Ce vremuri… Ce oameni erau…

25/09/2021

MOTTO: În casa aceasta a locuit un om, / avea în grădină flori și roșii / și dimineața îl trezeau cocoșii, / iar fructele le lua direct din pom! // [] în jur era tot veselie, / dar, anii au fugit ca… hoții. // Acum n-ai ce să mai admiri, / omul a plecat, de mult, spre stele, / lăsând aicea toate cele / și un crâmpei de amintiri, // care… vor dispărea și ele… (Titina Nica Țene, „Zădărnicie”)

de Angela-Monica JUCAN

Locuiam în Cluj, într-un modest cartier de case. Între două colțuri de stradă, cu vecinii din dreapta, stânga, de vizavi, eram în relații foarte apropiate.

Vara-iarna, toată lumea întreținea și curățenia stradală, cât ținea gardul fiecăruia (nici vorbă să o fi făcut Sfatul Popular –„primăria” de-atunci), inclusiv (vara) partea carosabilă (care era de pământ). Când ningea, cine ieșea mai devreme dădea două-trei lopeți de zăpadă și în partea de trotuar a vecinilor din dreapta și din stânga, nu se zgârcea la lucru nici dacă data următoare se nimerea să fie tot el primul. Zăpada de pe carosabil o tasau mașinile care treceau ocazional pe-acolo.

Cam toți aveam porci și găini. Nimeni nu se plângea de miros. Porcii îi tăia măcelarul, dar veneau și bărbații din jur să ajute proprietarii la ținut animalul. Când era la pârlit, apăreau și copiii, să primească ureche și coadă. Din carne și din mezeluri, se făcea pachet pentru vecini, fie că au ajutat, fie că nu, fiindcă fiecare tăia porcul în altă zi și cu alt măcelar (de regulă, amator, nu profesionist), deci rețetele Citește restul acestei intrări »


Primul primar român al Clujului, dr. Iulian Pop (1880-1923), despre „românizarea” comerţului şi industriei în Ardeal

12/02/2021

de Vasile LECHINȚAN

Jurnal din anii ciumei Covid 19

dr. Iulian Pop
(1880 – 1923)

După Marea Unire de la 1918, atenţia generală a oamenilor politici români era îndreptată spre înlăturarea marilor nedreptăţi din perioada dominaţiei ungare din Transilvania. Printre aceste nedreptăţi se număra şi maghiarizarea oraşelor inclusiv prin interzicea accesului românilor la meserii, comerţ, industrie şi, în general, în instituţii şi unităţi economice din oraşe. În Cluj, de exemplu, la Şcoala de ucenici comerciali nu era niciun elev român până la 1918 şi foarte puţini la meserii – aflăm dintr-o scrisoare a primarului Clujului, dr. Iulian Pop, din 1922 (atunci şi directorul Eforiei Căminului de ucenici), către ministrul industriei şi comerţului. El atrăgea atenţia că pentru dezvoltarea viitoare a României întregite era o prioritate indiscutabilă susţinerea şcolilor de ucenici, unde să aibă acces, în proporţie corespunzătoare, şi românii. El vorbea de necesitatea „românizării” industriei şi comerţului în acest sens, nu în sensul purificării etnice, Citește restul acestei intrări »


REPERE ISTORIOGRAFICE PRIVIND ŞCOALA CLUJEANĂ INTERBELICĂ

22/01/2014

A_Absolvent

de Cosmin KOSZOR CODREA
Bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” Cluj
Masterand al Facultăţii de Istorie şi Filosfie, Universitatea „Babeş-Bolyai”
Specializarea Ştiinţele Informării şi Documentării
cosmin_koszor@yahoo. ro cosmin. koszo@bjc. ro

Rezumat: Produsul istoriografic clujean din perioada interbelică cunoaşte o vârstă de maturitate ştiinţifică odată cu instituţionalizarea scrisului istoric. În această perioadă, deosebit de importantă pentru cultura română asistăm la preluarea Universităţii maghiare de către autorităţile clujene, ceea ce va duce la înfiinţarea Institutelor aferente cercetării şi studierii istoriei într-un cadru organizat după norme internaţionale. Primul institut de istorie înfiinţat avea să fie Institutul de Istorie Naţională, în care se vor forma tineri dornici de afirmare. Publicaţiile şi periodicele acestui aşezământ joacă un rol important, deoarece reprezintă cartea de vizită şi în acelaşi timp roadele cercetării studenţilor şi profesorilor.

Cuvinte Cheie: istoriografie, Institutul de Istorie Naţională, Institutul de Studii Clasice, Universitatea din Cluj, anuare, istorici.

Descrierea producţiei istoriografice unui anumit spaţiu cultural necesită o adâncă reflectare atât asupra curentelor politico-ideologice, cât şi a factorilor determinanţi care au făcut posibilă apariţia scrisului istoric. Este necesar să stabilim durata temporală pe care această producţie s-a întins şi în acelaşi timp să găsim originile de la care au pornit principalii reprezentanţi temele abordate şi în cele din urmă rezultatele puse sub tipar marcând rodul muncii acestora. Citește restul acestei intrări »