Tristețea unei duminici la plecarea Mariei Mariș Dărăban

Maria Mariș Dărăban (19 decembrie 1956 – 16 iulie 2017)

de Maria GÂRBE

Am făcut cunoștință cu lucrările Mariei Mariș Dărăban în anul 1995, prin expoziția organizată la Secția de Artă a Muzeului Județean din Satu Mare. La vernisaj a fost lume câtă frunză și iarbă. Abia a doua zi am găsit spațiu și timp pentru a privi în liniște exponatele.

Maria Mariș Dărăban s-a născut în localitatea Apa, județul Satu Mare.

POETRY – Mircea Diudea

Marea şi celălalt timp – SINCRON (Cluj) – 1993 – ISBN 973-95714-0-9 / 120 p

Solstiţii – NORYS (Reghin) – 2005 – ISBN – 973-985992-9-1 / 175 p

Sipetele verii – LIMES (Cluj) – 2007 – ISBN – 978-973-726-233-2 / 210 p

CORNEL MĂRGINEAN. Fişă de scriitor

(prezentare extrasă din volumul Am fost acel student de Cornel Mărginean)

Cornel Mărginean s-a născut la Iernut, judeţul Mureş, în anul 1957. A urmat cursurile liceale de profil electrotehnic la Târgu-Mureş.

Este preocupat de literatură şi de filosofia ştiinţei încă din anii studiilor universitare tehnice în energetică, de la Bucureşti, 1978-1983, fiind membru activ al cenaclurilor literare „Solaris”, „Ing” şi „Vouă”. A frecventat sporadic „Cenaclul de luni” şi cenaclurile „Fantastic 2001” şi „Modul 13”. A publicat poezie şi proză în revistele „Viaţa studenţească’’ şi „Ing”, de asemenea în publicaţii profilate pe literatura de anticipaţie. În această perioadă a scris poeziile cuprinse în volumul Am fost acel student.

În anul 1996 este cofondator al Clubului literar şi de idei „Dialog XXI” din Iernut. Clubul a fost activ literar între anii 1996 şi 2000, având şi două realizări civice: „Ziua Oraşului Iernut” şi „Monumentul oraşului Iernut”. Între anii 2000-2010 reprezintă Clubul Dialog XXI şi organizează, alături de membrii clubului, serile culturale ale sărbătorii oraşului.

În anul 1997, a realizat şi publicat o lucrare despre istoria veche şi toponimia localităţii sale natale: Iernut. Istoria veche şi toponimia.

În mod constant, din 2002, postează eseuri, proză şi poezie pe site-ul http://www.poezie.ro.

Între anii 2008 şi 2010, a publicat articole de epistemologie în revista „Noema” a Academiei Române.

Bibliografia zvonistică

de Angela-Monica JUCAN

Există şi o bibliografie zvonistică. O vom descrie cu ajutorul unor perle extrase din câteva lucrări de acest gen consacrate lui Octavian Goga, precum şi dintr-un zvon pur – transmis pe cale orală. Din decenţă, nu vom da nici titlurile „lucrărilor”, nici numele autorilor.

Află cineva că Octavian Goga a susţinut, în revista „Luceafărul”, rubrica „Poşta redacţiei”, Goga făcând şi pe emitentul unor încercări literare, şi pe redactorul-consultant. Prinde din zbor ştirea şi, fuga, la colecţia revistei. Copiază toate semnăturile corespondenţilor (unele constând din formule-fragmente de frază), face repede o listă şi… o publică! Bibliografii de meserie sau, mai ales, amatori folosesc bibliografii anterior elaborate – altfel, riscă să descopere, fiecare, America ori să „care apă cu ciurul”. Dacă nu verifică „ştirea” (şi, de câte ori, titlurile nu sunt preluate „pe încredere”…), îi dau şi ei drumul mai departe. După un timp, nici nu va mai crede nimeni adevărul, că doar n-o să dai un zvon senzaţional pe o ştire anostă. Senzaţional, poate. Însă aiuritor. Goga s-a ocupat de „Poşta redacţiei”, dar nu de fiecare dată. La 5 iulie 1902, de exemplu, Alexandru Ciura îi scrie din Abrud lui Goga: Ce-i de nu-mi trimiţi nimic pe numărul 2. [sic] / Nici măcar poşta redacţiei? (Vezi: *** Octavian Goga în corespondenţă. Documente literare. [vol. I], Ediţie îngrijită de Daniela Poenaru, Bucureşti, Minerva, 1975, p. 184). Numărul 2 al revistei „Luceafărul” a apărut, totuşi, cu „Poşta redacţiei” (vezi respectivul număr al revistei sau: Mihail Triteanu, Luceafărul. 1902-1920. Indice bibliografic analitic, Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1972, p. 307), deci, e posibil ca, cel puţin de data aceea, nu Goga să fi redactat textele rubricii (între data scrisorii şi cea a apariţiei revistei este o distanţă de zece zile, timp în care materialul ar fi putut ajunge, totuşi, în redacţie; trebuie însă luat în calcul şi timpul necesar tipăririi; de asemenea, data însemnată pe revistă ar putea să nu coincidă cu data efectivă a ieşirii ei de sub tipar). Dar mai avem o probă. La 5/18 ianuarie 1905, Octavian C. Tăslăuanu îi scrie lui Goga:

Florentina Loredana Dalian

Fişă biobibliografică

Data, locul naşterii: 29 martie 1968, Bucureşti
Profesia/Ocupaţia: inginer chimist/director general
e-mail: loredana_florentina[at]yahoo.com

Premii obţinute la concursuri literare:

Menţiune – Concursul internaţional de haiku în limba engleză Klostar Ivanic, Croaţia, 2011
Premiul II – Concurs literar „Visul”, secţiunea volume publicate, pentru cartea „Scrisori netrimise”, 2011
Premiul II – Festivalul „101 Zile de Cultură”, proză scurtă, Costineşti, 2011
Premiul II – Concursul de proză scurtă „Pavel Dan”, Cluj-Napoca, 2011
Premiu special – concursul Editurii Rafet „Titel Constantinescu”, Râmnicu Sărat, 2011
Premiul I – Festivalul Naţional de Dramaturgie „Goana după fluturi”, Râmnicu Vâlcea, 2011
Menţiune – Festivalul „Romeo şi Julieta la Mizil”, poezie, 2010/2011
Premiu – Festivalul Internaţional al Haiku International Association, Tokyo, 2010

No man’s land bibliografic

de Angela-Monica JUCAN

La sfârşitul mileniului al doilea – de după Hristos, desigur –, devenise evident faptul că ofensiva electronicului asupra tiparului are şanse reale de victorie sau cel puţin că, în comunicarea prin scris, tradiţionalul şi modernul vor convieţui. În loc să-şi pregătească uneltele pentru a primi şi valorifica noul tip de documente, bibliotecarii s-au lansat, mai bine de un deceniu, până la saturaţie, în patetice şi infertile pledoarii pentru „carte”. Viaţa însă a mers neromantic înainte, iar acum producţia editorială şi publicistică online are o pondere considerabilă în spaţiul ofertei pentru „citit” şi este în galopantă expansiune. Cartea tipărită continuă să apară datorită cererii de pe piaţă, deci din motive mercantile (deşi cererea nu e pragmatic motivată), nu graţie apelului sentimental al unora. E cert că este nevoie de ea.

LEON-IOSIF GRAPINI

Scurtă biobibliografie

Născut: 3 mai 1961, comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Studii: Liceul Militar „Mihai Viteazul”, Alba-Iulia, 1976-1980; Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „Nicolae Bălcescu”, arma infanterie, Sibiu, 1980-1983; Facultatea de Geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1997-2001.

Activitate profesională: ofiţer de carieră; comandant de pluton şi de companie, 1983-1995; ofiţer cu activitatea culturală, 1995-1997; redactor la ziarul militar „Scutul patriei”, 1997-2000; secretar de redacţie la aceeaşi publicaţie, 2000-2005; redactor-şef al ziarului „Orizont militar”, 2005-2008; în prezent, colonel (r).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Debut absolut: poezie în revista Inimi sub drapel a Liceului Militar „Mihai Viteazul”, Alba-Iulia, 1980.

Cărţi publicate: