Fascinația verticalității (I)

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

În dicționarele franceze, de la „Robert” 1972 încoace, atunci când se tratează arta tapiseriei, sunt luminate, prin excelență, sensurile și dimensiunile de cardinalitate axială și axiologică. Operele ce sunt denominate sub acest semn sintagmatic, au în primul rând, calitatea verticalității. Altfel spus, tapiseria, principală artă decorativă, cuprinde lucrări expuse cel mai adesea în plan vertical, parietal sau spațial. Este, însă, și o artă monumentală, întrucât se desfășoară pe spații largi, iar extinderea este absolut esențială pentru evidențierea mesajului.

Tapiseria a fost „certificată”, în timp, ca una dintre cele mai rafinate arte, lucru dovedit cu certitudine în prestigioasele tratate de istorie proprie, în care cele mai expresive lucrări, adesea comandate, au decorat palate, castele, fortărețe nobiliare, cetăți, biserici ș.a. Tapiserii care povestesc și tapiserii care exprimă simbolic lumea, în căutarea permanentă a jocului dialectic ce va să ducă la noi paradigme.

Catedra cimitirelor…

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română

Titlul acestei însemnări este inspirat din cartea publicată (în regie proprie) de profesorul Ioan Dărăbăneanu din Beiuș, intitulată „Catedra Cimitirului din Deal”. Metafora epică este utilizată de autor în ideea că cei trecuți spre veșnicie și împământați în Dealul Beiușului nu și-au încheiat „mandatul apostolic” nici prin pensionare și nici prin moarte. Iată cum explică dascălul beiușean ceea ce s-ar chema exercițiul de iluminare pe care-l îndeplinesc iluștrii noștri dascăli care „învățătoresc în continuare generațiile prin pilduirea existenței lor pământene”:

„Am hotărât să fie, de la «Catedra Cimitirului din Deal», rostirea scăldată în cornul de lumină a binelui, susținând și întărind zodia luminii vulcaniste în Țara Beiușului și în nehotare. Acesta este motivul pentru care prezentăm numai laturile pozitive ale personalităților didactice ale «școalelor din Beiuș», cu predilecție ale ctitoriei Vulcaniene, cetatea-mamă a culturii beiușene”.

În 26 septembrie 1945 a murit Béla Bartók

de Mária BERÉNYI

Compozitor, pianist, muzicolog şi folclorist maghiar BARTÓK BÉLA a învățat și limba română.

Bartók vorbea şi citea în peste zece limbi străine. În afară de maghiara maternă, româna a fost singura în care el a conceput un text poetic pentru a-l pune pe muzică, este vorba despre libretul „Cantata profana”, compilat pe baza a două texte de colind, versificat ulterior de Bartok în maghiară şi engleză.

Biografii lui Bartók Béla susţin că ar fi luat lecţii de română de la Gheorghe Alexici, profesor universitar la Budapesta, care teoretic ar fi fost cel care l-a învăţat româneşte. În 1909 căuta un profesor de română la Societatea „Petru Maior” de la Budapesta, unde îi este recomandat studentul braşovean Miron Creţu.

Miron Crețu, membru al societății studențești „Petru Maior” din Budapesta, îl învață românește pe Bartók Béla.

În comuna natală a lui Bartók convieţuiau români şi maghiari, astfel că el cunoştea parţial limba română, fapt ce