Reflecții, versuri, artă și cultură – daruri de la Mihaela CD

Semnalăm prezența în colecțiile Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” a unui număr de trei noi publicații oferite în dar, tocmai din Canada, de către Mihaela CD – scriitor, poet, redactor, cronicar, textier, promotor cultural, artist pictură tradițională și digitală.

Emanație a sufletului ei blând, fondatoarea revistei românilor de pretutindeni – Poezii pentru sufletul meu, propune în numărul 9/2022 al revistei câteva noutăți editoriale, creații literare de impact, lucrări de artă contemplativă, dar și un frumos interviu al îndrăgitului artist Ovidiu Komornyik, care pare să prezinte chintesența noului număr al revistei prin cuvintele: „să ne iubim aproapele, să lăsăm ceva bun în urma noastră, pentru că nu suntem nemuritori”. 

„Observatorul” din Toronto

Un nou grupaj de poezii, din creația poetului Vasile Dan Marchiș, a apărut în prestigioasa publicație „Observatorul” din Toronto, Canada.

Poeziile pot fi citite accesând următorul link:

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=24026&fbclid=IwAR0vFVWxhBViMCayNjKSaoClIbkvbNeThRMAKLRgnxNLmhJKZH-pdwOcsIs.

„Observatorul” din Toronto este despre Canada „pas cu pas”, este o pagină utilă și de mare ajutor Comunității Românești și tuturor care încearcă să găsească cât mai multe informații „greu de găsit”. Pentru aceasta sunt „responsabili”:

Director: Dumitru Puiu Popescu (dumitrupopescu@observatorul.com).

Colegiu redacțional: Veronica Lerner; Ray Arco; Sandra Popescu; Dragoș Surpateanu; Nicapetre. 

SĂPTĂMÂNA INTERNAȚIONALĂ DE CULTURĂ – Hamilton, Canada

11-16 iulie 2022

Săptămâna Culturală a Câmpului Românesc a început cu mulți ani în urmă din nevoia de a promova valorile românești ale emigrației.

Dorința inițiatorilor a fost ca românii de pretutindeni să poată să se întâlnească într-un loc unde se vorbea și se gândea românește.

Personalități și luptători care au refuzat să accepte sistemul comunist s-au întâlnit an de an la Câmpul Românesc, unde de fiecare dată se omagiau valorile naționale și în mod special acele valori care erau marginalizate ori total șterse din cultura românească. Acest eveniment era o sărbătoare Românească, cei mai mulți veneau cu corturile, cu trailerele, ori cei care locuiau mai aproape de Câmp veneau de dimineața și se întorceau acasă seara târziu după ce se terminau comentariile pe marginea temelor prezentate.

În fiecare zi, de dimineața până seara, se formau grupuri, grupuri și se purtau discuții interesante, care completau de cele mai multe ori conferințele prezentate în fiecare seară.

Aici, în fiecare an, scriitori, poeți și actori își prezentau lucrările și se făceau cunoscuți în rândul emigranților mai noi, ori mai vechi și deseori aici se făceau lansări de cărți. Prezența editorilor de ziare din lumea liberă la acest eveniment le dădea prilejul conferențiarilor să se facă cunoscuți în întreaga emigrație.

Pentru fiecare din cei care veneau să petreacă toată săptămâna la Câmpul Românesc era o vacanță de vis și o baie de Românism. Participanții se regăseau în mediul în care își petrecuseră o parte din viața trăită în România.

După 1990, odată cu deschiderea granițelor, la această Săptămână Culturală au început să participe și personalități din România și mai târziu din Basarabia (Republica Moldova).

În prezent, Săptămâna Culturală de la Câmpul Românesc continuă să atragă noi participanți. Acest eveniment îmbină foarte armonios trecutul, reprezentat de puținii veterani care au mai rămas, și prezentul format din noii veniți, care, curioși și cu bucurie, participă la acest eveniment cultural.

Anul acesta, ca în fiecare an, seară de seară vor fi conferințe cu teme variate.

Programul săptămânii internaționale a culturii

Luni 11 Iulie

Ora 7:00 – 8:00 pm

Prof. Paulina Popescu, scriitor, Kitchener, Ontario – Belize, mit și realitate;

Ora 8:00 – 9:00 pm

Julian Theodore Ichim, activist, Kitchener, Ontario – Suveranitatea și demnitatea umană la popoarele mici; 

Canada

fragment din romanul Paula, împlinire târzie

de Mara POPESCU-VASILCA

Paula stătea în fața geamului, privea cum ninge. Era în Canada cu amintirile pe care le păstrase, din nou singură. După ce locuise trei ani în Italia cu Giovanni, se întrebă de ce destinul nu a lăsat-o acasă şi a dus-o pe drumuri necunoscute, departe de toţi, de fata, nepotul şi mama ei. Se liniştise, lucra la Universitate, era liberă şi nu trebuia să dea socoteală nimănui. Fiica ei era căsătorită, avea un băiat în clasa a doua, avea un servici bun și un soț, așa și așa. Adică…

Plecase în Italia, la un bărbat despre care nu ştia aproape nimic, a trebuit să cerceteze, să înţeleagă cine e şi, îndeosebi, cum trebuie să se poarte ca să nu îl dezamăgească, şi pentru ea însemna foarte mult să nu fie ratată ultima ocazie. Paula era răbdătoare şi voia să câştige încrederea lui.

Cel mai trist e când o femeie acceptă o relaţie cu un străin,

Vanda, între Dorință și Rațiune – un roman de dragoste introspectiv

de Veronica GAVRILĂ

Vanda, între Dorință și Rațiune de Mara Popescu-Vasilca este un roman de dragoste introspectiv, apărut în 2020, la Editura Izvorul Cuvântului.

Mara Popescu-Vasilca este autoarea de origine română (acum trăiește în Canada) a colecției Dragostea, arză-o-ar focul!, care include patru volume – Nora, în căutarea identității, Vanda, între Dorință și Rațiune, Catia, gustul amar al trădării și Paula, împlinire târzie.

Deși ulterior am observat că sunt mai multe recenzii ale colecției de dragoste semnată de Mara Popescu-Vasilca, eu am descoperit-o prin intermediul Editurii Izvorul Cuvântului. A fost o provocare pentru mine, căci am deja o listă întreagă de lecturi în așteptare, dar iată că am rămas plăcut impresionată de redarea atât de autentică a emoției umane.

Deși este o carte relativ mică, de 321 de pagini,

Melania Rusu Caragioiu semnează o declarație de iubire pentru neam și țară

de Veronica BALAJ

Melania Rusu Caragioiu

Înainte de orice, se cuvine a ne opri, măcar secvențial, asupra cv-ului autoarei întrucât este semnatara multor volume citite atât în România, țara sa de dor, cât și în Canada, țara care a adoptat-o sufletește. Distinsa doamnă, care privește lumea de la înălțimea venerabilă de nonagenar, are o vastă biografie literară, care, dacă ar fi alcătuită în detaliu, ar solicita paginile unei broșuri cu număr considerabil de pagini. Ne vom referi, așadar, numai la câteva foarte puține puncte ale acestei… cărți de vizită. Atât cât să susțină afirmația că avem în atenție o personalitate tenace, iubitoare de limba română și literatură, un exemplar al diplomației exercitată prin cuvânt poetic și prin dragoste de țară.

Doamna Melania Caragioiu,

CÂTEVA CUVINTE DIN LABORIOASA MEA EXISTENȚĂ, „compte rendu” către spiritul meu, la împlinirea vârstei de 90 de ani – Ing. Melania Rusu Caragioiu

Melania Rusu Caragioiu, pseudonim Mélanie Russo, poetă, prozatoare și publicistă, s-a născut pe data de 24 mai 1931, la Ilteu, Arad, România. Părinți sunt Ioan și Ilma Rusu. Tatăl a fost impiegat de mișcare, ulterior, șef de gară. Este inginer și are atestare în biblioteconomie. A fost bibliotecar la Biblioteca Județeană Timișoara în perioada 1974-1988.

MRC face parte din generația de învățăcei ante Reforma Învățământului, absolvind un liceu teoretic de cultură generală, Liceul pentru fete, fondat de călugărița Elena Ghiba Birta – Arad, liceul purtând acest nume.

Se specializează în agronomie, Inst. Politehnic – Timișoara, Institutul agronomic Timișoara, promoția 1951-1956.

Activitatea sa ocupă mai multe planuri: agronomie, creație literară, activitate de profil biblioteconomic, asistentă socială oficială, studentă la o a doua facultate,

Gânduri care tot revin…!

de Ioan MICLĂU-GEPIANU, Australia

Motto:

„… Fiecare suntem o oglindă în care ne privim; zâmbim sau ne strâmbăm, dar așa cu distinsă delicatețe, pentru că orgoliul oamenilor nu prea admite să fie criticați!”

I. M. Gepianu

 … Tocmai despre asta doresc să scriu acum, despre aceste gânduri care deseori ne asaltează, tot revin, dar fiind deseori fără prea mare importanță, le nesocotim. Unele cei drept pot fi și nonsensuri, dar totuși ne atrag. Eu bunăoară mă tot gândeam la aceste haruri/daruri cu care poeții și prozatorii sunt dăruiți. Poezia și proza sunt genuri literare care diferă doar prin forma de prezentare, dar etica sau estetica tematicilor rămânând identice, sub cupola Artelor literare, beletristice sau teatrale.

Unii consideră pe scriitorul de vers mult mai dăruit, oricând fiind apt a scrie o proză bună, iar scriitorul bun la proză, mai greu va scrie versuri!!

Nu știu adâncimile acestor daruri înnăscute ființei umane, poate fi acea transcendență genetică, sau mai simplu zis daruri dăruite de divinitatea lui Dumnezeu, fiindcă toți copiii sunt îngeri la naștere, și, apoi mediul natural și social de viață în care se ridic, cresc, aduce opera în sine.

Las însă problematica celor de specialitate, nu din orgoliu, ci zâmbind în sinceritatea mea, de vechi breslaș al scrisului care încă pe mine nu mă cunosc bine.

Și să nu mă întind cu vorba, fiind de o formație autodidactică, am căutat a învăța căile artei literare dintr-o voință pe care iar încerc ai găsi izvorul.

Fericirea a făcut să întâlnesc în lumea asta literară o doamnă poetă excelentă, dar și excelentă prozatoare

Poezii din Maramureș, în revista „Observatorul” din Toronto!

Poetul maramureșean Vasile Dan Marchiș este publicat cu un grupaj de poezii în prestigioasa revistă „Observatorul” din Toronto, Canada.

Vasile Dan Marchiș

Acestea pot fi lecturate

E nevoie de… presă românească!

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Ne-am revendicat mereu în istorie de la statutul de „sedentari”. Probabil că am şi fost „cel mai sedentar popor al Europei”. O bună bucată de vreme. Căci înainte-vreme, de aici din Bazinul Carpaţilor se pare că au pornit populaţiile spre celelalte zări. Aici erau zăcămintele de sare, iar civilizaţiile nu se puteau edifica decât acolo unde se găsea acest important produs pentru viaţă, azi atât de hulit. Cel puţin aşa susţin cei mai importanţi istorici europeni.

În ultimii ani românii au devenit cel mai migrator popor al noii Europe. Circa 20% dintre concetăţeni au luat destinul în braţe şi azi îi găsim în Italia, Spania, Marea Britanie, Portugalia, Franţa ş.a.m.d. Numărul celor care au plecat dincolo de fruntariile ţării nici nu se ştie cu precizie deoarece unii ies din ţară cu buletinul şi acolo unde ajung se descurcă în fel şi chip fără să se înregistreze oficial. Oricum, se ştie că există aglomeraţii europene cu mare pondere românească: Castellon de la Plana, Coslada, Arganda del Rey, Milano, Roma ş.a.

Cu un astfel de fenomen nu se poate lupta. Nici nu ştiu dacă este cazul. Probabil că „lecţia de serviciu” ar trebui să fie cea a comunităţii româneşti din Montreal.