întâia. În așteptarea sunetului de clopoțel, Doamna Învățătoare umbla printre noi, schimba câte o vorbă cu elevii mai mari, cu părinții lor. A ajuns și la noi.

„- Ia să văd ce are așa greu în ghiozdan?”

Tăticu mi-a luat ghiozdanul din spate, l-a desfăcut și doamna a început să scoată tot felul de caiete.

„- Acesta nu-i trebuie, acesta nu, acesta nu!”

Din toate câte aveam, au rămas bune doar trei, unul de caligrafie, unul de aritmetică și unul de desen. Pe celelalte i le-a pus Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 476 (16 – 31 August)

14/09/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Blestemul de a fi cobai.

Cobaiul este o viețuitoare pe care se fac tot felul de experiențe cu scop medical, științific, militar etc. De obicei sunt folosiți șoarecii, când se testează anumite medicamente. Li se provoacă, spre exemplu, o boală, și apoi sunt injectați cu tot felul de substanțe, ca să se vadă ce efect au acelea asupra bolii. Rar supraviețuiesc asemenea viețuitoare experiențelor la care sunt supuse!

Până la 1877, noi, românii, am fost câteva veacuri sub suzeranitate turcească. Le plăteam turcilor un tribut anual în bani, cereale, vite, copii, diverse bunuri. Le mai dădeam câteodată și armată, când aveau vreo campanie. Turcii se obligau să ne asigure protecție, dar nu aveau dreptul să se amestece în treburile noastre interne. Nu aveau voie să construiască moschei pe pământ românesc, nu aveau voie să-și impună limba, religia și obiceiurile în spațiul românesc. Ei ne recunoșteau domnul, iar pentru asta știau să-l jupoaie bine de parale. În Principate însă domnul trebuia să conlucreze cu divanul, care era format din boierii țării. Și aceștia erau grupați în partide cu orientări politice diferite: pro-otomană, pro-austriacă, pro-rusă. Exista un echilibru de forțe politice și așa am reușit să supraviețuim între marile imperii sute de ani.

După 1848, suflul de libertate ce venea dinspre Europa s-a abătut și asupra noastră. Mulți dintre luptătorii pașoptiști și-au găsit sfârșitul în temnițe, dar spiritul, ideile, proiectele lor nu au putut fi sugrumate. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 475 (1 – 15 August)

30/08/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Puroi social. Navighez zilnic pe internet. Din motive obiective și profesionale străbat diverse platforme de socializare, vizionez diferite posturi de televiziune. Găsesc acolo lucruri pozitive, extraordinare, dar și postări și emisiuni negative, de-a dreptul scârboase. Totul e amestecat, bun și rău, alb și negru, grâu și neghină. Parcă sunt puse cu furca. Fenomenul e întâmplător? Cred că nu! Lucrurile sunt intenționat amestecate, pentru a nu te lăsa ca să scapi fără să vezi ceea ce vor ei să vezi. Cauți una și dai de alta, iar aceea este o imagine pornografică, o vorbire fără control, niște gesturi și activități obscene. Sunt scenete care se vor comice, sunt concursuri de umor în care tema principală este sexul și diferitele lui deviații, până și desene animate în care se promovează schimbarea sexului, homosexualitatea etc. Ai impresia că sexul a devenit un fel de zeitate, un fel de vițel de aur, căruia trebuie, vrând-nevrând, să-i aducem drept ofrandă timpul nostru, puritatea sufletească, bruma de bun-simț și bună-cuviință.

Platformele de socializare și programele de la televizor la care se adaugă multe-multe alte postări pe internet, în afara acestora, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 473 (1 – 15 Iulie)

19/07/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Te-ai sclerozat, cucoană!

Ți-am scris, bătrână doamnă, de mai multe ori, dar nu te-ai sinchisit. Ori n-ai văzut, ori n-ai auzit, ori ai uitat, ori nu ți-a păsat! Ți-am scris, sintetizând în acele rânduri multe din nemulțumirile oamenilor de aici, de azi. Credeam că îți sunt de folos pentru a-ți croi planuri de viitor, pentru a ști cum te percepe lumea, ,,talpa țării”. Se pare că te simți prea sigură pe tine însăți, prea puternică și bogată, prea deșteaptă, ca să-ți pleci urechea la suspinele supușilor de aproape și de departe.

Veacuri la rând ai fost pentru înaintașii generațiilor de azi speranță, reazim, model de viață și de organizare. Veacuri de-a rândul am fost străjeri la porțile tale și am adăpat pământul cu sângele nostru, ca să te apărăm, să-ți fie ție bine, să poți să-ți bei liniștită cafeaua, să poată petrece în voie tinerii tăi în saloanele galante, să poată învăța studenții în marile tale universități. De câte ori ți-am cerut sprijinul militar, economic, sau de altă natură, ne-ai aruncat mai mult praf în ochi, amăgindu-ne speranțele și așteptările. Noi, totuși, te-am iubit și am crezut în tine și-n viitorul tău. Mii de confrați de-ai noștri și-au riscat viața în deceniile trecute ca să ajungă la tine, înfruntând pericole imense.

A venit 1989 și a renăscut credința că s-a îndurat Dumnezeu și de noi. S-au dărâmat ziduri, s-au demolat garduri, s-au deschis granițe și românii s-au împrăștiat în lume cu o bucurie greu de înțeles pentru cel Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 472 (16 – 30 Iunie)

05/07/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Mănăstirea Albotina – Bulgaria (I).

În Duminica Sfinților Români din anul mântuirii 2022 mi-a apărut, în mod involuntar, o idee care m-a obsedat câteva zile în șir. Nu cred că această idee a fost de la mine, ci eu am fost doar un instrument prin care ea a răsărit, a crescut și a cerut să o fac cunoscută și, mai mult, s-o ajut să se materializeze. E vorba de ideea construirii unei mănăstiri ortodoxe românești dedicată Sfintei Cuvioasa Teofana Basarab în codrii de la Albotina din nordul municipiului Vidin din Bulgaria. Ideea este foarte curajoasă și mulți dintre cei care au aflat de ea și-au arătat îndoiala. Eu cred, totuși, că realizarea acestui obiectiv este posibilă și de aceea am început demersurile pe care le-am socotit potrivite. În primul rând, am conceput, am redactat și am înaintat pe filiera oficială Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române memoriul următor. Vom vedea care vor fi ceilalți pași. Prin „Scrisoarea pastorală” vă vom ține la curent Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 471 (1 – 15 Iunie)

20/06/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Neam ales. Din istoria omenirii cunoaștem un singur neam ales de Dumnezeu în vederea împlinirii unui plan divin: neamul lui Israel. L-a ales pe bătrânul Avraam să-i fie strămoș, ca om credincios, plin de omenie, îndelung rugător, ospitalier, ascultător de Dumnezeu. Din omul acela, care nu-și dorea altceva decât un copil și pentru asta se ruga stăruitor împreună cu soția, Sara, Dumnezeu a făcut întâiul pământean, care a găzduit și a ospătat persoanele Sfintei Treimi deghizate în călători. I-a împlinit rugăciunea și, când credea că fericirea a poposit în casa lui, iar copilul creștea frumos și înțelept, de ți-era mai mare dragul să te uiți la el, a venit marea încercare a ascultării. Copilul trebuia adus jertfă, adică trebuia ucis și trupul lui ars pe grămada de lemne. Ce-o fi fost în sufletul omului aceluia, când mergea cu copilul spre altarul de jertfă; ce-o fi fost în sufletul lui, când a ridicat cuțitul ca să-l împlânte în trupșorul copilului? Totuși, porunca lui Dumnezeu era poruncă și ea trebuia împlinită cu orice preț! M-am întrebat mereu, de câte ori mi-am amintit de această scenă, câți dintre noi cei de azi am avea puterea să facem același lucru cu propriul nostru copil?!

Dumnezeu nu l-a lăsat pe Avraam să ducă până la capăt Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 469 (1 – 15 Mai)

23/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! HRISTOS A ÎNVIAT!

Singurătatea slăbănogului.

De câte ori citesc Evanghelia vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, mă înfior. Pe de o parte, mă îngrozesc la gândul că un om zăcuse, paralizat, timp de treizeci și opt de ani, pe de alta, mă îngrozesc de situația acelui om, care ședea acolo, la scăldătoare, în mijlocul oamenilor, călcat de toți, neglijat, nebăgat în seamă, singur. E cutremurător!

Suntem obișnuiți – și aceasta este normal, uman, creștinește – să dăm atenție celor bolnavi, să-i îngrijim, să-i tratăm, să-i hrănim, să-i mângâiem, să-i încurajăm. Pentru cel bolnav, grija celorlalți față de el este uneori un adevărat medicament, mai puternic decât medicamentele recomandate de medici. Când te interesezi de un medic mai bun, mai competent sau de un medicament mai deosebit, când îl duci pe bolnav la un spital mai bun, mai renumit, când te rogi pentru sănătatea lui fie personal, fie prin biserică sau mănăstire, îl faci să înțeleagă că nu este singur în fața bolii, că lupți și tu alături de el, fie că ești soț, soție, părinte, copil, rudă, prieten. Atunci boala nu mai este așa de grea, suferința devine o cruce mai suportabilă, chiar moartea nu mai este așa înspăimântătoare. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 468 (16 – 30 Aprilie)

12/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! HRISTOS A ÎNVIAT!

Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casa și în viața Dumneavoastră!

*

Generali din opoziție. Se vorbește mult în ultima vreme despre rolul unor generali din preajma unor dictatori, care ar avea posibilitatea să-i lichideze pe aceștia și astfel să pună capăt unui lung șir de suferințe, de morți și atrocități de tot felul. Astfel de situații au fost întotdeauna. Mereu au existat oameni care au gândit și altfel decât cei din vârful piramidei, care nu le-au aprobat acestora toate hotărârile, toate pornirile și toate prostiile. În principiu, opoziția acestor ofițeri superiori privea puterea, averea, gloria lumească, răzbunarea etc. Am în față o listă a împăraților Imperiului Roman și sunt uimit să constat că rar găsesc pe câte unul, care să fi murit de moarte naturală. Majoritatea au fost asasinați de proprii lor ofițeri și apropiați, care, de cele mai multe ori, le-au luat locul.

Erau însă în armata Imperiului Roman și ofițeri, care aveau o altă concepție despre lume și viață față de împărații lor, dar această concepție privea valori superioare, spirituale, religioase. Ei se situau în opoziție, dar nu făceau parte din categoria celor dintâi. Ne gândim la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, general din garda împăratului Dioclețian (284-305), la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, general al împăratului Maximian (286-305), Sfântul Teodor Tiron, ofițer al împăratului Maximin (235-238), Sfântul Teodor Stratilat, general în garda împăratului Liciniu (307-324) și lista ar putea continua. Ofițerii aceștia Citește restul acestei intrări »


Dumnezeu cu traista-n băț!

06/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Maica Maria era trecută de optzeci de ani. În ciuda neputințelor fizice, mintea îi rămăsese lucidă și spiritul vioi.

Într-o zi, cu puțin înainte de a muri, m-a chemat să-mi spună un păcat vechi, care-i apăsase sufletul din tinerețe.

Cu mulți ani în urmă, la o nedeie, avea musafiri numeroși, ca de obicei. Era familie înstărită, iar bărbatu-său avea funcții în comună, așa că nedeia la ei era prilej de mare chef. Maica Maria alerga în dreapta și în stânga, ca o adevărată Marta, ca să le împlinească pe toate, după cuviință.

Iată că, la un moment dat, cineva i-a bătut la poartă. Era un cerșetor. Un bătrân albit de vreme, slăbit și petecit, ostenit și flămânzit. I-a cerut Mariei ceva de mâncare. Copleșită de griji și alergătură, femeia l-a repezit Citește restul acestei intrări »