Învierea Domnului ca Betesdă a lumii

07/04/2018
„Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, astăzi mă scol împreună cu Tine,
înviind Tu.” (Canonul Învierii)

de pr. prof. dr. Theodor DAMIAN

Invierea DomnuluiMinunea vindecării de către Mântuitorul Hrisos a paraliticului de la scăldătoarea Betesda (Ioan 5, 2-14) reprezintă o interesantă paradigmă a Învierii Domnului.

Aşteptarea paraliticului timp de 38 de ani (dar ar fi putut sta acolo şi mai mult decât atât) poate simboliza lunga aşteptare a omenirii pentru venirea Mântuitorului, promis de Dumnezeu chiar de la căderea protopărinţilor în păcat. Deci cu toate că cifra 38 indică o perioadă exactă de timp, în ea există şi un element indefinit dacă ne gândim că bolnavul ar fi putut aştepta încă şi mai mult până la întâlnirea cu Iisus.

Aşa a fost şi aşteptarea generaţiilor Vechiului Testament până la venirea lui Mesia. O aşteptare într-un fel indefinită, dar într-un alt fel definită, pentru că Mântuitorul a venit la un timp precis totuşi, la plinirea vremii (Galateni 4, 4) cum spune Sf. Ap. Pavel. Citește restul acestei intrări »


Naşterea Domnului, ca Biserică

24/12/2016

nasterea-domnului

catavasiile-nasterii-domnului_fragment

„Hristos se naşte, slăviţi-L
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L.”

de pr. prof. dr. Theodor DAMIAN

Sfinţii Părinţi spun că lumea a fost creată în vederea Bisericii. Cu alte cuvinte, chiar de la creaţie, în atotştiinţa Sa, Dumnezeu a prevăzut evoluţia acesteia, inclusiv consecinţele libertăţii date omului ca încununare a chipului divin după care a fost adus de la nefiinţă la fiinţă.
Întruparea Logosului divin în istorie este parte din planul lui Dumnezeu ca lumea să devină Biserică. De aceea, tot de la începuturi, odată cu greşeala şi căderea protopărinţilor, Dumnezeu, în grija şi dragostea Sa faţă de lume, promite un răscumpărător, un mântuitor, fără însă a oferi detalii şi a face precizări. Citește restul acestei intrări »


Metafizica ecumenismului

15/07/2016
„Non pro eis autem rogo tantum, sed et pro eis, qui credituri sunt per verbum eorum in me: ut omnes unum sint, sicut tu Pater in me, et ego in te, ut et ipsi in nobis unum sint: ut credat mundus, quia tu me misiti” (Secundum Ioannem)

de lector univ. dr. Vasile CHIRA
Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”, Sibiu

Vasile Chira_4Orice încercare de dialog ecumenic trebuie să se întrebe asupra principiilor de posibilitate ale acestui fenomen. Poate fi actualizată în istorie unitatea planetară a spiritului? Dacă da, care sunt atunci mijloacele de realizare a acestei unităţi, iar dacă nu, care sunt motivele care ne împiedică să ajungem la ea? Există o limită dincolo de care ezităm sau nu ne este permis să continuăm dialogul?

Deşi biserica are un destin istoric incontestabil, deşi chemarea ei este în egală măsură dreptmărturisitoare şi universală, deşi a lăsat în istorie urme ireversibile, din care a rezultat cultura noastră europeană, se pare că destinul fundamental al bisericii nu priveşte unitatea istorică ultimă a umanităţii. Starea de divizare a omenirii este în această optică urmarea păcatului originar. Consecinţa nu poate fi înlăturată fără înlăturarea principiului. Fiind originar, păcatul nu este istoric sau antropologic determinat. El nu este nici o noţiune psihologică sau psihanalitică, după cum nu este nici una socială. Citește restul acestei intrări »


Intrarea Domnului în Ierusalim

24/04/2016

Intrarea in Ierusalim

Duminica Floriilor. Duminica a șasea din Postul Sfintelor Paști.

„Venirea Domnului este însoţită de pacea mai presus de cuvânt şi de înţelegere, de pacea harică, vrednică de Dătătorul ei, Care este Domnul. […] Sufletul care îl poartă pe Domnul este plin de Sfântul Duh. Acesta îi dă bucurie duhovnicească, nestricăcioasă, veşnică. […] Dumnezeul nostru este Duh, Duh neasemuit cu nici un duh zidit, la fel cum în toate celelalte privinţe se deosebeşte nesfârşit de toate făpturile: sfintele duhuri zidite sunt scaunele şi carele Lui. El şade şi umblă pe heruvimi; El şade şi umblă pe acele fericite suflete omeneşti care I-au supus Lui şi I-au adus Lui ca ardere de tot însuşirile lor fireşti. Pe aceste suflete umblă împăratul intrând în sfânta cetate a lui Dumnezeu şi aducând în ea sufletele sfinte. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 299 (1-15 aprilie)

26/04/2015

femeile mironosite

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi, cititori şi prieteni de aproape şi de departe!

Cu prilejul Sărbătorilor pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeaşi bucurie pe care au avut-o femeile mironosiţe când L-au văzut pe Domnul Înviat şi pacea pe care El a dat-o Sfinţilor Apostoli, venind în mijlocul lor. Aflându-ne în aceste momente de Sfântă Prăznuire a Învierii din morţi a Mântuitorului, să alegem viaţa, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viaţă pătrunsă de duhul sfinţeniei, bunătăţii, credincioşiei şi al dragostei faţă de semenii noştri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruinţa Mântuitorului asupra morţii să Vă încurajeze în nevoinţa duhovnicească şi în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credinţă, înţelegere şi mărturisire, dragoste frăţească şi mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi uşa cea mică a căii spre mântuire.

Hristos a înviat! Citește restul acestei intrări »


Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!…

20/11/2014

de Stelian GOMBOŞ

foto_Delia FloreaMă gândeam, în aceste vremuri, la modul în care istoria este ciclică, la felul în care ea se repetă, fiindcă, iată, asistăm la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidenţiază ora de religie ca fiind un instrument al stresului şi al discriminării şi care, în consecinţă, invocă îndepărtarea şi înlăturarea acesteia din preajma copiilor noştri, căci ar putea fi contaminaţi de duhul îndoctrinării, te pomeneşti, şi de cel al bigotismului ori al pietismului!… Şi acest fapt ar fi în opoziţie cu starea modernă a tânărului asaltat de alte discipline, ştiinţe, curente, doctrine şi instrumente ale educaţiei mai puţin creştine, cum ar fi cea a televizorului sau a calculatorului, nu?!…

Nu ştiu de ce, dar de câţiva ani încoace, suntem ameninţaţi şi asaltaţi, în momentul în care se pune în discuţie schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea şi perfecţionarea ei) cu tot felul de probleme, idei, curente şi ideologii, promovate de tot de felul de pseudointelectuali – membri ai te miri ce societate civilă – care sunt deranjaţi ba de (ne)deschiderea dosarelor şi deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunistă, ba de existenţa icoanelor în şcolile româneşti, ba de problema manualelor de religie, ba de problema existenţei şi aplicării unei legi a cultelor cât se poate de strâmbă, incompletă ori imperfectă, şi, mai ales, Citește restul acestei intrări »


CONVERTIREA LUI SAUL DIN TARS

11/09/2014

Recenzie la: Constantin Provian, Sf. Apostol Paul. Studiu asupra personalităţii şi activităţii sale practice, Buzău, Tipografia I. Călinescu, 1921

de Amza JUCAN

Cartea lui Constantin Provian despre Sf. Apostol Paul, apărută la Buzău în 1921, prezintă personalitatea şi activitatea Apostolului neamurilor în contextul istoric, cultural, social şi politic, fiind, de aceea, un studiu exegetic, ceea ce şi intenţionase să facă autorul cărţii. Constantin Provian explică în introducere ce realitate practic infinită rezultă din combinaţiile faptă-moment, eveniment-împrejurare, Biserica Nasterea Domnului_Cluj-Napocaacţiune-circumstanţă, lucrare-vremuri; ce reţea de influenţe suportă faptele sau opera cuiva din partea stadiului de dezvoltare a culturii şi ştiinţei, din partea treptei de civilizaţie pe care se găseşte societatea, a obiceiurilor, tradiţiilor, mentalităţilor circumscrise unei zone geografice sau tipului de autoritate exercitat într-un stat. „O acţiune pastorală, o cuvântare, sau o catehizare despre acelaş subiect nu vor fi pretutindeni şi pentru ori cine aceleaş, ci vor primi în structura lor pecetea clipei în care se desfăşoară şi a împrejurărilor diverse, în care se află cel către care ele se îndreptează”.

Analiza rezultatelor muncii cuiva nu poate eluda factorul psihosocial. Constantin Provian îşi scrie cartea conformându-se acestor principii. Înainte de a se ocupa de personalitatea şi activitatea Sfântului Apostol Pavel, autorul prezintă epoca lui, chiar dacă se va dovedi că Pavel scapă determinărilor vremelniciei. În el este rezultatul Harului Hristic, Har care nu se subordonează istoriei sau toposului. „Apostolul Pavel nu datoreşte epocii sale nici unul din elementele fundamentale ale operii şi personalităţii sale. El nu e un produs, sau o oglindire a împrejurărilor, care determină în deobşte desfăşurarea unei vieţi. El este dela început până la sfârşit o creaţiune a Harului Iisus Hristos. Iar Iisus Hristos este deasupra vremilor şi a tuturor împrejurărilor de timp şi loc”. Constantin Provian precizează faptul că „în privinţa Sf. Apostol Pavel […] ne interesează vremea sa, nu pentru a deduce din ea elementele caracteristice ale personalităţii sale, ci numai pentru a înţelege şi urmări acţiunea sa”. De fapt, cadrul socio-politic al Imperiului Roman (necreştin, evident, şi, omeneşte, neintenţionat) pare a fi (şi se dovedeşte că e aşa) anume pregătit ca teren fertil pentru semănarea creştinismului care va găsi condiţii prielnice (acolo, în mijlocul păgânismului) de „rodire” şi răspândire. Citește restul acestei intrări »