Provocările bibliotecii în era informatizării

23/04/2021

de Diana FILIP
     Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Motto:

Cu cât priveşti mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe înainte. (Winston Churchill)

Sfârşitul secolului al XX-lea a fost marcat de apariţia şi dezvoltarea internetului, fapt ce a dus la o viziune diferită asupra lumii de până atunci. Informaţia a început să circule cu o viteză năucitoare, iar nivelul de comunicare a ajuns să fie extrem de ridicat pe piaţa online, unde accesul la in­formaţie este liber, având sute de milioane de utilizatori. Resursele tehnologice devin, în condiţiile societăţii informatizate, un act de identitate pentru orice instituţie.

Informatizarea accelerată din toate domeniile de activitate umană a avut un efect şi asupra profesiei de bibliotecar, făcând din acesta un specialist capabil să faciliteze schimbul de informaţii la nivel planetar[1], în momentul în care comunicarea a devenit globală, iar interactivitatea a atins superlativul. Bibliotecile necesită, mai mult decât oricând, utilizarea tehnologiilor informaţionale, a instrumentelor de documentare care să faciliteze captarea, stocarea, partajarea, prelucrarea cunoştinţelor cât mai rapid şi mai accesibil, pentru a satisface pe deplin necesităţile informaţionale ale utilizatorilor.  Citește restul acestei intrări »


„Bookurie fără etichetă” – târg de cărți caritabil

22/04/2021

Sâmbătă, 24 aprilie 2021, în Centrul Vechi al orașului Baia Mare, între orele 10:00 – 16:00, are loc târgul de cărți caritabil„Bookurie fără etichetă”, eveniment organizat de Rotaract Baia Mare. 

„Fiecare din noi are o misiune în viață, o direcție, o cauză în care crede și pentru care luptă.

Cei de la Casa San Michele știu că misiunea lor în Baia Mare este să ajute fetele și băieții cu vârsta de peste 18 ani, victime ale violenței domestice, abuzurilor și violenței sexuale de orice fel. La acest istoric trist se adaugă, de multe ori, probleme cu drogurile, abuzul de alcool și alte probleme psihofizice. Voichița Vaida este cea care gestionează proiectul de protecție și reintegrare în societate a persoanelor care ajung aici.

Dorim să le Citește restul acestei intrări »


Cartea e ceva în America

14/03/2021

de Angela-Monica JUCAN

Nu știu în ce procent se citește din impuls, din obișnuință, de plăcere în America. Știu însă că americanii prețuiesc cartea – atât cei cu obiceiul lecturii bine consolidat, cât și cei care nu citesc așa, de tihnă, ci doar din vreun interes. Mai multe semne m-au condus la concluzia că în America se citește[1], se cumpără carte[2] și se dăruiește, iar pe unii cartea îi scoate dintr-o strâmtorare.

***

Aflându-mă de câteva ori într-o bibliotecă publică din Washington DC, am văzut într-o mare sală de lectură pentru adulți (fără perete spre hol), mulți cititori (era înainte de „pandemie”) – sigur, n-am făcut o inspecție, dar impresia mea, de la distanță, a fost că citeau din cărți, cel puțin majoritatea. Prin carte, înțeleg volumul tipărit, nu text, fie el și de roman, stocat pe alt suport decât hârtia. În secția pentru copii a aceleiași biblioteci, erau părinți sau alți însoțitori și copii pe la rafturi, se uitau prin cărți, se hotărau asupra unor titluri și perfectau împrumutul pentru acasă.

La bibliotecile publice din capitala americană (nu din toată SUA), abonamentul și împrumutul sânt gratuite – se plătesc taxe doar pentru întârzieri și pierderi. În plus, dacă cineva dorește și dacă are un copil în vârstă de până la cinci ani, beneficiază și de un abonament la o carte (aleasă de bibliotecă), pe care o primește cadou, lunar, acasă, prin poștă[3].

Aceasta, pentru că bibliotecile publice din oraș Citește restul acestei intrări »


CARTEA este declarată „bun esențial”

04/11/2020

Carantina cu izolarea la domiciliu pentru șase săptămâni, au fost reintroduse în Belgia, dar librăriile rămân deschise, deoarece autoritățile au decis includerea cărților pe lista „bunurilor esenţiale”.

„Cultura are de jucat un rol enorm”, a spus vicepremierul Georges Gilkinet.

La Bruxelles, librarii și cititorii au spus că recursul către literatură este indispensabil în fața „angoasei” generate de pandemie.

În condițiile în care Belgia a înăsprit drastic, luni, restricțiile, librăria Tropismes a fost unul dintre puținele magazine din Galeriile Regale – elegant pasaj acoperit din centrul capitalei – care atrage un flux constant de clienți, Citește restul acestei intrări »


Marșul lecturii

02/10/2017

Afis Marsul lecturii 2017

COMUNICAT DE PRESĂ

Doamnelor/Domnilor,

Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Carte Transilvania începe marți, 3 octombrie 2017.
Asemenea ediției precedente, și în acest an deschidem marea sărbătoare a cărții cu un eveniment prin care vrem să încurajăm cititul: MARȘUL LECTURII.

Toţi Cititorii (cu majusculă) sunt aşteptaţi, începând cu ora 13.00, la statuia corifeilor Școlii Ardelene din faţa Universităţii Babeş-Bolyai (str. Mihail Kogălniceanu nr. 1). Semn de recunoaştere, o carte la purtător! Citește restul acestei intrări »


Renaştere

21/02/2016

BJ Petre Dulfu_foto_Alexandru Ioan Roman

de Livia MĂRCAN,
Satu Mare

Livada cuvintelor dintr-un cer de carte dezvăluie frumuseţea răpitoare a lumii şi a inimii. Din dorinţa ploilor care înrămează stele, cărţile ne cresc nădejdea pe drumul vieţii. Sufletul nostru, ca nufăr pe ape, gândul de-acum val moleşit, nu îngroapă viaţa zadarnic, nu-i totul sfârşit. Îngenunchez supusă la capătul întrebărilor care gravează nemărginirea din filele cărţilor – scântei neaprinse din inimile minţii. Dragostea mea pentru ele – apă înceată în floare, sufletul meu între foile scrise se pierde. Soarele, rănit şi el de neputinţă, trimite nopţii un somn veştejit. Stele care-mi luminează zilele par vechi luminiţe de ceară, dorul trecut înnoiesc. Moarte, destine, vise îşi cer din ele jocul firesc. Sufletul înfrânt de inefabil intră ca nufărul în ape, în ele adâncit; departe, totu-i aproape… tot, în sfârşit; aşa ţi se întâmplă când intri în Biblioteca „Petre Dulfu” din Baia Mare. Citește restul acestei intrări »


Cea mai minunată prietenie: a cărţilor!

25/03/2015

de prof. Octavian BUTUZA

Octavian Butuza

Octavian Butuza

Când trebuie să scriu despre CARTE, gândul cel dintâi mi se călătoreşte la prof. dr. Teodor Ardelean, „uriaşul blând” care mă îngăduie prin preajmă-i cu prietenie. Apoi, de bună seamă, apreciez că în cetatea mea natală este larg deschisă tuturor cea mai frumoasă, complexă şi utilă Casă a Cărţii din România, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, al cărei director, distinsul intelectual este. Preţuiesc, evident, destoinicii lucrători. Şi nu uit, veci, pe Doamna Doina (educatoarea care, şase ani având eu, mi-a dat primul premiu din viaţă, pentru că am citit foarte frumos, urcat pe un taburet de mic ce eram!), pe dragele mele învăţătoare Taţiana Pop şi Maria Băinţan (fie-i amintirea binecuvântată), care m-au deprins în tainele cititului. Câteodată, în nefericită singurătate, vorbesc cărţilor din biblioteca personală şi rememorez titluri preferate… Citește restul acestei intrări »


BIBLIOTECARUL, PAZNIC LA POARTA NEMURIRII…

28/01/2015

Interviu cu DANIELA PETRAN,

realizat de Iuliana-Andrea POP

Daniela PetranDaniela Petran, bibliotecară la Şcoala cu clasele I-VIII „Petre Dulfu” din Baia Mare, instituţie care are una dintre cele mai vechi biblioteci şcolare din oraşul nostru, este, între mulţi alţii cu aceeaşi meserie, omul care stă de veghe la intrarea în universul cărţii. Între rafturi prăfuite şi pagini care îşi aşteaptă prea des în zadar cititorii, bibliotecara aduce un suflu de viaţă lumii înmărmurite în tăcere. Ce e cartea fără cititor? Cuvinte ferecate-n file… Minunile tipărite cer cu înfrigurare mâna pricepută care să le scoată la lumină… şi să le dea cu împrumut măcar unor ochi şi minţi în căutare de nemurire. Daniela mărturiseşte că face această slujbă, dacă putem să o numim astfel, cu multă pasiune. O meserie veche, prezentă încă din Antichitate, născută în marile biblioteci din Alexandria, Grecia, Imperiul Roman, Egipt…

Cum au trecut anii petrecuţi în bibliotecă, înconjurată de atâtea voci, de sunetul minunat al cunoaşterii?

Cu multă linişte sufletească. Nimic nu e mai odihnitor decât să lucrezi în liniştea oferită de cărţi, dar să şi vrei să auzi ce vor ele să spună. Biblioteca e un fel de altar al şcolii, iar atunci când eşti înconjurat ca bibliotecar de cărţi, dar şi de un colectiv minunat care te susţine, meseria e uşoară, te satisface spiritual în proporţie de sută la sută. Dar biblioteca nu e tăcută. În nici un caz. Parcă ţi-ar vorbi o mie de voci în acelaşi timp… E gălăgie între aceste rafturi uşor prăfuite… Lumi care cer să fie dezvelite…

Un bibliotecar, presupun, citeşte… Uneori mai mult ca cei din jur… Care este cartea ta preferată? Dar autorul? Ce anume te-a atras mai mult la el?

Îmi plac autorii clasici, de ce să nu recunosc. Ei reprezintă un etalon, şi chiar şi contemporanii noştri, care vor să fie diferiţi, să revoluţioneze, tot de la clasici pornesc, în ciuda „rebeliunii” lor. Acesta este adevărul. Citesc cu plăcere Charles Dickens, de exemplu. Mă uimeşte mereu prospeţimea acestui autor. Şi parcă ar fi o enciclopedie. Mereu descopăr ceva nou. Marile speranţe este romanul meu favorit. Dintre autorii români, prefer opera lui Marin Sorescu. A, să nu uit! Mai aproape de noi este John Steinbeck, un scriitor care a reuşit să ne apropie pe toţi de ceea ce înseamnă cu adevărat spiritul american. În general, nu am o mare pasiune pentru operele secolului XX. Bestsellerurile şi cărţile foarte premiate nu mă atrag neapărat. Întotdeauna clasicul va fi mai bun. Clasic înseamnă model de urmat, cu siguranţă. Oricum, nu sunt eu critic literar. Fiecare cu ce îi place. Până la urmă, şi cărţile le alegem în funcţie de gusturile noastre, de personalitatea noastră, iar eu sunt mai tradiţionalistă. Citește restul acestei intrări »


SEMNALE

19/09/2014

Sergiu Gabureacde Sergiu GĂBUREAC

Am primit îndemnul să citesc o carte pe săptămână! Şi când mai stau pe facebook? Facebook-ul nu-i tot o carte?!? Ehei, câte Anne Karenina nu am întâlnit aici!!!

Câţi Caţavenci? Câte narcisiste? Câţi pantagrueli! Câţi filfizoni! Dame, cu şi fără camelii, Madame Bovary şi Don Quijoţi, cârcotaşi de profesie, idioţi şi abulici, apocaliptici, predicatori şi visători, sf-işti şi realişti, revoluţionari, exaltaţi, creştini şi atei, pesimişti, patrioţi şi patrihoţi, paranoici şi panicarzi, moralişti şi filosofi, judecători şi condamnaţi, atoateştiutori şi habarnişti, analfabeţi, la propriu şi la figurat, ce-şi dau cu părerea din cuibul vulpii…

O varietate imensă de personaje, fiecare cu ideile, bucuriile, necazurile, visele şi convingerile sale. Unii trăiesc clipa, alţii trec pe lângă ea bombănind!

Margareta, e o plăcere imensă să navighez în această lume real-virtuală!

Şi, bineînţeles, din când în când, să citesc o carte bună! Citește restul acestei intrări »


LUMINA TIMPULUI REFLECTATĂ ÎN OGLINDA CĂRŢII DE LÂNGĂ MINE

16/07/2014

de Octavian LUPU

Octavian_Lupu_19_03_2015-1Calitatea cea mai de seamă a timpului, fluiditatea lui, îmi oferă perspective nebănuite de contemplare a realităţii în mijlocul căreia am apărut în urmă cu mai multe decenii. Chiar dacă segmentele sale se înfăţişează disparat în faţa memoriei, totuşi înţelesul profund al evenimentelor prin care am trecut se conturează tot mai clar pe măsură ce străbat învelişurile succesive de impresii şi emoţii felurite care îmi perturbă obiectivitatea contemplării. Chipuri disparate, frânturi de peisaje şi tensiunea întâmplărilor vin asemenea unui vârtej asupra mea în clipele de răgaz, când încerc să stau liniştit în mijlocul năvalei vieţii.

În ce mă priveşte, când disting culorile amintirilor copilăriei, mă încearcă un abisal sentiment al nostalgiei faţă de realităţi ce ar fi putut decurge şi altfel decât ce s-a petrecut. Există anumite alegeri ce mi-au determinat parcursul ulterior pe care le reconsider periodic cu intenţia de a mă înţelege mai bine şi de a discerne dacă am procedat corect sau, dimpotrivă, am mers în direcţia greşită. Şi nu sunt puţine sentimentele de părere de rău, cu un fundament real sau imaginar, ce mă atrag într-un vârtej al disperării din care cu greu pot să reintru în câmpul realităţii. Astfel, am înţeles că întoarcerea în trecut, chiar dacă reprezintă doar un simplu exerciţiu de imaginaţie, poate constitui o experienţă suficient de riscantă în lipsa unor repere sigure ancorate în concretul prezentului. Citește restul acestei intrări »