Evenimentul cultural al Ţării Codrului se va desfăşura de 1 Decembrie la Băseşti

28/11/2015

de Gelu DRAGOŞ

Izvoare codrene_Pop de BasestiFiecare generaţie îşi trăieşte timpul ei de 1 Decembrie şi îşi are proiectele ei, însă întotdeauna proiectele fiecărei generaţii, indiferent de timpul ei istoric, depind foarte mult de cadrul social, de oportunităţile care îi sunt oferite sau nu, de lumina pe care o primește de la faptele înaintaşilor, de la dascălii şi formatorii de opinie.

Cu bucurie semnalăm faptul că manifestările culturale ocazionate de sărbătorirea Zilei Naţionale a României, care se vor desfăşura la Băseşti, la Casa memorială George Pop de Băseşti, la şcoală şi la Centrul cultural din localitate, vor beneficia de numărul dublu 11-12/2015 al revistei de cultură, literatură, artă, etnologie, istorie şi cu substrat tradiţional „IZVOARE CODRENE” (fondator şi director general Vasile Dan Marchiş), număr dedicat în proporţie covârşitoare titanului Marii Unirii de la 1918, George Pop de Băseşti, proiect literar susţinut financiar de către Primăria şi Consiliul local Băseşti (primar Ioan Călăuz). Citește restul acestei intrări »


MONUMENTE DE ARHITECTURĂ POPULARĂ DIN ZONA CODRU – JUDEŢUL MARAMUREŞ (I)

08/02/2015
Urmenis_2_foto_Traian Ursu

casa din Urmeniş

de Traian URSU*

Zona etnografică Codru, deşi unitară din punct de vedere cultural şi economic, localităţile cuprinse aici, de-a lungul secolelor au făcut parte din proprietăţi sau organizări administrative, respectiv judeţe, diferite. Faptul s-a perpetuat până în zilele noastre, când localităţile zonei, aproximativ 60 la număr, se află în judeţele Maramureş (31 dintre ele), Satu Mare şi Sălaj[1].

Denumirea de Codru a acestui spaţiu vine de la pădurile întinse existente odinioară, din care au rămas însă suprafeţe reduse astăzi. Sunt unele comune care au sub 20% din suprafaţă pădure şi doar una singură cu 41-50%[2].

Din trecut încă, se dezvoltă aici meşteşuguri legate de prelucrarea lemnului, din care localnicii îşi confecţionau aproape toate uneltele necesare ocupaţiilor de agricultori şi crescători de animale. Tot din lemn îşi ridicau casele şi anexele gospodăreşti[3].

Meşteşugurile amintite s-au perfecţionat de-a lungul câtorva mii de ani de locuire permanentă aici. Din epoca bronzului şi a fierului se cunosc urme de cultură materială scoase la lumină în localităţile Bicaz şi Oarţa de Jos[4] şi urme constante pe locul numit „Sub pădure”[5] în Ardusat. Toponime ca „La Cetate” în Asuajul de Jos, „Cetate” şi „Dâmbul Berţei”[6] în Ardusat sunt alte dovezi de locuire continuă aici. Citește restul acestei intrări »