Luptătorul pentru cauza națională Vasile Lucaciu persecutat de către Episcopul Ioan Szabo

26/03/2019

Eseu

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Nicolae Iuga

Pe vremea Dualismului Austro-Ungar, în perioada cea mai grea a asaltului Ungariei de maghiarizare a românilor din nord-vestul Ardealului, Episcopia Greco-Catolică Română de Gherla a avut un episcop nu doar filo-maghiar ci și, prin modul lui de acțiune, un veritabil agent al Guvernului de la Budapesta, în persoana lui Ioan Szabo, acesta având și cea mai îndelungată arhipăstorire de 32 de ani, între 1879-1911, aflată pe de-a-ntregul în interiorul perioadei dualismului Austro-Ungar. Dacă pentru Episcopul Inocențiu Micu-Klein, Unirea cu Biserica Romei nu a fost un scop în sine, ci mai degrabă un mijloc, prin care el a urmărit obținerea de drepturi politice pentru poporul român din Transilvania, pentru Episcopul Ioan Szabo Unirea cu Biserica Romei a însemnat un mijloc pentru supunerea politică a națiunii române față de „națiunea dominantă” maghiară și finalmente de aneantizare a națiunii române prin politica de maghiarizare.

Cercetătorul care ar vrea să se documenteze asupra Episcopului unit Ioan Szabo este surprins de la bun început de o ciudățenie. Datele elementare despre episcopii uniți în general existente pe Wikipedia, care – după bibliografie, judecăți de valoare și stil sunt redactate de către medii apropiate Bisericii Greco-Catolice – sunt extrem de sărace cu referire la Ioan Szabo. Numai cinci rânduri pentru o arhipăstorire îndelungată de 32 de ani, Citește restul acestei intrări »


Criza bisericească din Ucraina privită din perspectivă panortodoxă

13/02/2019

de Pr. prof. univ. dr. Viorel IONIȚĂ

Fost secretar general al Conferinței Bisericilor Europene
Grand-Saconnex, Elveția

1. Dezbaterile pe tema Autocefalia și modul ei de proclamare la nivel panortodox

1.1. Această temă a fost inclusă pe lista temelor pentru Sfântul și Marele Sinod la prima Conferinţă Panortodoxă Presinodală, desfăşurată între 21-28 noiembrie 1976, la Chambésy, unde au fost reprezentate 13 Biserici Ortodoxe, absente fiind Bisericile din Georgia şi cea din Albania[1]. Reținem ca fapt divers faptul că delegația Patriarhiei Moscovei era condusă la această conferință de Mitropolitul Filaret de Kiev și Galiția, „patriarhul schismatic de astăzi”. Preşedintele întrunirii a fost mitropolitul Meliton de Calcedon, iar secretar mitropolitul Damaskinos de Traupolis. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost condusă de vrednicul de pomenire patriarhul Justin Moisescu, pe atunci în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.[2] Această conferință a aprobat lista celor zece teme de pe ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, listă în care cea de a doua temă era: Autocefalia și modul ei de proclamare. Delegaţiile prezente la această conferință au fost rugate să comunice secretariatului temele pe care doresc să le studieze, din lista celor 10, iar apoi secretariatul va comunica fiecărei Biserici lista cu temele repartizate. Biserica Ortodoxă Română s-a angajat, împreună cu alte Biserici, să trateze următoarele 3 teme: 1. Diaspora ortodoxă; 2. Autocefalia și modul în care trebuie sa fie proclamată şi 3. Autonomia și modul în care trebuie să fie proclamată.[3] Citește restul acestei intrări »


Măsuri pentru reabilitarea bisericii din Buteasa

07/02/2019

COMUNICAT DE PRESĂ

Persoană de contact: Dan Bucă,
purtător de cuvânt
tel.: 0755-112726

La Palatul Administrativ s-a desfășurat astăzi, 7 februarie a.c., o întâlnire de lucru convocată de prefectul Vasile Moldovan pentru luarea măsurilor necesare de reabilitare a bisericii din localitatea Buteasa. La ședință au participat subprefectul Alexandru Cosma, vicepreședintele Ioan Doru Dăncuș, primarul orașului Șomcuta Mare, Ioan Buda, directorul Ioan Marchiș, reprezentanți ai Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, dar și ai Parohiei Buteasa, arhitecți, proiectanți și reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale. Acoperișul bisericii, monument istoric a fost afectat de căderile masive de zăpadă și s-a prăbușit. Citește restul acestei intrări »


Elementele muzicale stilistice din cadrul liturghiei. Diferențe interconfesionale

30/01/2019

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Centrul activității răscumpărătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos îl constituie Jertfa Sa sângeroasă de pe Cruce, Moartea și Învierea Sa. Aceste aspecte formează un tot unitar, numit mântuirea obiectivă a umanității. Dar pentru ca omul să se poată bucura de veșnicie, mântuirea trebuie privită și în mod personal. Nucleul acestei mântuiri este reprezentat de Sfânta Taină a Euharistiei, ca semn al împărtășirii cu Hristos, a Cărui Jertfă se actualizează în permanență în chip nesângeros pe Altarele Bisericii Sale[1].

Părintele Dumitru Stăniloae aprofundează importanța Euharistiei ca mod de comuniune cu Dumnezeu sau ca treaptă superioară de rugăciune în cadrul Sfintei Liturghii, arătând prin aceasta prezența reală a trupului și sângelui Domnului. Ideea este preluată de la Sfântul Ioan Gură de Aur care arată relația de iubire dintre Dumnezeu și om prin împărtășirea cu această taină: „Dacă Dumnezeu a venit la firea noastră, e vădit că a venit la toți; iar dacă a venit la toți, a venit și la fiecare… Căci Se unește cu fiecare dintre cei credincioși prin Taine și hrănește prin Sine însuși pe cei ce i-a făcut”[2].

Fiind baza și temelia Sfintei Liturghii, Citește restul acestei intrări »


Perspective misionare asupra rugăciunii la început de an

05/01/2019

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Coborât din înaltul Cerului, noul an se dorește a fi integrat în aceeași înșiruire a anilor mântuirii, așa cum sunt ei numiți în mod general de către Biserică. Înzestrat încă din prima zi a calendarului cu darul binecuvântărilor puse sub semnul prăznuirii Sfântului Vasile cel Mare, noul an tinde să ofere un timp de răgaz sufletului zbuciumat de pulsoximetru evenimentelor ce au încununat timpul ce tocmai a trecut, dar să ofere în același timp o speranță de mai bine asupra experiențelor prin care omul va trece în mod inevitabil.

Cuprins în malaxorul năzuințelor spre fericire, noul an oglindește ceea ce îi lipsește omului, fapt pentru care i se solicită în mod direct o confirmare că ceea ce va urma, va împlini în chip real orice gol pe care anul precedent l-a lăsat. În acest context, omul se vede nevoit să își îndrepte atenția spre puterea Celui de Sus, solicitând astfel ajutor, dar și spre sinele despre care crede că are capacitatea de a guverna lucrurile înspre bine. Înfăptuirea scopului propus se realizează prin rugăciune, Citește restul acestei intrări »


CLOPOTELE

14/11/2011

de Milian OROS

Spre cer_foto Delia FloreaEra o zi frumoasă de sfârşit de martie a anului 1847. Dinspre Codrii-de-Apus aerul adia blând spre Valea Uileacului aducând cu el fiori de primăvară. Soarele trezise de mult grădinile şi căsuţele pitite în livezi. Pomii îşi ridicau spre cer, ca într-o rugăciune, crengile fără frunze, negre-fumurii, dar cu muguri gata să plesnească.

Încă de dimineaţă mare fierbere cuprinsese satul. Uilecanii se adunaseră cu mic cu mare la biserică, să-l asculte pe părintele Mihai Gora. Biserica de lemn de pe Uliţa Bisericii nu era aşa de mare să-i cuprindă pe toţi cei adunaţi, aşa că mulţi rămăseseră afară şi ascultau cuvintele preotului prin uşa larg deschisă. Nu era zi de sărbătoare, dar oamenii veniseră aşa de mulţi pentru a-şi spune necazul strâns de atâta vreme în sufletele lor obidite şi care acum era pe cale să răbufnească, să rupă baierile înţelegerii şi umilinţelor îndurate de sute de ani. Citește restul acestei intrări »


Biserică, secte, intelectuali

29/09/2011

(Fragment din volumul Biserica ţintă – noi convorbiri cu Dan Ciachir,
în curs de apariţie)

de Radu Dorin MICU şi Dan CIACHR

Radu Dorin Micu: Unul dintre fenomenele cu care se confruntă în prezent Biserica este recrudescenţa sectelor, care, iată, încep să aibă un avantaj numeric asupra unor biserici tradiţionale. Sunt mai mulţi neoprotestanţi decât greco-catolici astăzi, în Ardeal.

Dan Ciachir: Pentru că aţi vorbit de Ardeal, trebuie să reamintim că Ardealul a fost şi poarta pe care au intrat aceste secte. Întâi prin componenţa multi-etnică a imperiului austro-ungar, componenţă pe care România Mare a moştenit-o în 1918. Apoi, să nu uităm pe acei mulţi ardeleni care au mers să câştige bani, în America mai cu seamă. Aşadar ceva care nouă ni se pare a fi o noutate e de fapt un fenomen a cărui emergenţă s-a petrecut acum o sută de ani. Citește restul acestei intrări »