Noile tipuri de „familii”. Minți deschise sau pervertire?

de dr. Vlad Ioan BONDRE

Familia este una dintre puținele structuri ale Universului care se formează prin unirea a două elemente într-o notă tainică, deoarece materia care ține în strânsă legătură pe cei doi parteneri nu este sesizabilă cu ochiul liber. Așadar, căsătoria reprezintă liberul consimțământ dintre un bărbat și o femeie, act validat de către stat și Biserică. Derapajele prin care a trecut omenirea, încă din vremea veterotestamentară odată cu apariția actelor nelegiuite ale Sodomei și Gomorei, au determinat stabilirea unor termeni conciși în ceea ce privește ansamblul legilor care definesc familia. În acest sens, în multe dintre țările creștine Codul Familiei a suferit modificări care să sublinieze, cât se poate de clar, că actul căsătoriei are la bază liberul consimțământ dintre un bărbat și o femeie, înlocuindu-se termenul de soți. Acest fapt se datorează faptului că mulți tineri au ales a se uni în taina căsătoriei cu parteneri de același sex. În țările din estul Europei încă se fac solicitări asupra modificării Constituției, pentru a se exclude orice posibilitate care să confirme căsătoria cuplurilor de același sex.

Atitudinea statelor creștine de a lua poziție asupra căsătoriilor dintre partenerii de același sex, atestă complementaritatea structurilor divino-umane.

Invitație în timp!

În 2 ianuarie 1889 a fost expediată invitația de căsătorie dintre Ion Luca Caragiale și Alexandrina Burelly.

Ceremonia religioasă a avut loc în 8 ianuarie 1889 la Biserica Creţulescu.

Aleandrina Burelly, (n. 1865 – d. 1954), fiica unui arhitect italian bine cotat al Bucureștilor, Gaetano Burelly, iubitoare de viața mondenă și frumusețe remarcată de lumea bună la balurile din capitală, mai ales la cele ținute în casa pictorului Theodor Aman, venise la teatru ca să caute un bilet la unul din spectacolele pe care le avea în București marea divă, Sarah Bernard. Soarta a făcut ca nenea Iancu (avea 36 de ani) să fie chiar atunci și el în același loc, să o vadă pe bruneta frumoasă și zveltă, elegantă, cu un aer foarte special și să se îndrăgostească „la prima vedere”.

Se spune că exact a doua zi dis-de-dimineață, tânărul și pasionalul Caragiale s-a dus direct la tatăl Alexandrinei și a cerut-o pe loc de nevastă. Nunta a avut loc în 1889 și a urmat o viață de familie frumoasă și fericită, ținută bine în frâu de superba doamnă Caragiale.

Din relație rezultă 2 fete, Ioana și Agatha,

Teologia căsătoriei și etica postmodernă

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Teologia căsătoriei cuprinde toată sfera de înțeles a lumii, începând de la momentul dorinței identificării partenerului de viață, până la asemănarea cu el în cuget și simțire. Din acest considerent, Sfinții Părinți au alcătuit o rânduială în legătură cu modul în care poate fi înțeleasă binecuvântarea care se revarsă peste soți, dar mai ales cu modul în care aceștia trebuie să conviețuiască, ca faptele lor să fie bineplăcute în fața lui Dumnezeu.

Actele de credință văzute ca jurăminte reprezintă fermitatea cuvântului pe care cei doi soți îl oferă divinului, dar și permanentizarea legăturii din cer. Din acest considerent, o seamă de sociologi caută să identifice modificările care apar în structura unei relații în momentul divizării. Istoria omenirii a arătat că nu este străină de actul negației, că o teologie a căsătoriei poate suferi grave malformații dacă nu se intervine la timp.

În spațiul societății contemporane se dorește a se găsi parametri de funcționalitate a căsătoriei doar în măsura năzuințelor indivizilor, nu a întregului creat. Nevoile cuplului nu se mai regăsesc ca numitor comun, ci fiecare caută a delimita contextul familial de cel personal. Pe acest fond, termenul familie nu reușește a se mai identifica cu măsura planului lui Dumnezeu, motiv pentru care, apar noi tipuri de familii, care absorb binecuvântarea și o transformă în imprecație. Există posibilitatea ca natura firească a lucrărilor divine să se înlocuiască chiar de către om, în acte de contestat, lipsite de etică, sensibilitate și devoțiune.

A se identifica momentul regresului însemnă a se căuta vinovați care să răspundă în fața provocărilor, dar nu trebui omis un aspect esențial – lipsa ascultării.

Realități misionare contemporane asupra căsătoriei. Tinerii la răscruce de drum.

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Teologia căsătoriei cuprinde toată sfera de înțeles a lumii interioare a fiecărui individ, începând cu momentul dorinței identificării partenerului de viață, până la asemănarea cu el în cuget și simțire. Pe acest fond, Sfinții Părinți au încercat să demonstreze că în cuprinsul actelor de iubire veșnică pe care cei doi soți și le declară există o teologie pură bazată pe fermitatea cuvântului, dar și pe trăirea autentică a dragostei și a credinței.

Din nefericire, istoria omenirii nu a demonstrat un progres al acestui act binecuvântat de Dumnezeu, ci a arătat că ea nu este străină de actul negației, că o teologie a căsătoriei poate suferi grave malformații odată cu deschiderea spre noi tipuri de ideologii, multe dintre acestea cu un caracter nihilist. Se poate observa că deschiderea minții este un termen tot mai des întâlnit în contextul provocărilor contemporane, iar cei ce se fac părtași acestui curent sunt considerați inteligenți, curajoși, moderni. Exemplul în acest sens este dat de

ESTE FAMILIA ROMÂNEASCĂ SUB ASEDIU?! …

 

Motto: „Uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie

 pentru întemeierea unei familii.” (Dex)

de jr. col. (r) dr. Eugen-Nicolae ROTĂRESCU

Senatul României a adoptat în 11 septembrie 2018 un amendament la art. 48 din Constituţie referitor la instituţia căsătoriei şi a familiei. Acest demers juridic va fi validat în urma unui Referendum Naţional anunţat pentru data de 7 octombrie 2018 pentru a fi consultată populaţia în legătură cu reglementarea juridică a conţinutului instituţiei căsătoriei şi a protejării familiei.

Este nevoie de un REFERENDUM ?

Răspunsul poate fi şi DA şi NU.