NĂSCUT DIN DOINĂ ŞI DIN DOR

de Gabriela Genţiana GROZA

Scrierile poetului nostru Mihai Eminescu ne-au rămas undeva, într-o tainiţă a sufletului, neatinse de vremi schimbătoare. Ca o genă nemuritoare a ADN-ului specific neamului, cuprinzătoare a ceea ce suntem şi vom fi, opera lui ne stă mărturie că fibra noastră sănătoasă va dăinui peste veacuri. Căci el, aşa cum îl văd acum, la maturitatea mea: A fost scânteie-n Univers / Iar azi e miezul de lumină / Scăldat în aura din vers, / Hrănindu-i pacea lui deplină.

E îmbucurător să ştii că, aşa ca în urmă cu o jumătate de secol, profesorul meu ploieştean, acum nonagenarul eseist Constantin Enciu, dascălii de limba şi literatura română caută căile limpezi de formare a şcolarilor întru literatură. Acum, într-o etapă în care puţini sunt aceia care recunosc munca de fineţe a dascălului, a medicului, a preotului, a psihologului. Strădania pentru un trai material îndestulat, rapid şi prin orice mijloace, a făcut ca, din nefericire lucrurile să fie amestecate, vai, în rău! Cu atât mai mare mi-a fost bucuria să mă aflu la Şcoala Gimnazială „Nicolae Titulescu” din Cluj-Napoca la o şedinţă a Cenaclului „Nicolae Labiş”. Mai tânăra mea colegă de Cenaclu clujean „Octavian Goga”, poeta Teodora Jurma, şi doamna profesoară Cecilia Chinde l-au chemat la întâlnirea literară pe poetul, eseistul, dascălul Ştefan Melancu, cel care a înfiinţat cenaclul „Nicolae Labiş” la această şcoală cu renume în urbe. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, echinoxist, cu dăruire pentru lucrul la catedră, le-a vorbit membrilor cenaclului despre poetul aniversat, mai cu seamă că dumnealui este autorul volumului „Eminescu şi Novalis. Paradigme romantice”. E bine de ştiut pe mâinile cui se află copiii şi nepoţii noştri, unii încă puşi pe glume, la vârsta la care le-ar sta bine mai curând să ia lucrurile în serios şi să aprecieze strădania adulţilor. Căci zilele „se duc ca clipele”, cum spune versul eminescian, şi „mâine” este mult mai aproape decât cred dânşii. Îmi vin în minte stihurile tatălui meu, preotul poet Nicolae Martinescu, scrise pe când eu eram copil.

ÎN JOCUL PRIMELOR IUBIRI

de Gabriela Genţiana GROZA

Sfioşi ghiocei –
se-nfiripă din slove
frumos început

Locaşul librăriei clujene Diverta invită la petrecerea unor clipe speciale când au loc lansările de carte. Pe lângă cei interesaţi de un autor sau altul, sosiţi la eveniment, se apropie de locul ademenitor al noutăţii, şi cei aflaţi în acel moment printre standurile doldora de tomuri. Lansarea începe, doamna Mariana Enache, prietena scriitorilor, desfăşoară pas cu pas intrarea în lume a noului volum. E un nou-născut, un pui de scriere care va fi ridicat pe braţe de condeieri mai vechi. Rostesc aprecieri asupra calităţii povestirilor şi a versurilor din volum scriitorii Constantin Zărnescu, Ştefan Melancu şi Gabriela Genţiana Groza. Este cartea Primele iubiri care cuprinde creaţii ale membrilor cenaclului ,,Nicolae Labiş’’ din Şcoala Generală ,,Nicolae Titulescu’’ din Cluj-Napoca. Argumentează ivirea scrierilor elevilor de care se ocupă în cenaclu poeta Teodora Jurma, care a prefaţat cartea şi doamna profesoară Cecilia Chinde, atente la acurateţea exprimării autorilor în mirabila limbă română. Întâlnirea de suflet, deosebit de emoţionantă, cu copii talentaţi se încheie admirabil în acordurile de chitară strunită cu talent de domnul profesor Dan Leonard şi glasurile angelice ale fetelor din grupul vocal al şcolii. Cântul lor mângâie inimile ascultătorilor, cărţile se însufleţesc şi vibrează împreună cu ei. Le-am dedicat celor care au creat delicatele clipe, câteva gânduri în versuri.