ECHIPA HASDEU: elemente constitutive şi distructive într-o echipă

04/06/2015

de conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI,
director general, Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Chişinău

Constituirea unei echipe, în definiţie clasică, este un lucru foarte dificil. În definiţie contemporană (echipă performantă, echipă creativă, echipă deşteaptă, echipă profesională, echipă care rezolvă probleme, echipă de strategie, echipă de top, echipă de management etc.), să creezi o echipă este şi mai greu. Unii zic că, în genere, e imposibil.

Biblioteca Hasdeu_Chisinau

Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” încă în 2002 şi-a asumat ca valoare instituţională spiritul de echipă. Am muncit mult, şi comunitatea (fondatorii, utilizatorii, societatea civilă, comunitatea profesională etc.) recunoaşte Biblioteca Municipală ca Echipa Hasdeu. Întâlnim această sintagmă nu numai în cadrul reuniunilor profesionale, ci şi în articolele din presă (ziariştii recunosc această sintagmă), în articolele academicianului M. Cimpoi, ale scriitorilor (Iulian Filip, Nicolae Rusu, Vlad Pohilă, Vitalie Răileanu, Dumitru Crudu etc.). Prin muncă insistentă, consecventă, am reuşit să încetăţenim această valoare, şi comunitatea o utilizează ca atare. Odată încetăţenită, am crezut că va lucra permanent, de la sine, pentru noi. Aceasta chiar a funcţionat foarte bine, un timp. Echipa însă trebuie întreţinută, îmbunătăţită, dezvoltată, animată. Şi cred că acţiunile întreprinse în acest sens nu au fost destule, de vreme ce apar când ici, când colo unele fisuri. Filialele, mai ales, nu ajung să facă muncă în echipă pentru că se lasă pradă capcanelor, la prima vedere fireşti, care devin periculoase şi care, ca în cazul bibliotecii-filiale „Ştefan cel Mare”, a avut potenţial letal. Echipa s-a destrămat. Am adunat destulă experienţă (de constituire a unei echipe – Echipa Hasdeu), dar am trăit şi experienţa eşecului unor echipe (cel mai recent exemplu – Filiala „Ştefan cel Mare”), din care pot evidenţia impedimentele, alţii le numesc disfuncţii, de creare a echipei. Citește restul acestei intrări »


Activitatea extramuros – o formă inovativă de activitate sau actualizarea unei forme uitate?

03/05/2015

Lidia Kulikovskide conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI,
director general, Biblioteca Municipală „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Chişinău

Domeniul biblioteconomic a cunoscut schimbări importante care au cauzat atât redefiniri, reorganizări, progrese cât şi regrese, pierderi de teren, de public. Studiile efectuate în diverse ţări (la noi şi fără studii putem constata) demonstrează că s-a erodat masa cititorilor şi s-a restrâns, lent, numărului cititorilor constanţi. În ultimii ani, frecventarea bibliotecilor (nu numai publice) e în stagnare, spun specialiştii europeni, noi zicem, cu referire la Republica Moldova, că e în diminuare. Cauzele sunt multiple. Utilizatorul şi biblioteca relaţionează într-un context informatizat şi digitizat care impune transformări profunde şi nici o prognoză nu arată sfârşitul lor… Context pe care Octavian Paler l-a descris în Paradoxul vremurilor noastre: … Am ajuns până la lună şi înapoi dar avem probleme când trebuie să traversăm strada… Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior… Scriem mai mult, dar învăţam mai puţin… Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine… Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptam… Am construit mai multe calculatoare… dar comunicăm din ce în ce mai puţin. // … Acestea sunt vremurile noastre… în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior… Vremuri în care citim mai puţin, adăugăm noi.

Pe acest fundal, putem mai uşor vorbi de activitatea extramuros a bibliotecilor, mai uşor putem justifica, sau argumenta necesitatea orientării dinspre intramural spre extramural. Pe acest fundal, ne întrebam: Ce putem face, în acest context, pentru a îmbunătăţi serviciile bibliotecii? Citește restul acestei intrări »


Munca noastră-i teatru, iar tot ce facem e spectacol

31/03/2015

de conf. univ. dr. Lidia KULIKOVSKI

Abstract. Teatrul nu este străin bibliotecii, e din acelaşi domeniu – cultural. Asocierea cu teatrul se referă la munca bibliotecarilor, la activitatea bibliotecii în general, pentru că orice acţiune a bibliotecarului şi a bibliotecii contribuie la experienţa care se pune în scenă, scena BM care este sediul central, cu filialele, departamentele, serviciile ei. Autoarea aduce exemple concludente din activitatea Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu” pe fiecare componentă a conceptului de teatru, demonstrând că termeni ca producţie, performanţă, metodă, rol, scenariu şi o serie de alţi termeni sunt foarte familiari bibliotecarilor şi încetăţeniţi în vocabularul domeniului biblioteconomic. Atunci când teatrul este modelul operativ al bibliotecii, susţine autoarea, chiar şi cele mai banale sarcini îi pot cuceri pe utilizatori într-un mod memorabil, loializându-i, iar orice muncă observată direct de un utilizator trebuie recunoscută ca act teatral. Bibliotecile au nevoie acum mai mult, mai mult ca altădată, să surprindă utilizatorul. Fără teatru nu se poate! Teatru fac bibliotecarii inventivi, talentaţi, care-şi joacă rolul cu pasiune, oferind interpretări memorabile! Cuvinte-cheie: teatru, scenă, BM, scenariu, reprezentare, spectacol, performanţă, strategie, ofertă, biblioteci-actori, biblioteca actor comunitar.

* * *

Lidia KulikovskiTema, subiectul, mi-a venit dintr-o asociere, în 2012, când se apropia aniversarea a 135-a a Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu” (în continuare BM). A fost perioada în care foarte des mă gândeam la viitorul BM, trecând în revistă momentele şi evenimentele remarcabile, semnificative din ultimii douăzeci de ani. Prin acest exerciţiu am conştientizat faptul că fiecare acţiune a noastră, a instituţiei, contribuie la experienţa care se pune în scenă, în scena BM, care este sediul central împreună cu filialele, departamentele, serviciile ei… De fapt, orice acţiune sau interacţiune a omului cu alţi oameni este teatru, indiferent de scenă – a Teatrului Naţional, a Teatrului de Operă şi Balet, a Teatrului Municipal „Satiricus – I. L. Caragiale” sau BM, piaţă ori stradă. Citește restul acestei intrări »


AD APERTUM LIBRI

07/07/2014

Ad angusta per augusta

de Adrian POP

foto_Delia Florea

Adrian Pop

Intriga romanului Numele trandafirului de Umberto Eco se bazează pe interdicţia accesului la o anumită cunoaştere. Curiozitatea celor care vor să atingă cartea ascunsă are ca preţ însăşi viaţa. Edificiul – biblioteca – turnul abaţiei în care se petrece acţiunea este conceput ca un labirint plin de capcane, în care nu se poate orienta decât iniţiatul-paznic. El conţine comori intelectuale şi artistice, dar este intangibil. Este un fel de seif, gândit nu atât să protejeze valorile cât să le facă inaccesibile profanilor. Ideea care guvernează această bibliotecă este cenzura, nu comunicarea. Planul construcţiei urmăreşte să dezorienteze pe oricine n-ar fi capabil să-i pătrundă tainele, „cheile”, simbolurile. Aspectul însuşi intimidează: „prin poziţia sa de neatins” este o adevărată fortăreaţă „în stare să umple de spaimă pe călătorul care s-ar fi apropiat. Oricum nu voi spune – povesteşte personajul-martor – că ea te-ar face să nutreşti sentimente de bucurie. Mie mi-a provocat spaimă…”

Biblioteca-citadelă, cu intrări ascunse, este concepută de un spirit malefic, neiubitor de lumină, claritate şi mai ales de bucurie. De altfel, cartea oprită, cartea ucigaşă, este tocmai o carte despre râs. Citește restul acestei intrări »