Gânduri de bibliotecar pensionar

23/04/2020

de Maria GÂRBE

Fiecărui secol, biblioteca sa – așa scriam anul trecut, pe vremea asta, un articol publicat în e-Bibliotheca septentrionalis, dar și în cotidianul „Graiul Maramureșului”. Pentru că, dacă-i primăvară, la 23 aprilie este Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor, decretată de UNESCO din 1995, sărbătoare preluată și de țara noastră, iar din anul 2005 în România s-a instituit, tot pentru această dată, și Ziua bibliotecarului.

Parcurgem vremuri adaptabile între biblioteca tradițională și biblioteca virtuală. Bibliotecile publice și-au câștigat în ultimii ani un binemeritat LOC DE ONOARE în cetate, scrie dr. Teodor Ardelean în prefața albumului acestei instituții[1]. Iată cum încercam să prezint, pe scurt, în 2019 activitatea Biblioteci Județene „Petre Dulfu” Baia Mare: are Secția pentru copii (cu Sala „Mircea Pop”, Ludoteca, suprafață destinată expozițiilor), Împrumut pentru adulți, Sala de lectură carte, Sala de lectură periodice, Centrul de Cercetare și Documentare Baia Mare al Academiei Române, Secția Britannica şi American Corner, Colecții speciale, Salonul artelor, Cabinetul de medalistică, Secția multiculturală, Sala multimedia, Bibliografic, Brevetotecă, Filiale de cartier în Baia Mare, Filiale peste granițe. Mai adăugăm activitatea editorială, programele culturale, Împrumutul interbibliotecar, editarea revistelor „Familia română”, revistă trimestrială de cultură și credință românească, „Bibliotheca septentrionalis”, publicaţie semestrială cu un supliment pentru cititorii elevi: „Fascinația lecturii”Citește restul acestei intrări »


Bebe la bibliotecă, în America

23/01/2020

de Angela-Monica JUCAN

Am vizitat doar o bibliotecă în Washington DC, am auzit despre încă vreo două – prea puțin să pot vorbi despre bibliotecile americane; mă rezum la biblioteci din America și în special la cea cunoscută (întrucâtva) la fața locului, prin programul pentru bebe.

Ce definește aceste biblioteci este raportarea la societate, adică la specificul ei, cu nevoile date de acest specific.

Nu știu dacă majoritatea, dar sigur foarte mulți copii americani, chiar și mai mari, sânt îngrijiți de bone, care, oricât de iubitoare de copii ar fi, rămân niște străine de familie, oferind un atașament pasager și suspect sub raportul profunzimii; în afară de asta, ele nu sânt profesioniste, fac totul după inspirație, care se mai epuizează, experiența lor e mai bogată, mai săracă, după caz. Bonele nu sânt servitoare, treaba lor se limitează la a se ocupa de copii; apar rutina, monotonia, plictisul oboseala, nu mai știu ce să facă, mai ales cu copiii mici de tot, dependenți în toate de adulți. Relațiile oamenilor cu familia lor mai largă sânt slabe, bunicii implicați în creșterea copiilor sânt o raritate pe-aici. Există, bineînțeles, vecini, există și prieteni, însă vizitele acasă la unii și la alții sânt la fel de rare, copii vecini care să se joace împreună n-am văzut, nici dacă locuiesc în apartamente ușă-n ușă. Cu atât mai puțin primesc vizite bonele, care nu sânt acasă în casa copilului. Societății acesteia, cu mic, cu mare, îi lipsește exact societatea și e avidă de „socializare”, pe care însă o caută în spații extradomestice (întâlniri sau zile aniversare ținute în parc, de exemplu). Biblioteca e numai bună și pe ploaie, și pe ger, și pe vreme caniculară, e și pregătită pentru a satisface nevoi reale într-o lume construită pe sau ajunsă la acest tip de raporturi omenești.  Citește restul acestei intrări »


Fiecărui secol, biblioteca sa

24/04/2019

de Maria GÂRBE

Maria GarbeCărțile Antichității au fost scrise pe diverse materiale: tăblițe de lut, lemn, piatră, țesături, piei, frunze, bronz sau plumb, iar egiptenii au adăugat, începând cu anul 3.000 î.Hr., papirusul ca suport al scrierii. Pentru fabricarea pergamentului, inventat în Asia Mică, se foloseau piei de oaie, vițel, capră, măgar sau antilopă. Prelucrarea pergamentelor necesita costuri ridicate. De aceea, se folosea și pergamentul rescris – palimpsestul. Tehnicile moderne permit astăzi citirea ambelor texte (deci și pe cel care a fost răzuit). Cartea pe suport de hârtie dăinuie de sute de ani. Cărțile au fost supuse degradării, de foc, de apă, dar au fost și protejate uneori cu lanțuri, cu lacăte, cu blesteme, cu legi, cu angajamente. Cei care doresc să beneficieze de serviciile Bibliotecii Bodleiene din Oxford trebuie să citească cu voce tare sau să semneze o declarație: „Îmi iau angajamentul de a nu sustrage niciun volum din bibliotecă, de a nu scrie pe cărți, de a nu le rupe paginile, de a nu le deteriora în niciun fel; de a nu aduce în bibliotecă nicio sursă de foc, de a nu fuma în bibliotecă; și promit să mă supun tuturor regulilor impuse de bibliotecă”. Sunt disponibile traduceri ale acestui legământ în peste 100 de limbi. Citește restul acestei intrări »


Agenda evenimentelor culturale ale săptămânii 15 – 20 octombrie 2018 – Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”

13/10/2018

de Ştefan SELEK

Oaspetele bibliotecii:
prof. Dumitru Chiş
director al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Săliştea de Sus

Luni, 15 octombrie

Ora 10, Sala de conferinţe

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” organizează Colocviul profesional anual al bibliotecarilor din bibliotecile publice maramureşene intitulat „Bibliotecarii la Centenar”.

Program:

– Cuvânt de deschidere: dr. Teodor Ardelean, director Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”;

– Festivitatea de premiere a bibliotecarilor merituoşi şi acordarea pachetelor Centenar;

– Invitat special: prof. Dumitru Chiş. Prezentarea monografiei „Şcoala Gimnazială «Mihai Eminescu» Săliştea de Sus” – carte de identitate;

– Proiectul EDUCAB – Mihai Lupu, iniţiator;

– Instrumente de lucru online pentru bibliotecari – Valentina Rotaru, bibliotecar;

– Prezentarea şi distribuirea mapelor profesionale – Conf. univ. dr. Florian Roatiş, cercetător ştiinţific, Corina Şpan – şef serviciu Secţia pentru copii; Citește restul acestei intrări »


ADRIAN POP. Poetul risipit în armonii

30/03/2016

Adrian Pop_poarta_maramureseana_2013

de Angela-Monica JUCAN

Creștin ortodox, poetul, publicistul, interpretul de muzică folk, bibliotecarul, profesorul Adrian Pop (numele întreg: Ioan Adrian Pop), descendent al familiei nobiliare Pop din Chioar, cu diplomă și blazon, împlinește astăzi 44 de ani (născut la 30 martie 1972, ora 17, comuna Copalnic Mănăștur).

foto_Adrian-Pop_Copalnic-Manastur

Adrian Pop a adunat în aceste patru decenii și aproape jumătate o cultură mult mai mult decât „generală”, larg-cuprinzătoare și de foarte bună calitate. Instruit la un liceu de profil realist (Liceul de Matematică-Fizică „Gheorghe Șincai” – cea mai bună școală din Baia Mare) și, pe lângă diploma de bacalaureat, calificat în prelucrare prin așchiere, trecut și prin experiența postliceală de pedagog la școala din localitatea sa natală, s-a orientat apoi spre spațiul cultural umanist, urmând Facultatea de Litere a Universității de Nord, unde s-a specializat în limba și literatura română, limba și literatura franceză, didactica acestor discipline. Citește restul acestei intrări »


Marei Popovici

03/08/2015

Mara_catren_Delia

de Delia FLOREA

Legendarul Maradona a scris o faimoasă carte
Când a înţeles că are înclinaţii către arte.
Cu tehnica origami, DONNA MARA ne uimeşte
Şi ne-arată, cu plăcere, că hârtia… chiar vorbeşte! Citește restul acestei intrări »


BIBLIOTECARUL, PAZNIC LA POARTA NEMURIRII…

28/01/2015

Interviu cu DANIELA PETRAN,

realizat de Iuliana-Andrea POP

Daniela PetranDaniela Petran, bibliotecară la Şcoala cu clasele I-VIII „Petre Dulfu” din Baia Mare, instituţie care are una dintre cele mai vechi biblioteci şcolare din oraşul nostru, este, între mulţi alţii cu aceeaşi meserie, omul care stă de veghe la intrarea în universul cărţii. Între rafturi prăfuite şi pagini care îşi aşteaptă prea des în zadar cititorii, bibliotecara aduce un suflu de viaţă lumii înmărmurite în tăcere. Ce e cartea fără cititor? Cuvinte ferecate-n file… Minunile tipărite cer cu înfrigurare mâna pricepută care să le scoată la lumină… şi să le dea cu împrumut măcar unor ochi şi minţi în căutare de nemurire. Daniela mărturiseşte că face această slujbă, dacă putem să o numim astfel, cu multă pasiune. O meserie veche, prezentă încă din Antichitate, născută în marile biblioteci din Alexandria, Grecia, Imperiul Roman, Egipt…

Cum au trecut anii petrecuţi în bibliotecă, înconjurată de atâtea voci, de sunetul minunat al cunoaşterii?

Cu multă linişte sufletească. Nimic nu e mai odihnitor decât să lucrezi în liniştea oferită de cărţi, dar să şi vrei să auzi ce vor ele să spună. Biblioteca e un fel de altar al şcolii, iar atunci când eşti înconjurat ca bibliotecar de cărţi, dar şi de un colectiv minunat care te susţine, meseria e uşoară, te satisface spiritual în proporţie de sută la sută. Dar biblioteca nu e tăcută. În nici un caz. Parcă ţi-ar vorbi o mie de voci în acelaşi timp… E gălăgie între aceste rafturi uşor prăfuite… Lumi care cer să fie dezvelite…

Un bibliotecar, presupun, citeşte… Uneori mai mult ca cei din jur… Care este cartea ta preferată? Dar autorul? Ce anume te-a atras mai mult la el?

Îmi plac autorii clasici, de ce să nu recunosc. Ei reprezintă un etalon, şi chiar şi contemporanii noştri, care vor să fie diferiţi, să revoluţioneze, tot de la clasici pornesc, în ciuda „rebeliunii” lor. Acesta este adevărul. Citesc cu plăcere Charles Dickens, de exemplu. Mă uimeşte mereu prospeţimea acestui autor. Şi parcă ar fi o enciclopedie. Mereu descopăr ceva nou. Marile speranţe este romanul meu favorit. Dintre autorii români, prefer opera lui Marin Sorescu. A, să nu uit! Mai aproape de noi este John Steinbeck, un scriitor care a reuşit să ne apropie pe toţi de ceea ce înseamnă cu adevărat spiritul american. În general, nu am o mare pasiune pentru operele secolului XX. Bestsellerurile şi cărţile foarte premiate nu mă atrag neapărat. Întotdeauna clasicul va fi mai bun. Clasic înseamnă model de urmat, cu siguranţă. Oricum, nu sunt eu critic literar. Fiecare cu ce îi place. Până la urmă, şi cărţile le alegem în funcţie de gusturile noastre, de personalitatea noastră, iar eu sunt mai tradiţionalistă. Citește restul acestei intrări »