AI SURU – A IUBI (Ioana Nitobe Garrison) – o confruntare între dragoste şi conştiinţa de sine

31/05/2012

de Mihai LITINSCHI

Mihai LitinschiAceeaşi inepuizabilă temă a dragostei într-o carte în care nimic nu decurge cu detaşare: pentru că autoarea săvârşeşte operaţia atingând cu bisturiul fin al autoironiei propriul destin, în care comicul şi dramaticul se împletesc surprinzător, pentru a oferi cititorului un remarcabil demers despre o imposibilă iubire nestinsă. Protagonişti sunt, ca de cele mai multe ori, doi, dar nu oricine, ci doi intelectuali rasaţi, aparţinând la două culturi şi civilizaţii ce par a fi ireconciliabile, dacă inteligenţa, delicateţea şi harul frumosului nu le-ar coagula amândurora destinul comun. Şi astfel o româncă dintr-un cvasi-necunoscut orăşel din Muntenia României, frumoasă, cultivată şi dornică de a-şi face o carieră pe măsura solidei sale instruiri, şi un japonez din Tokyo-Sendai, cu ancestrale rădăcini nobile, rafinat, cu multiple şi temeinice cunoştinţe ştiinţifice şi artistice şi la fel de ambiţios în realizarea sa profesională, îşi oficializează statutul de îndrăgostiţi într-o căsătorie în stil compozit, în faţa unui preot ortodox, el renunţând la propria religie pentru a se înfăptui acest act, ea devenind cu timpul aproape şintoisto-budistă, prin mutarea definitivă(??) în Japonia, unde agasanta viaţă a unei femei dintr-o familie nobilă (aceleaşi discuţii sterile despre copii, gătit, cure de slăbire, vreme, modă, apoi obligaţia de a ţine un jurnal zilnic, ceremonialul mesei, cel legat de cultul Strămoşilor) conduce implacabil spre plafonare şi alienare. Citește restul acestei intrări »