Fiecărui secol, biblioteca sa

24/04/2019

de Maria GÂRBE

Maria GarbeCărțile Antichității au fost scrise pe diverse materiale: tăblițe de lut, lemn, piatră, țesături, piei, frunze, bronz sau plumb, iar egiptenii au adăugat, începând cu anul 3.000 î.Hr., papirusul ca suport al scrierii. Pentru fabricarea pergamentului, inventat în Asia Mică, se foloseau piei de oaie, vițel, capră, măgar sau antilopă. Prelucrarea pergamentelor necesita costuri ridicate. De aceea, se folosea și pergamentul rescris – palimpsestul. Tehnicile moderne permit astăzi citirea ambelor texte (deci și pe cel care a fost răzuit). Cartea pe suport de hârtie dăinuie de sute de ani. Cărțile au fost supuse degradării, de foc, de apă, dar au fost și protejate uneori cu lanțuri, cu lacăte, cu blesteme, cu legi, cu angajamente. Cei care doresc să beneficieze de serviciile Bibliotecii Bodleiene din Oxford trebuie să citească cu voce tare sau să semneze o declarație: „Îmi iau angajamentul de a nu sustrage niciun volum din bibliotecă, de a nu scrie pe cărți, de a nu le rupe paginile, de a nu le deteriora în niciun fel; de a nu aduce în bibliotecă nicio sursă de foc, de a nu fuma în bibliotecă; și promit să mă supun tuturor regulilor impuse de bibliotecă”. Sunt disponibile traduceri ale acestui legământ în peste 100 de limbi. Citește restul acestei intrări »


Agenda evenimentelor culturale ale săptămânii 15 – 20 octombrie 2018 – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

13/10/2018

de Ştefan SELEK

Oaspetele bibliotecii:
prof. Dumitru Chiş
director al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Săliştea de Sus

Luni, 15 octombrie

Ora 10, Sala de conferinţe

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” organizează Colocviul profesional anual al bibliotecarilor din bibliotecile publice maramureşene intitulat „Bibliotecarii la Centenar”.

Program:

– Cuvânt de deschidere: dr. Teodor Ardelean, director Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”;

– Festivitatea de premiere a bibliotecarilor merituoşi şi acordarea pachetelor Centenar;

– Invitat special: prof. Dumitru Chiş. Prezentarea monografiei „Şcoala Gimnazială «Mihai Eminescu» Săliştea de Sus” – carte de identitate;

– Proiectul EDUCAB – Mihai Lupu, iniţiator;

– Instrumente de lucru online pentru bibliotecari – Valentina Rotaru, bibliotecar;

– Prezentarea şi distribuirea mapelor profesionale – Conf. univ. dr. Florian Roatiş, cercetător ştiinţific, Corina Şpan – şef serviciu Secţia pentru copii; Citește restul acestei intrări »


ADRIAN POP. Poetul risipit în armonii

30/03/2016

Adrian Pop_poarta_maramureseana_2013

de Angela-Monica JUCAN

Creștin ortodox, poetul, publicistul, interpretul de muzică folk, bibliotecarul, profesorul Adrian Pop (numele întreg: Ioan Adrian Pop), descendent al familiei nobiliare Pop din Chioar, cu diplomă și blazon, împlinește astăzi 44 de ani (născut la 30 martie 1972, ora 17, comuna Copalnic Mănăștur).

foto_Adrian-Pop_Copalnic-Manastur

Adrian Pop a adunat în aceste patru decenii și aproape jumătate o cultură mult mai mult decât „generală”, larg-cuprinzătoare și de foarte bună calitate. Instruit la un liceu de profil realist (Liceul de Matematică-Fizică „Gheorghe Șincai” – cea mai bună școală din Baia Mare) și, pe lângă diploma de bacalaureat, calificat în prelucrare prin așchiere, trecut și prin experiența postliceală de pedagog la școala din localitatea sa natală, s-a orientat apoi spre spațiul cultural umanist, urmând Facultatea de Litere a Universității de Nord, unde s-a specializat în limba și literatura română, limba și literatura franceză, didactica acestor discipline. Citește restul acestei intrări »


Marei Popovici

03/08/2015

Mara_catren_Delia

de Delia FLOREA

Legendarul Maradona a scris o faimoasă carte
Când a înţeles că are înclinaţii către arte.
Cu tehnica origami, DONNA MARA ne uimeşte
Şi ne-arată, cu plăcere, că hârtia… chiar vorbeşte! Citește restul acestei intrări »


BIBLIOTECARUL, PAZNIC LA POARTA NEMURIRII…

28/01/2015

Interviu cu DANIELA PETRAN,

realizat de Iuliana-Andrea POP

Daniela PetranDaniela Petran, bibliotecară la Şcoala cu clasele I-VIII „Petre Dulfu” din Baia Mare, instituţie care are una dintre cele mai vechi biblioteci şcolare din oraşul nostru, este, între mulţi alţii cu aceeaşi meserie, omul care stă de veghe la intrarea în universul cărţii. Între rafturi prăfuite şi pagini care îşi aşteaptă prea des în zadar cititorii, bibliotecara aduce un suflu de viaţă lumii înmărmurite în tăcere. Ce e cartea fără cititor? Cuvinte ferecate-n file… Minunile tipărite cer cu înfrigurare mâna pricepută care să le scoată la lumină… şi să le dea cu împrumut măcar unor ochi şi minţi în căutare de nemurire. Daniela mărturiseşte că face această slujbă, dacă putem să o numim astfel, cu multă pasiune. O meserie veche, prezentă încă din Antichitate, născută în marile biblioteci din Alexandria, Grecia, Imperiul Roman, Egipt…

Cum au trecut anii petrecuţi în bibliotecă, înconjurată de atâtea voci, de sunetul minunat al cunoaşterii?

Cu multă linişte sufletească. Nimic nu e mai odihnitor decât să lucrezi în liniştea oferită de cărţi, dar să şi vrei să auzi ce vor ele să spună. Biblioteca e un fel de altar al şcolii, iar atunci când eşti înconjurat ca bibliotecar de cărţi, dar şi de un colectiv minunat care te susţine, meseria e uşoară, te satisface spiritual în proporţie de sută la sută. Dar biblioteca nu e tăcută. În nici un caz. Parcă ţi-ar vorbi o mie de voci în acelaşi timp… E gălăgie între aceste rafturi uşor prăfuite… Lumi care cer să fie dezvelite…

Un bibliotecar, presupun, citeşte… Uneori mai mult ca cei din jur… Care este cartea ta preferată? Dar autorul? Ce anume te-a atras mai mult la el?

Îmi plac autorii clasici, de ce să nu recunosc. Ei reprezintă un etalon, şi chiar şi contemporanii noştri, care vor să fie diferiţi, să revoluţioneze, tot de la clasici pornesc, în ciuda „rebeliunii” lor. Acesta este adevărul. Citesc cu plăcere Charles Dickens, de exemplu. Mă uimeşte mereu prospeţimea acestui autor. Şi parcă ar fi o enciclopedie. Mereu descopăr ceva nou. Marile speranţe este romanul meu favorit. Dintre autorii români, prefer opera lui Marin Sorescu. A, să nu uit! Mai aproape de noi este John Steinbeck, un scriitor care a reuşit să ne apropie pe toţi de ceea ce înseamnă cu adevărat spiritul american. În general, nu am o mare pasiune pentru operele secolului XX. Bestsellerurile şi cărţile foarte premiate nu mă atrag neapărat. Întotdeauna clasicul va fi mai bun. Clasic înseamnă model de urmat, cu siguranţă. Oricum, nu sunt eu critic literar. Fiecare cu ce îi place. Până la urmă, şi cărţile le alegem în funcţie de gusturile noastre, de personalitatea noastră, iar eu sunt mai tradiţionalistă. Citește restul acestei intrări »


„Azi o vedem”… şi e!

23/01/2013
Ioana Dragota_1

Ioana Dragota

IOANA ADELINA DRAGOTĂ, născută ULICI. 22 mai 1959, Rona de Jos – 22 ianuarie 2013, Cluj-Napoca (în spital). Fiica lui Petru, tehnician veterinar, şi a învăţătoarei Maria. Soţia avocatului Emilian Dragotă (decedat în anul 2009). Mama a doi băieţi: Emilian, licenţiat în psihologie, şi Rareş, student la ISE Cluj-Napoca. Absolventă a Facultăţii de Matematică a Universităţii „Babeş-Bolyai” şi a Facultăţii de Psihologie, Universitatea „Spiru Haret”. Doctorand în istorie. Bibliotecar, din 1990, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Publicist, prefaţator, editor. Redactor şi membru mulţi ani în colectivul redacţional al revistei „Bibliotheca septentrionalis”. Redactor-şef adjunct, în anii 2008-2009, al revistei „Familia română”, ambele editate de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”. Autoare a volumului „«Revista catolică» a lui Vasile Lucaciu”, coordonat de prof. Teodor Ardelean, şi a numeroase articole de specialitate şi pe alte teme.
Ioana Dragota_2

Ioana Dragota

Să scrii despre Ioana la trecut! Imposibil şi, oricum, ar fi inexact. Numai în Bibliotecă, unde ştim noi cel mai bine, a lăsat în prezent şi pentru viitor mii de cărţi clasificate, mii de documente catalogate cu răbdare, cu acribie, cu putere de sinteză şi de sistematizare. Ne folosesc acum şi ne vor folosi mâine. Pentru beneficiarii formaţiei ei enciclopedice, informaţiile sau documentele puse la dispoziţe sînt pentru totdeauna piese pe care se poate ridica mai departe cultura şi ştiinţa lor. Îşi continuă traiectul două reviste cărora, la începuturile lor, le-a pus primul condei. Trăiesc ideile ei în zeci de articole publicate. E vie în memoria noastră, a colegilor, cu opiniile ei originale, cu informaţiile de ultimă oră, cu sfaturile generoase şi întotdeauna utile. Rămân rigoarea muncii şi seriozitatea, avangarda şi supleţea minţii – modele pentru totdeauna şi misiune de transmis, de-acum de către noi, celor care vor veni, asumându-şi rostul de bibliotecar. E în spatele multora din punctele de superlativ ale bibliotecii noastre, casă din care pleca târziu, către seară, mai trecând pe la câte un coleg să-i împărtăşească o descoperire, o uimire, o mulţumire, o nemulţumire, să-ntrebe ceva, să-i dea o dovadă de prietenie şi de atenţie. Ori un mesaj pe internet, un link, un text sau doar un icon. Cine poate uita? Cine poate ocoli toate aceste urme persistente? Cum să scrii despre Ioana la trecut?! Citește restul acestei intrări »