Viața unui om – istoria unei instituții

15/05/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Sociologii contemporani au concluzionat că cel mai important câștig al oamenilor este „indicele de relație”. Conexiunile cu ceilalți, reverberațiile, rezonanțele, comunicările, comuniunile și toate celelalte elemente ale unui astfel de „rol” aduc împliniri indivizilor înscriși în registrele de performanță, fie că e vorba de instituții academice, fie că ne referim la viața de zi cu zi a fiecăruia.

Mărturisesc public faptul că unele dintre cele mai mari „plăceri gnoseo” le am ca efect al lecturilor textelor rubricii de față. Așa s-a născut și ultima culegere de eseuri publicată la „Școala Ardeleană” a lui Vasile George Dâncu din Cluj-Napoca, la care prefața mi-a fost scrisă de jurnalistul și bibliotecarul sălăjeano-sibian Ion Onuc Nemeș, „Gânduri pentru o … bibliotecă de idei”, coleg de breaslă și prieten de viață. El face parte din eșalonul de oameni apropiați care îmi urmăresc „mersul” și „realizările” cu o constanță uimitoare. Din aceste rațiuni subiective, m-am simțit chiar obligat să-l „antrenez” într-o astfel de „pecete publicistică”. Cum s-ar spune în grai comun, cine să-mi prezinte „înfățișarea” sub formă de prefață Citește restul acestei intrări »


Chris Hedges – un mare anamnet contemporan

13/03/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Chris Hedges

Cel mai cunoscut sens al cuvântului anamneză este cel care se fixează pe „ansamblul informațiilor obținute de la pacient în legătură cu boala sa”. În istoria limbilor este consemnată originea sa grecească, fiind compus din ana = înainte și mnesis = memorie. De câteva mii de ani, cei ce examinau bolnavii foloseau această „taină” a meseriei, convinși fiind că orice boală are un traseu ce s-a încifrat în structurile de memorie ale bolnavului.

Cu toată vechimea sa venerabilă și în ciuda unor perioade în care această „sondare” era principala metodă de diagnostic, anamneza ca termen generic n-a „construit” și cuvântul „anamnet”. Am făcut această precizare pentru a nu fi judecat prea aspru de această îndrăzneală lingvistică, mulți savanți din domeniu, foarte „scorțoși academic”, considerând că doar lor li se cuvine „dreptul de viață și de moarte” pentru cuvintele unei limbi.

M-am simțit obligat de situație, foarte complexă și exagerat de confuză, să-l gratulez cu acest „titlu” pe Chris Hedges, care este creditat în lumea bună a ultimelor trei decenii, ca fiind autorul celui mai reușit Citește restul acestei intrări »


Din neguri de timp, spre neuitare

27/02/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

O prefață are, de obicei, menirea să așeze lumină pe un chip puțin deslușit. Ca regulă generală, cel care scrie un astfel de „text deschizător” spre lectură trebuie să poarte o anumită pecete. Fie că este cunoscător al domeniului, critic sau istoric literar, când vorbim de beletristică, etnolog, atunci când lucrarea este din acest domeniu etc., fie că are forța morală și civică atât de dezvoltată, încât poate „recomanda” o carte, după ce a lecturat-o. În cazul meu, autoarea cărții a apelat să-i scriu un text „premergător”, după ce o ediție primară a beneficiat de o altă prefață și practic rolul metodic al „cuvântului-înainte” s-a consumat. Și a făcut-o cu o argumentație care m-a „mișcat”, Lia fiind la începuturile mele profesionale nu doar o elevă excepțională, dar și un „rezervor de suflet”. Nu pot să spun că eram convins de o inerentă „devenire literară”, dar profesorul și bibliotecarul ce eram atunci și-a pus speranțe. Nu era un liceu de elită, însă la concursurile artistice triumfam, deoarece acești tineri proveneau din medii autentice, puternic impregnate de o bună filosofie populară. Lia și alții din Maramureșul Voievodal, mulți din zona Lăpușului, Chioar, Codru, Năsăud… Erau suficiente câteva elemente de decor și puteai pune de-o „botejune”, de-un „arminden” etc.

În consecință, după citirea cărții sale „Din neguri de timp, uitate”, îmi este facil să exprim gânduri apreciative, chiar dacă textul de față o să vă deruteze prin titlu. „Din neguri de timp, spre neuitare” este sintagma ce se potrivește Citește restul acestei intrări »


„Celui ce are i se va da…!”

06/02/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Printre lecturile mele profunde, „Biblia” ocupă în continuare primul loc. Am crescut cu Ea în citit, recitit, povestit și „tălmăcit” și rămân conectat cu Ea în fiecare zi dată mie de Domnul să o trăiesc!

Există un obicei intelectual sănătos de a-ți orna participările la dialog cu pasaje memorabile, iar cele scripturistice, dacă sunt corect folosite, dau întotdeauna noblețe. Și, în plus, oferă și „indicii” de evoluții ulterioare.

La Luca 8:18, într-o traducere americană de prestigiu, se menționează: „Căci celui ce are i se va da , iar de la cel ce n-are i se va lua și ce i se pare că are!” Decupajul acesta, extras din scrierile singurului autor al Bibliei care a excelat ca „intelectual” (Apostolul și evanghelistul fiind doctor!) mi-a servit mai bine de o jumătate de veac de „grilă” de lucru și „criteriu axiologic fundamental”. Voi exemplifica doar cu câteva aspecte ce au devenit, în instituția pe care o conduc, o adevărată „metodă de lucru”.

Cu acest citat biblic, folosit drept motto, mi-am început scrisoarea prin care solicitam, în urmă cu mai bine de cincisprezece ani, Editurii Polirom din Iași, să ne dăruiască lucrări „în valoare de cel puțin un miliard” pentru a le folosi Citește restul acestei intrări »


Satul – ca o „cetate de scăpare”!

30/01/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

La fiecare dintre cele 12 seminții ale lui Israel exista câte o „cetate de scăpare”, în care puteau să beneficieze de „accesibilitate și acceptabilitate” cei care au săvârșit fapte încriminabile fără premeditare sau care își puteau ispăși pedepsele primite în regim de oarecare libertate. Datorită marilor influențe asupra altor sisteme de civilizație, pe care poporul ales al lui Dumnezeu le-a exercitat în decursul veacurilor, ideea de „cetate de scăpare” a devenit sintagmă definitorie pentru situații de criză existențială sau culturală. Spre exemplu, astăzi Europa este o astfel de „cetate” pentru mulți dintre „fiii necăjiți” ai Planetei Pământ în căutare de refugii mai bune în comparație cu situația lor reală (africani, afgani, sirieni etc.).

Odată cu revoluția industrială, a devenit firesc fenomenul de migrare în masă dinspre sate spre orașe, ceea ce, în mintea acelor oameni, a fost similar cu o „salvare”. Acolo unde ritmurile au fost acceptabile, lucrurile au decurs relativ armonios, dar, de regulă, astfel de situații de mobilitate socială au generat multe drame, de diferite formule, mai ales de mentalitate.

În zilele noastre, „urbanismul” se poate lăuda că a biruit lumea. O „biruință” nesănătoasă, deoarece aglomerațiile orășenești Citește restul acestei intrări »


Aștept cu nerăbdare trecutul!

08/01/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Dacă întrebi un istoric adevărat ce-și dorește cel mai mult, o să-ți răspundă că așteaptă să găsească mai multe fire călăuzitoare spre trecut, pentru a putea completa lacunele pe care le conține domeniul. Dacă vei chestiona un tânăr informatician, în aceeași perspectivă de idee, s-ar putea să afli că „viitorul sună bine”! E și normal să întâlnim această largă paletă de dezirabilități, din moment ce fiecare om trăiește foarte puțin în prezent, prelungindu-și arcadele de speranțe (biologice, sociale, cognitive etc.) în stil vectorial fie spre trecut, fie spre viitor.

Expresia din titlu a fost rostită, însă, nu la o conferință despre ce a fost, ci la o discuție despre ce va fi! Protagoras spunea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar adaosul ulterior „al celor ce sunt despre cum sunt, al celor ce vor fi despre cum ar trebui să fie” vine să deschidă definirea esențială a omului cu cele două perspective fundamentale. Ziceam că sintagma „aștept cu nerăbdare trecutul” s-a lansat în context ideatic de tip futurologic. Omul nostru, hâtru de felul lui Citește restul acestei intrări »


În serviciul națiunii cu timp deplin!

24/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Academician Ionel Valentin Vlad

acad. Ionel Valentin Vlad
(22 septembrie 1943 – 24 decembrie 2017)

Fostul președinte al Academiei Române, acad. Ionel-Valentin Vlad, urcat la Cerurile lui Dumnezeu și ale Patriei mult prea devreme, obișnuia să mă apeleze telefonic cu o cadență onorabilă, spre a-mi relata fapte sau idei, dintr-un drag de mărturisire, care-l făcea mult mai dedicat cauzelor și misiunilor unui conducător atât de important.

Convorbirile cu Magnificența Sa durau, de regulă, zeci de minute, iar astăzi, când până și prin Academie s-a instalat prea multă liniște, simt un gol spiritual imens, căci dialogurile nu doar că erau elevate și elegante, pline de conținuturi și de soluții la probleme, dar îmi prilejuiau și mie momente sapiențiale, fără de care sufletul meu mereu neostoit suferă. Îmi aduc aminte de lunile pregătitoare ale Marelui Jubileu Academic și mă cuprinde un fior major pentru ocaziunea ce mi s-a dat de a fi consultat cu privire la „cea mai bună formulă de haină lingvistică pentru un moment atât de înălțător”. Mi-am exprimat „votul” cu ușurință pentru varianta ce a ajuns „nume de botez” și care nu poate fi depășită în repere și semnificații de nicio altă formulare: „ACADEMIA ROMÂNĂ. 150 de ani în serviciul Națiunii Române”!

Am decupat din memorie acest detaliu de gând, deoarece și în această chestiune regăsesc o cadență vie. Vorbesc în public de prea multe ori despre marea disjuncție existențială între „a merge la serviciu undeva prin peisajul mioritic” și „a fi în serviciul națiunii (misiunii, mandatului, cauzei etc.)”. Referirile mele Citește restul acestei intrări »


Trăind cu adevărat sentimentul românesc al ființei

11/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

De la momentul în care l-am savurat pe D. D. Roșca, am prins a înțelege că filosofia este domeniul ce mi se potrivește cel mai bine ca structură cognitivă personală și am urmat acest drum al fascinației conceptelor. Nu știu dacă m-am orientat bine sau nu, micul filosof din mine neputându-se impune tranșant față de provocările vieții ce m-au împins spre multe pragmatisme culturale, dar am rămas cu „dorul de filosofie”, pe care l-am simțit lucrând în mine mereu.

Adevărul este că în vremurile de până în ’89, cel mai mare atac s-a dat la filosofie. Asta îi durea cel mai tare pe cei care preluaseră puterea prin instrumente marxist-leniniste, călcând în picioare tot ce era „domeniu de înțelepciune”. Un fost deținut politic, ce fusese condamnat pentru „credință”, s-a întors din penitenciare cu o uriașă dragoste pentru colegul său de detenție Nicolae Mărgineanu și cu o înclinație definitivă spre filosofie. El spunea despre comuniști că nu suportă filosofia nu pentru că ar avea mințile prea mici, ci pentru că aceasta „îi ceartă”!

Cu un astfel de bagaj social am dat eu admitere la filosofia clujeană. Și dacă am câștigat ceva prin această „profilare” cred că a fost… iubirea de filosofie. Căci dacă „filosofie” înseamnă „iubirea înțelepciunii”, de ce n-ar exista și o iubire a iubirii?

În aceste momente de viață, în care adevăratele sisteme filosofice erau ținute la index, mi-a fost de folos descoperirea logicii și sociologiei, iar pe drumul spre logică, întâlnirea cu operele lui Anton Dumitriu, Petre Botezatu și, mai ales cu cele ale lui Alexandru Surdu.

Alexandru Surdu
(24 feb. 1938 – 11 dec. 2020)

Prin cărțile și articolele domnului Surdu Citește restul acestei intrări »


Unirea din suflete

01/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

(…) E nevoie, de o ștachetă pentru denominare și de o matrice pentru interpretare. Nu tot ce va fi „festiv” va fi și fast și nu tot ce va defila pe scene va crea emoție adevărată. Cine va măsura toate acestea și cine va face trierea nu știu, dar sunt convins că veacul care va veni va fi mai lucid!

Cred, de asemenea, că sunt mult mai importante acele „întâlniri cu istoria”, în care auditoriul participă in actu. Trimit imaginația cititorilor acestei „tablete” spre acele momente din copilăria noastră școlară în care interpretam în fața părinților și colegilor scenete gen „Moș Ioan Roată și Unirea”. Conferințele publice, spre a nu aluneca, în „sterilitate” trebuie să fie mai eliberate de rigori științifice și mai încărcate de lumini revelatoare. Ar fi ceea ce a devenit în mediile elevate lectio magistralis, în format de discurs scurt, omogen, exact, dar îmbrăcat în haina smereniei academice. Este vorba de a lăsa în activitate Citește restul acestei intrări »


„Frumoșii nebuni ai marilor cauze”

30/11/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Aș îndrăzni să mă mândresc puțin cu expresia din titlu, pe care am folosit-o de zeci de ori în discursuri publice. La origine a stat conceptul utilizat de Apostolul Pavel circumscris esențial în formula „a fi nebun după Hristos”. Dar, prin profundurile minții, e posibil ca această alocare de sens să se fi produs și sub impresia unei expresii livrești foarte îndrăgite de marele condeier – Fănuș Neagu („Frumoșii nebuni ai marilor orașe”). Oricum, nu cred, că prin această formulă de botez, aș putea deranja pe cineva, întrucât, prin precizările de context discursiv, am formulat doar aserțiuni pozitive și pozitivante.

Așadar, în categoria „frumoșii nebuni ai marilor cauze” am așezat, cu sentimentul unei recompense, nume de oameni care, deși nu dețin în perimetrul lor profesional de mișcare nicio împuternicire diriguitoare, săvârșesc fapte excepționale, bine primite și bine servite, care luminează Citește restul acestei intrări »