Însemnări de scriitor: „Mare slăvită, Baikalul meu drag…”

de Passionaria STOICESCU

Unii au ajuns fără voia lor în Siberia şi şi-o amintesc ca pe un vis urât sau poate nici nu vor să-şi mai amintească vreodată de ea. Eu, dimpotrivă, am dorit cu tot dinadinsul s-o văd, am luptat ca acest vis să mi se împlinească şi-i port cele mai frumoase amintiri. Nu întâmplător, într-unul din poemele mele există o trimitere directă la împărăţia Baikalului: „Cu dor de Himerya / m-am dus de bunăvoie-n Siberia. / Dimineaţa / visul şi ceaţa; / la amieze / geroasele anamneze, iar seara / sloiurile de pe Angara… / Ce mai poate găsi / o mireasă căruntă / fugită din nuntă? / Vampilov se înecase, / Evtuşenko plecase, / iar Rasputin, într-o existenţă discretă / pentru Maria încă mai făcea chetă. / În numele iernii / mi-a rămas să dedic / acest poem din Himerya / celui care m-a aşteptat credincios, / mirelui meu – domnul Frig” (din volumul „Interogativul consecvent”, Editura „Cartea Românească”, 1995).