BUCURII ÎN CENACLUL POESIS

de Gabriela Gențiana GROZA

Zi de Mărțișor –
omagiu poeziei
adus de copii

Am celebrat Ziua Mondială a Poeziei la Colegiul Național „George Coșbuc” Cluj-Napoca, împreună cu elevii a trei clase cu predare germană: a IV-a, a V-a și a VI-a. Am aflat în aceste clase elevi dornici să cunoască tainele creării poemului haiku, în cadrul cenaclului „Poesis”. Întâlnirea cu elevii îmi produce de fiecare dată bucurii întrucât mă simt din nou profesoara de biologie de odinioară, când mergeam cu ei la Grădina Botanică, pentru a ne afla primăvara împreună în mijlocul naturii, admirând varietatea plantelor înflorite în acest anotimp atât de mult așteptat. 

ÎMPREUNĂ, PE TĂRÂMUL POEZIEI

de Gențiana GROZA

Bucuria compunerii unor versuri, de către unii dintre elevii Colegiului Național „George Coșbuc” din urbea de pe Someș, am descoperit-o cu mulți ani în urmă. Alături mi-au fost colegii, dascăli ai claselor primare, gimnaziale și liceale. Un sprijin deosebit am primit din partea doamnelor profesoare de limba și literatura română, cele care trimiteau elevii talentați la cenaclul literar artistic „Traian Brad”, pe care l-am înființat în octombrie 2002 la Biblioteca clujeană „Octavian Goga”, coordonat după o vreme de scriitoarele Flavia Teoc și Lucia Dărămuș și actualmente de către poetul Victor Constantin Măruțoiu. Colaborarea mea cu talentele tinere a continuat

Mărțișoarele de la Colegiul „George Coșbuc”

de Gabriela Gențiana GROZA

Anii de școală, pe când eram aproape de vârsta membrilor cenaclului Poesis, i-am rememorat cu prilejul revederii unei personalități de seamă a științei, culturii și spiritualității, Basarab Nicolescu. Invitat special la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, filosoful franco-român, părintele transdisciplinarității, a participat la dezbaterea cu tema Exilul românesc din Paris, în prezența unor personalități clujene de mare anvergură.

FUYU

de Gabriela Genţiana GROZA

Am aşteptat să se aştearnă neaua, să acopere cu poezia ei case, arbori şi uliţe. Am invocat-o în zilele Sărbătorilor Sfinte şi în clipele trecerii în Noul An care părea cuminte, fără eventuale fasoane. Ne-am fi bucurat poate mai mult de frumuseţea Sărbătorilor să fi văzut, aşa, ca în alţi ani, natura purificată de albul fulgilor de nea… Să avem o iarnă adevărată, Fuyu, cum spune japonezul acestui anotimp. A sosit, e drept, mai târziu ca altădată, şi vremea zăpezilor!… De data aceasta, furibundă, iarna ne arată că poate să ne înfioreze cu umbletul ei apăsat, cu ciubotele pline de gheaţă, iar în unele părţi ale ţării, cu omătul cât casa! M-am întâlnit la Colegiul Naţional clujean ,,George Coşbuc” cu membrii cenaclului ,,Poesis’’ şi mi-am amintit că, în iarna lui 1954, eram elevă ca şi ei, la o şcoală gimnazială  din Ploieşti. A nins atât de mult, încât zăpada a ajuns să măsoare un metru şi jumătate. Viscolul puternic a creat troiene de cinci metri înălţime. Nu aveam televizor, telefon fix, iar de celulare şi tablete nici că se povestea… Radioul ne aducea veştile în casă… Oamenii s-au mobilizat imediat, fără să le spună cineva, de undeva, ce au de făcut!…

Cu nişte simple lopeţi au săpat adevărate tranşee în omătul bogat. Noi, copiii, ne-am putut deplasa apoi prin ,,tunelurile’’ din care abia ni se vedeau fesurile, la Alimentara din centrul oraşului, să cumpărăm pâine şi parizer, fără E-uri, desigur… Dar… viaţa îşi continuă ritmul, iar eu îi îndemn pe copii să se apropie de arbori, de gâze, de flori. Să apere natura, să o respecte, ca la rândul ei să fie respectuoasă cu noi. Mă bucur că au început să se familiarizeze cu modalitatea de compunere a poemelor haiku. Îi împart pe grupe cu nume de flori, propuse de ei. Liderul fiecărei grupe are rolul de a-i coordona să răspundă la un chestionar alcătuit din câteva întrebări din care să îmi dau seama dacă cunosc regulile de scriere a haiku-ului. Apoi au de creat un haiku colectiv. Şi, cum priveliştea de afară e minunată, privim pe fereastră şi inspiraţia vine uşor.

Iată poemele lor: