Aștept cu nerăbdare trecutul!

08/01/2022

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Dacă întrebi un istoric adevărat ce-și dorește cel mai mult, o să-ți răspundă că așteaptă să găsească mai multe fire călăuzitoare spre trecut, pentru a putea completa lacunele pe care le conține domeniul. Dacă vei chestiona un tânăr informatician, în aceeași perspectivă de idee, s-ar putea să afli că „viitorul sună bine”! E și normal să întâlnim această largă paletă de dezirabilități, din moment ce fiecare om trăiește foarte puțin în prezent, prelungindu-și arcadele de speranțe (biologice, sociale, cognitive etc.) în stil vectorial fie spre trecut, fie spre viitor.

Expresia din titlu a fost rostită, însă, nu la o conferință despre ce a fost, ci la o discuție despre ce va fi! Protagoras spunea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar adaosul ulterior „al celor ce sunt despre cum sunt, al celor ce vor fi despre cum ar trebui să fie” vine să deschidă definirea esențială a omului cu cele două perspective fundamentale. Ziceam că sintagma „aștept cu nerăbdare trecutul” s-a lansat în context ideatic de tip futurologic. Omul nostru, hâtru de felul lui Citește restul acestei intrări »


În serviciul națiunii cu timp deplin!

24/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Academician Ionel Valentin Vlad

acad. Ionel Valentin Vlad
(22 septembrie 1943 – 24 decembrie 2017)

Fostul președinte al Academiei Române, acad. Ionel-Valentin Vlad, urcat la Cerurile lui Dumnezeu și ale Patriei mult prea devreme, obișnuia să mă apeleze telefonic cu o cadență onorabilă, spre a-mi relata fapte sau idei, dintr-un drag de mărturisire, care-l făcea mult mai dedicat cauzelor și misiunilor unui conducător atât de important.

Convorbirile cu Magnificența Sa durau, de regulă, zeci de minute, iar astăzi, când până și prin Academie s-a instalat prea multă liniște, simt un gol spiritual imens, căci dialogurile nu doar că erau elevate și elegante, pline de conținuturi și de soluții la probleme, dar îmi prilejuiau și mie momente sapiențiale, fără de care sufletul meu mereu neostoit suferă. Îmi aduc aminte de lunile pregătitoare ale Marelui Jubileu Academic și mă cuprinde un fior major pentru ocaziunea ce mi s-a dat de a fi consultat cu privire la „cea mai bună formulă de haină lingvistică pentru un moment atât de înălțător”. Mi-am exprimat „votul” cu ușurință pentru varianta ce a ajuns „nume de botez” și care nu poate fi depășită în repere și semnificații de nicio altă formulare: „ACADEMIA ROMÂNĂ. 150 de ani în serviciul Națiunii Române”!

Am decupat din memorie acest detaliu de gând, deoarece și în această chestiune regăsesc o cadență vie. Vorbesc în public de prea multe ori despre marea disjuncție existențială între „a merge la serviciu undeva prin peisajul mioritic” și „a fi în serviciul națiunii (misiunii, mandatului, cauzei etc.)”. Referirile mele Citește restul acestei intrări »


UN SAT POATE FI ȘI O «CALE» CĂTRE ȚARĂ…

22/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Memoria posterității este de prea multe ori nedreaptă cu mulți oameni mari și buni. Anul acesta având în conținutul său numeric și o vârstă rotundă de la descoperirea în 1921 a Manuscrisului de la Ieud, botezat apoi „codice”, mi-au venit și revenit în minte mulți dintre cei care și-au centrat și concentrat cercetările în această direcție. Și ca toată regia magică să fie deplină, triind rafturile cu „dedicații” îmi cade liniștit între palme cartea lui Vasile Vetișanu „Cronica Codicelui de la Ieud (1391-1991). Cel dintâi text de limbă română”.

Uitasem de lucrare, deși mi-a fost mereu dragă, mai ales pentru generozitatea dedicației: „Domnului Senator Teodor Ardelean, omului de aleasă cultură și energic susținător al Maramureșului istoric, căruia îi aparține prin tot ceea ce înfăptuiește, îi ofer aceste pagini ale unui «intrus» în Maramureș. Vasile Vetișanu”.

Eram colegi în Citește restul acestei intrări »


Trăind cu adevărat sentimentul românesc al ființei

11/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

De la momentul în care l-am savurat pe D. D. Roșca, am prins a înțelege că filosofia este domeniul ce mi se potrivește cel mai bine ca structură cognitivă personală și am urmat acest drum al fascinației conceptelor. Nu știu dacă m-am orientat bine sau nu, micul filosof din mine neputându-se impune tranșant față de provocările vieții ce m-au împins spre multe pragmatisme culturale, dar am rămas cu „dorul de filosofie”, pe care l-am simțit lucrând în mine mereu.

Adevărul este că în vremurile de până în ’89, cel mai mare atac s-a dat la filosofie. Asta îi durea cel mai tare pe cei care preluaseră puterea prin instrumente marxist-leniniste, călcând în picioare tot ce era „domeniu de înțelepciune”. Un fost deținut politic, ce fusese condamnat pentru „credință”, s-a întors din penitenciare cu o uriașă dragoste pentru colegul său de detenție Nicolae Mărgineanu și cu o înclinație definitivă spre filosofie. El spunea despre comuniști că nu suportă filosofia nu pentru că ar avea mințile prea mici, ci pentru că aceasta „îi ceartă”!

Cu un astfel de bagaj social am dat eu admitere la filosofia clujeană. Și dacă am câștigat ceva prin această „profilare” cred că a fost… iubirea de filosofie. Căci dacă „filosofie” înseamnă „iubirea înțelepciunii”, de ce n-ar exista și o iubire a iubirii?

În aceste momente de viață, în care adevăratele sisteme filosofice erau ținute la index, mi-a fost de folos descoperirea logicii și sociologiei, iar pe drumul spre logică, întâlnirea cu operele lui Anton Dumitriu, Petre Botezatu și, mai ales cu cele ale lui Alexandru Surdu.

Alexandru Surdu
(24 feb. 1938 – 11 dec. 2020)

Prin cărțile și articolele domnului Surdu Citește restul acestei intrări »


Rugăciune pentru România

09/12/2021

 de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

„Binecuvântează, Doamne, România!” și „Doamne, ocrotește pe români”! sunt slovele încrustate artistic pe Monumentul falnic „Rugăciune pentru România”, edificat la Câlnic (Alba) de familia acad. Marius Porumb și Zoe Vida Porumb și sfințit sâmbătă, 27 noiembrie 2021, în preajma Zilei Naționale de la 1 Decembrie. Așezat lângă Cetatea Câlnic, preluată în 1995 de Asociația Ars Transsilvaniae Cluj (Președinte: acad. M. Porumb) și devenită în 1999 Monument UNESCO, acest „Stâlp al Cerului”, cum am îndrăznit să-l botez în cuvântul rostit la eveniment, devine referențial și strategic pentru toți trecătorii, fie ei săteni, fie vizitatori. Este un element cert de signalectică civică, lângă care te oprești să rostești un „Tatăl nostru”, dar care te obligă să citești și inscripția votivă (despre realizatori), dar și pe cea vocativă și invocativă, ce pornește către CER. Din aceste ultime considerente, putem aprecia Troița de la Câlnic ca un fel de „Arbore sacru”, așa cum se plantau încă în zorii civilizației aceste semne apotropaice, atât pe rol de „Copac primordial”, Axis mundi mai târziu, cât și ca ocrotitor al comunității.

Renumiți savanți ai lumii și mari intelectuali români Citește restul acestei intrări »


Un artist autentic și un om de omenie – NICOLAE POP

06/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Nicolae Pop
(18 aprilie 1938 – 12 octombrie 2021)

Scriu cu regretul că ne-a părăsit mult prea devreme. Unii vor zice că întotdeauna este „prea devreme”, dar în cazul meu lucrurile chiar așa stau.

Deși l-am cunoscut în urmă cu 30 de ani la Cicârlău, la o manifestare înnobilată plastic cu lucrările sale deosebit de atractive pentru ochiul orientat spre frumos, i-am descoperit cu adevărat esențele sufletești abia în ultimii ani, în primul rând la activitățile de la Bibliotecă și (mai ales) în taberele de pictură pe care ing. Daniel Pop le organizează la Pensiunea Limpedea din Baia Sprie. În felul acesta am ajuns să povestim mai mult, să ne confesăm sapiențial, să ne dăruim reciproc unele dintre cărțile noastre, iar El, prietenul de la Apa, să-mi ornamenteze cu câteva tablouri de ale sale unele colțuri mai puțin strălucitoare din spațiul meu biblio de acasă. Dar și mai greu îmi e să mă gândesc „de ce oare” a trebuit să treacă Styxul acum, căci chiar cu câteva zile înainte de „plecare” plănuisem să ne vedem la Apa, la casa sa, programată de multișor să-mi fie „argument întru cunoaștere”.

Acolo ar fi trebuit să înțeleg cum a reușit Omul acesta să fie Bun în tot timpul și-n tot locul, în tot ce face și-n tot ce drege, dar mai ales atunci când tace, căci pictatul e produsul acestei stări în care Profundul dinlăuntru Citește restul acestei intrări »


Primul „român” ales în Bundestag

03/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Recentele alegeri din Germania, cea mai puternică economie din Uniunea Europeană , ne-au adus, dincolo de victoria „Cancelarului de fier” Angela Merkel, şi o veste bună de ordin „particular”. Bernd Fabritius, Preşedintele Asociaţiei Saşilor Transilvăneni din Germania, candidând pe listele Uniunii Creştin-Sociale (C.S.U.), aliaţii din Landul Bavaria ai Cancelarului, a obţinut (surprinzător!) un mandat de deputat în Bundestag. Este pentru prima dată când un cetăţean român obţine o astfel de performanţă (au mai fost două cazuri în care germani plecaţi din România au acces în marele forum al democraţiei germane, dar aceştia renunţaseră la cetăţenia română!).

Bernd Fabritius s-a născut la Agnita, în judeţul Sibiu, în 1965, şi a emigrat în Germania la vârsta de 20 de ani. A urmat, pe rând, cursurile a trei facultăţi (administraţie socială, drept şi politologie) la München, unde a obţinut şi titlul de doctor în drept comparat. Până la aceste alegeri a activat ca avocat în dreptul social european, dar şi ca profesor asociat la Universitatea „Lucian Blaga” şi Universitatea Româno-Germană din Sibiu.

De remarcat că deputatul sas şi-a păstrat cetăţenia română, în ciuda tracasărilor vechiului regim din România, iar imediat după alegere a declarat că îşi propune să reprezinte în Parlamentul german întreaga diasporă română din Germania! Şi, mai mult decât atât, „glasul” din Bundestag al saşilor transilvăneni Citește restul acestei intrări »


Unirea din suflete

01/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

(…) E nevoie, de o ștachetă pentru denominare și de o matrice pentru interpretare. Nu tot ce va fi „festiv” va fi și fast și nu tot ce va defila pe scene va crea emoție adevărată. Cine va măsura toate acestea și cine va face trierea nu știu, dar sunt convins că veacul care va veni va fi mai lucid!

Cred, de asemenea, că sunt mult mai importante acele „întâlniri cu istoria”, în care auditoriul participă in actu. Trimit imaginația cititorilor acestei „tablete” spre acele momente din copilăria noastră școlară în care interpretam în fața părinților și colegilor scenete gen „Moș Ioan Roată și Unirea”. Conferințele publice, spre a nu aluneca, în „sterilitate” trebuie să fie mai eliberate de rigori științifice și mai încărcate de lumini revelatoare. Ar fi ceea ce a devenit în mediile elevate lectio magistralis, în format de discurs scurt, omogen, exact, dar îmbrăcat în haina smereniei academice. Este vorba de a lăsa în activitate Citește restul acestei intrări »


„Frumoșii nebuni ai marilor cauze”

30/11/2021

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Aș îndrăzni să mă mândresc puțin cu expresia din titlu, pe care am folosit-o de zeci de ori în discursuri publice. La origine a stat conceptul utilizat de Apostolul Pavel circumscris esențial în formula „a fi nebun după Hristos”. Dar, prin profundurile minții, e posibil ca această alocare de sens să se fi produs și sub impresia unei expresii livrești foarte îndrăgite de marele condeier – Fănuș Neagu („Frumoșii nebuni ai marilor orașe”). Oricum, nu cred, că prin această formulă de botez, aș putea deranja pe cineva, întrucât, prin precizările de context discursiv, am formulat doar aserțiuni pozitive și pozitivante.

Așadar, în categoria „frumoșii nebuni ai marilor cauze” am așezat, cu sentimentul unei recompense, nume de oameni care, deși nu dețin în perimetrul lor profesional de mișcare nicio împuternicire diriguitoare, săvârșesc fapte excepționale, bine primite și bine servite, care luminează Citește restul acestei intrări »


„La Suiești cerul e mult mai aproape!”

28/11/2021

Bisericuța de lemn din Suiești – „Frumoasa maramureșeană”

de dr. Teodor ARDELEAN,
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Mărturisesc sincer ca am o venerație aparte pentru unii oameni și unele locuri. La mare cinste stă Maramureșul. Această formă de adevărată evlavie m-a îndemnat ca gazetar să caut mereu „ocazii” de reflectare a acestui minunat tărâm românesc sau de reflexie în fața filosofiei aparte născută într-un topos cu alură de ancestralitate.

În „Gazeta de Maramureș”, din 8 octombrie 2011, am publicat la rubrica „Biblioteca de idei” textul „Țăranca maramureșeană”.

(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2021/01/30/taranca-maramureseana/#more-45790)

Dar nu despre chipul femeilor din nord era vorba, ci despre bisericuța de lemn din Suiești, comuna Stănești, județul Vâlcea, pe care fiul satului, Vrednicul de pomenire Justinian, după ce a ajuns Patriarh al României (1948-1977), a instalat-o în arealul natal. Această biserică în stil maramureșean, construită inițial în anul 1658 în satul Gâlgăul Almașului din Sălaj și mutată în 1939 în Breaza (Prahova) a fost dăruită de Patriarhul Justinian și sfințită la 1 mai 1951. Suieștenii și vecinii din jur au botezat-o „frumoasa maramureșeană”, iar eu am încercat mereu să-i trec pragul atât pentru ideea de Maramureș, cât și pentru satul ei de origine și pentru anul instalării la Suiești; an în care am venit și eu pe lume în Moigradul porolissean. Citește restul acestei intrări »