Gânduri la aniversarea lui Adrian Pop in absentia. Prima după plecarea lui în lumile de dincolo de lumea asta efemeră…

30/03/2021

de Gelu DRAGOȘ

Pop Ioan Adrian
30 martie 1972 – 31 ianuarie 2021

Cu Adrian Pop m-am împrietenit pur şi simplu! Timizi amândoi, ne-am intersectat de mai multe ori, ba la Tabăra de literatură „Archeus” la maestrul Ioan Marchiş acasă în Ocoliş, ba la prezentarea revistei „Vatra chioreană” la el în bătătură, la Copalnic Mănăştur, dar de cele mai multe ori la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, unde muncea cu o pasiune şi devotament cum rar întâlneşti în ziua de azi!

Apoi, după un timp, printr-o prietenă comună, mi-a trimis câteva poezii ca să le public pe blogul meu „Moara lui Gelu”, am citit poemele şi de atunci a crescut şi mai mult în ochii şi sufletul meu. Ne-am întâlnit după aceea la şedinţele Citește restul acestei intrări »


Întoarcerea – Reîntoarcerea ACASĂ a vrăjitorului de sunete

22/03/2021

de Daliana BONAȚ
Director adjunct de specialitate
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare

IOSIF HERȚEA
(22 martie 1936 – 21 martie 2018)

 

Gongul a bătut, cortina s-a ridicat și prima scenă a vieții „celui mai mare maramureșean specialist în etnologie, folclor și etnografie și românul cel mai important al promovării sunetului ca instrument de muzicalitate și muzicalizare”[1], după cum îl numea dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare, s-a desfășurat la Ferneziu, suburbie a Băii Mari, în 22 martie 1936.

Conceptul scenografic îl transpune în diferite spații: la Târnăveni, unde își petrece copilăria, la Cluj, unde urmează, atât cursurile Liceului Teoretic „George Barițiu”, pe cele ale Liceului de muzică, clasa de violoncel (1950-1955), cât și ale Conservatorului (1955-1956), dar și la București, unde își continuă studiile muzicale la Secția de muzicologie-compoziție, pe care a absolvit-o în 1960.

imagine din Cabinetul Memorial „IOSIF HERȚEA”

Elementele dinamice ale piesei îl aduc mai aproape de „ACASĂ”, fiind, în perioada 1960-1970, cercetător științific în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor din Cluj, Citește restul acestei intrări »


Iosif Herţea – o biografie în imagini

22/03/2021

Realizator – Maria Belea
© 2021 – O producţie a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare;
https://www.bibliotecamm.ro

  Citește restul acestei intrări »


Iosif Herțea – sunetul care rămâne

22/03/2021

IOSIF HERȚEA
(22 martie 1936 – 21 martie 2018)

Etnomuzicolog, compozitor și cercetător român, Iosif Herțea, s-a născut la 22 martie 1936, Firiza de Jos, Maramureș (astăzi cartier al orașului Baia Mare).

Tatăl său, Gheorghe, era contabil, iar mama, Sara Irina, casnică. Iosif era cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei, alături de un frate, Gheorghe, și o soră, Maria. Iosif Herțea provine dintr-o familie multi-etnică, bunicul mamei, Medyesi Gerhard, era armean maghiarizat, iar bunica, Irina Antonia Scheiwart, s-a născut la Budapesta într-o familie austriacă, după tată. Rudele din partea tatălui proveneau din zona Sibiului și se stabiliseră în Muscel. Copilăria și-a petrecut-o în orășelul Târnăveni, de care îl leagă amintiri foarte puternice. „Am copilărit într-un orășel de provincie, la Târnăveni. M-am gândit, de multe ori, că atracția mea pentru instrumentele muzicale și pentru jucăriile tradiționale își are rădăcinile în copilărie.” Părinții au observat înclinația spre muzică a lui Iosif și au plătit meditații pentru ore de vioară și pian, la care el însă a renunțat, din cauza metodei neatractive a profesoarelor. La vârsta de opt ani, jucându-se printre armele și munițiile de război rămase prin Târnăveni, dă de un focos de mină, a cărui explozie îi afectează ochii. După o vreme, când Iosif avea 14 ani, părinții s-au mutat la Cluj, ca fiul lor să poată fi dus la tratament la o clinică de oftalmologie. Vederea ochiului drept nu a mai putut fi însă recuperată niciodată.  Citește restul acestei intrări »


Ziua Internațională a Poeziei

21/03/2021

„Luceafărul”, de Mihai Eminescu (prima strofă – în 14 limbi)

Exercițiu de muzicalitate în 14 limbi pe versurile primei strofe din „Luceafărul”, de Mihai Eminescu, în lectura următorilor bibliotecari ai Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare:

Ștefan Selek – română,
Ana Copceac Bizău – italiană,
Oana Ungurean – franceză,
Daliana Bonaț – engleză,
Angela Sitar – germană,
Csila Temian – spaniolă,
Alina Ilieș – portugheză
Dorina Oșan – ucraineană,
Kinga Virlici – maghiară,
Diana Filip – greacă,
Laura Zah – rusă,
Vlad Bondre – latină, aromână,
Annamaria Farkas, profesoară voluntară la BJPD Baia Mare: „La Steaua”, de Mihai Eminescu, o strofă în limba japoneză. (Nu există Luceafărul tradus în japoneză)

Citește restul acestei intrări »


„Am impresia că descalecă sufletul nostru încă o dată dinspre Maramureş”

12/03/2021

Nicolae Dabija

Zile de ianuarie pe malul Prutului. Aici, pe malul drept al apei, care încă mai este graniţă între oameni de acelaşi neam şi sânge, mă întâlnesc cu binecunoscutul scriitor şi om politic din Basarabia. Nicolae Dabija. Era în ziua de 14 ianuarie 1992, deci în preziua naşterii lui Eminescu. Eu mă îndreptam cu un grup de maramureşeni spre Căpriana şi Chişinău, dânsul pleca la Putna pentru a-şi ridica un premiu literar. Drumurile noastre s-au întâlnit în punctul de frontieră Sculeni. Cu toată graba noastră, l-am rugat să aibă răgazul unui dialog, aici la Prut.

Gheorghe Pârja: Domnule Nicolae Dabija, au venit şi maramureşenii spre Basarabia. Am venit cu istoria şi cu sufletul deschis să ne cunoaştem, că prea mult am stat despărţiţi unul de altul de o apă nevinovată şi o vinovată sârmă ghimpată. Deci, am venit.

Nicolae Dabija: Am impresia că descalecă sufletul nostru încă o dată dinspre Maramureş, aşa cum a descălecat odinioară sufletul românesc al lui Dragoş, care nu s-a oprit la apa Prutului, fiindcă atunci, la 1352, nu exista încă grănicerul sovietic. Din ceea ce ştiu eu, a venit întâi Dragoş, ca vasal al regelui Ungariei, şi după aceea, în 1359, a venit Bogdan ca voievod al unei ţări independente, care a fost Moldova. Pentru noi anul 1359 este o dată mai importantă, Citește restul acestei intrări »


Enigma sufletului

11/03/2021

Claudiei Tomescu

de Mihai EPLI

Eşti enigma sufletului meu solitar,
privirea ta îmi mângâie inima goală
cuget la speranţa-mi titanică –
azi,
când stelele cad
şi universul plânge cu mine.
Luceafăr mort sunt,

caut fericirea
Icar am ajuns –
te sărut noaptea…

…………………………………………………

O inimă tenebroasă-ţi dăruiesc,
care bate încet, încet,
monoton ca o clepsidră.
Citește restul acestei intrări »


Petre Dulfu – 165 de ani de la naștere

10/03/2021

Azi, 10 martie 2021, se împlinesc 165 de ani de la nașterea patronului spiritual al Bibliotecii Județene din Baia Mare.

Petre Dulfu este o personalitate distinctă în peisajul culturii noastre. El se individualizează, nu doar prin caracterul enciclopedic al preocupărilor şi prin erudiţia-i  recunoscută şi unanim apreciată, ci şi prin talentul neîntrecut de versificator, fiind posesor al unei dexterităţi lingvistice, al unei capacităţi de comunicare prin vers şi al unei inventivităţi lexicale ieşite din comun.

Ca o recunoaștere a valorii sale, în data de 10 decembrie 1992, Bibliotecii Județene din Baia Mare i s-a atribuit numele Petre Dulfu.

Citește restul acestei intrări »


Cu drag, din Maramureș!

08/03/2021

de dr. Teodor ARDELEAN

Viața noastră se compune din clepsidre mari și mici, care ne măsoară nu doar trecerea, ci și urmele rămase după ce Timpul își consumă, atât puterile lui Kronos, cât, mai ales, câștigurile lui Kayros. Iar, ajunși la vârste sapiențiale, privirea înapoi și cea către sine decelează elemente ale Sinelui, care vizează, prin săvârșiri repetate, chiar Desăvârșirea. Astfel că, la proba Timpului istoric, putem accede doar atunci când durata noastră, însoțită de lucrurile durabile făcute, poate intersecta traiectoriile majore ale Neamului.

Așa am fost crescut să sper și să văd, iar, când a venit vremea slobozeniei dintre noi și frații de peste Prut, am schimbat total paradigma EU-ului și mi-am orientat vectorii de mișcare personală și instituțională pe astfel de trasee noi.

Sunt treizeci de ani de când am descălecat la Chișinău cu o suită de prieteni entuziaști și, biruind toate piedicile sovietice de la frontiere, am așezat în centrul Chișinăului primul semn de frățietate – o troiță amintind de Eminescu, chiar de ziua lui. Credeam și atunci și cred și acum că acesta e numele în jurul căruia trebuie să zidim și să rezidim edificiul cel nou al Sufletului Românesc.  Citește restul acestei intrări »


Dr. Lidia Kulikovski, la ceas aniversar!

08/03/2021

 

Lidia Kulikovski s-a născut la data de 8 martie 1951, în satul Nicoreni, raionul Drochia, Republica Moldova, avându-i ca părinți pe Leonid și Nina Ataman. Urmează școala medie de cultură generală din satul natal, ca mai apoi să-și îndrepte pașii spre Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie – specialitatea biblioteconomie și bibliografie. Debutează în misiunea de cunoaștere și promovare a universului cărții la „Biblioteca orășenească Andrei Jdanov” din Chișinău, activând în diferite servicii și prestând diverse activități biblioteconomice.  Citește restul acestei intrări »