Epopeea „Țiganiada” în actualitate

19/05/2020

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Nicolae Iuga

prof. dr. Nicolae Iuga

Ion Budai-Deleanu, la două secole de eternitate

1. Autorul și destinul manuscrisului

Ion Budai-Deleanu

Referințele cu privire la biografia marelui învățat iluminist transilvan  (n. în 6 ian. 1760 la Cigmău, lângă Hunedoara – mort la 24 august 1820 la Lemberg în Galiția Austriacă) sunt puține și succinte. Descinde dintr-o familie care a dat mai mulți preoți uniți cu Roma și cărturari. Face studii la Blaj, apoi la Viena, unde obține titlul de doctor în Teologie. Învață, în afară de germană, latina, italiana, franceza și citește asiduu pe autorii clasici ai acestor literaturi.

Pe la 26-27 de ani se întoarce la Blaj tobă de carte și încearcă să se preoțească, dar renunță în urma unor conflicte personale cu episcopul unit de atunci Ioan Bob, un om mărginit, avar și simoniac, care îi persecuta pe oamenii învățați[1]. Pe acest episcop, autorul nostru îl va pironi mai târziu în cuvinte crude. Nici nu putea exista cale de împăcare între cei doi, deoarece fratele scriitorului, Aron Budai a fost implicat într-o tentativă de scoatere din scaun, de „lepădare din vlădicie” prin pensionare forțată a episcopului Ioan Bob[2]. Așa se face că Ion Budai-Deleanu se exilează la Lemberg, în Galiția (azi Lvov, Ucraina) unde, în 1787, ocupă prin concurs un post de secretar pentru care se cerea cunoașterea limbii române, post necesar administrației imperiale pentru traducerea vechilor hrisoave românești provenite din Moldova. După vreo zece ani este avansat „consilier”, adică judecător al Tablei Imperiale, post în care rămâne până la sfârșitul vieții. Pe la anul 1815, mitropolitul cărturar moldovean Veniamin Costachi îi face o ofertă să vină profesor la Școala Teologică de la Iași[3], dar nu se știe de ce Budai-Deleanu refuză. Moare la 24 august 1820 și este înmormântat la Lemberg.

Nici destinul scrierilor sale nu a fost mai puțin zbuciumat. Manuscrisele sale, Citește restul acestei intrări »


Nelu DANCI – Plopiș (MM)

14/01/2020

*          *          *

Nu am irosit timpul, ci mereu l-am privit ca dar de la Dumnezeu. Dacă nu am avut altceva ce face, am scris… modest, simplu, fără pretenții de poet, fără pretenții în ceea ce privește regulile gramaticale… doar pentru că modestia îmi e o calitate.

*          *          *

Am scris, simplu și modest, despre sat, biserică, preot, vecini, neamuri, despre oameni ce-au fost, despre oameni ce sunt, despre locuri pe unde am trecut… pentru că așa am simțit.

*          *          *

Am început a scrie versuri, cu ceva vreme în urmă, și am privit acest lucru ca „un joc”, M-aș bucura dacă „pe sfert”, poeziile mele și-ar pune amprenta în sufletul tău, dragul meu cititor. Poeziile sunt rodul unor frământări, sunt rezultatul unor clipe, fapte de necontestat, care ne-au marcat într-un fel sau altul viața. Poeziile, sunt cele care-mi eliberează, și deopotrivă, îmi umplu sufletul cu energie și putere, ajuns fiind în prag de  bătrânețe. Ironiile și glumele nu ar trebui să ne lipsească din viața de zi cu zi. Citește restul acestei intrări »


Profesorul Nicolae Iuga – 66

12/06/2019

Nicolae Iuga_iunie 2017

Nicolae Iuga s-a născut pe 12 iunie 1953 în Săliştea de Sus, jud. Maramureş. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în anul 1978. A fost profesor la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighet, ulterior lector la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca. A susţinut doctoratul în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului Andrei Marga. Începând cu anul 2003, Nicolae Iuga este conferenţiar și respectiv profesor universitar la Departamentul de Științe Socio-Umane al Universității de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

În domeniul filosofiei, este printre primii autori care publică studii asupra ideii de Etică globală, aparținând teologului german Hans Küng. A avut o activitate publicistică constantă în revistele culturale din România, fiind cotat ca unul dintre cei mai importanți eseiști români contemporani. A consacrat în premieră, Citește restul acestei intrări »


Un crâmpei din istoria muzicii: FRANZ LISZT – despre viața și opera sa

30/01/2019

de Ioana Paula SIMIONCA

Franz Liszt
(1811-1886)

Compozitorul, pianistul, dirijorul și profesorul Franz Liszt este unul dintre personajele cheie ale istoriei muzicii occidentale. Renumele și l-a câștigat datorită virtuozității sale pentru pian, dar și faptului că a fost un pionier al formelor muzicale și totodată, creatorul poemului simfonic. În calitate de compozitor, Liszt a dezvoltat o serie largă de tehnici muzicale, precum folosirea cromatismelor ori tehnica prelucrării temelor. Muzica sa are ceva enigmatic și magic, fiind caracterizată de forță și de rafinament. Creația lui muzicală cuprinde un număr impresionant de capodopere pentru pian, lucrări orchestrale, muzică de cameră, muzică sacră și piese vocale laice.

Franz Liszt s-a născut la data de 21 octombrie a anului 1811, în localitatea Doborjan din vestul Ungariei. Franz, pe care apropiații îl alintau Putzi, a arătat o înclinație precoce spre muzică, dezvoltând un interes timpuriu pentru muzica religioasă și cea țigănească. Talentul lui era pe măsura curiozității, iar familia nu a ezitat să facă aranjamentele necesare ca acesta să fie fructificat. La șapte ani, Franz lua primele lecții de pian de la tatăl său, iar la opt ani compunea primele piese muzicale. Prindea cu ușurință tot ce i se arăta. Nu trebuia să i se explice nimic pentru a doua oară. Tatăl său vedea în calitățile copilului posibilitatea de a face din acesta ceea ce nu izbutise el însuși.  Citește restul acestei intrări »


TIT BUD – folclorist, preot şi scriitor bisericesc

26/10/2018

de Alina LEMNEAN

Tit Bud s-a născut la 24 decembrie 1846, în localitatea Sat Şugatag. A urmat studiile secundare la Ungvar şi Beiuş, iar după obţinerea bacalaureatului (1865) îşi finalizează studiile (teologice ) la Gherla. Timp de patru ani este preot capelan în Ieud, apoi avansat la Episcopia din Gherla, unde i se încredinţează diverse funcţii administrative. La cerere se întoarce în satul natal şi se impune printr-o vastă activitate socială şi culturală. Ca revizor diecezan, preşedinte al Reuniunii docenţilor români din Maramureş, vicepreşedinte al Societăţii ASTRA din Maramureş timp de trei decenii (1887-1917) şi vicepreşedinte al Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş, a contribuit la dezvoltarea învăţământului, a întreprins studii de istorie bisericească, a tradus literatură universală şi a impulsionat cercetările de folclor în ţinut. A depus o mare activitate şi în momente de mari necazuri şi greutăţi a scos-o la liman împreună cu celebrul istoric Ioan Mihaly de Apşa şi alţi intelectuali maramureşeni. Citește restul acestei intrări »


Nicolae Iuga – 65

12/06/2018

Nicolae Iuga_iunie 2017

Profesorul Nicolae Iuga s-a născut pe 12 iunie 1953 în Săliştea de Sus, jud. Maramureş. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în anul 1978. A fost profesor la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” din Sighet, ulterior lector la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca. A susţinut doctoratul în Filosofie la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului Andrei Marga. Începând cu anul 2003, Nicolae Iuga este conferenţiar și, respectiv, profesor universitar la Departamentul de Științe Socio-Umane al Universității de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Citește restul acestei intrări »


Acad. Ionel Valentin Vlad (22 sept. 1943 – 24 dec. 2017)

27/12/2017

acad. Ionel Valentin Vlad

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Acad. Valentin Ionel Vlad, cu ascendenți în Săliștea de Sus și în Borșa (Maramureș), a fost un inginer și fizician român, membru al Academiei Române, fiind ales la 8 aprilie 2014 președinte al Academiei Române.

A urmat Facultatea de Electronică a Institutului Politehnic din București și Facultatea de Fizică a Universității din București între anii 1961-1966. Și-a continuat studiile în domeniul lasere și holografie la Universitatea din Paris VI cu prof. M. Françon și la CGE, Franța, între 1969-1970. În 1972 a susținut teza de doctorat „Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real” și a obținut titlul de doctor inginer. Citește restul acestei intrări »


Ion Desideriu Sîrbu. Scriitorul român, poate, cu cea mai valoroasă „literatură de sertar” din cultura română

08/01/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu Băi

ion-desideriu-sirbu

Ion Desideriu Sîrbu

Ion Desideriu Sîrbu s-a născut în colonia muncitorească Petrila din Valea Jiului, azi oraşul Petrila judeţul Hunedoara, ca fiu al lui Ion şi Ecaterina Sîrbu, la 27 iunie 1919.

Născut în familia unui miner din Valea Jiului, Ion Desideriu Sîrbu, urmează ciclul primar la şcoala românească din Petrila. În 1930, intră la liceul din Petroşani, absolvind gimnaziul în 1934. Între 1934-1935 îl găsim ca ucenic la Atelierele Centrale din Petroşani. În 1935 dă admitere pentru clasa a V-a şi continuă studiile şcolare, urmând ca în 1939 să dea examenul de bacalaureat la Deva, în matematici, secţiunea ştinţifică. Va practica diferite sporturi: fotbal la echipa Jiul Petroşani, planorism, gimnastică, înot, rugbi, călărie. Se va înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie şi la cea de drept în toamna lui 1940, şi, după cum declara el însuşi, a fost primul student la filosofie care provenea dintr-o colonie de mineri cu o tradiţie muncitorească foarte veche. Citește restul acestei intrări »


Biografie

03/11/2016

de Viorel ŞERBAN

viorel-serban_incendiu-in-albastruM-am născut la 27 martie 1951, în satul Peştera, comuna Băiţa, judeţ Hunedoara. Am urmat primele clase în satul natal, însă la vârsta de zece ani, în urma unei explozii de grenadă, pierzându-mi total vederea, am continuat şcoala la Cluj, la şcoala de nevăzători, unde în 1973 am absolvit liceul. Am urmat apoi Şcoala postliceală de balneofizioterapie de la Bucureşti, după care, devenind asistent de balneofizioterapie, m-am angajat ca maseur în staţiunea balneoclimaterică Geoagiu-Băi din judeţul Hunedoara. După ce în 2010 m-am pensionat, continui să-mi exercit profesia la propriul cabinet, în aceeaşi staţiune.
Sunt căsătorit din 1975 şi am doi copii, fată şi băiat, căsătoriţi şi ei la rândul lor, şi un drag nepoţel de doi ani. Citește restul acestei intrări »


O lună „crudă și cheală”

16/07/2016

afis_filmul Sylvia_Christine Jeffs

de Alexandru JURCAN

Luna iulie a venit cu evenimente triste, cu atentate la Nice, cu morți în Turcia. Mai are loc poezia într-o lume debusolată? Ca să uit, răsfoiesc poemele Sylviei Plath despre lumina „rece şi planetară” a spiritului. Ea ştie că arborii spiritului sunt negri şi că luna „târăşte după ea oceanul, ca pe o crimă obscură”. Luna din poeziile sale e „crudă şi cheală”.

Sylvia Plath a trăit puţin (1932-1963). A fost extrem de afectată de moartea tatălui său, căruia i se amputase un picior. „Nu voi mai vorbi niciodată cu Dumnezeu!”, a hotărât ea atunci. Citește restul acestei intrări »