Colindătorii din Balcani, cu leru-i ler

de dr. Nicoară MIHALI

De la începuturile creștinismului în satele românilor din Balcani, de dincolo de Dunăre, circulă o legendă despre salvarea lui Isus. Atunci când soldații lui Irod îl căutau pe noul împărat al lumii pentru a-l ucide, pruncul născut a fost legat de o oaie, care, având lână bogată, l-a putut ascunde, iar când Fecioara Maria a trecut prin vamă, pentru a nu fi descoperit pruncul care plângea, oile au început să zbiere pentru a-i acoperi plânsul și el a trecut fără să fie descoperit de soldați. După cum relatează cercetătorul Theodor Capidan în lucrarea sa, Macedoromânii (p. 36), Fundația regală pentru literatură și artă, București, 1942: „Dintre obiceiurile lor avem colindele care poartă același nume ca la dacoromâni. Cete de băieți numiți „Colindari” prevăzuți cu traiste și ciomege, aleargă din casă în casă, cântând. Ei primesc în fiecare casă covrigi, năut și fructe. Năutul este aruncat pe jos și colindătorii trebuie să-l adune ca oile, behăind. Aromânii păstori cred că, Cristos auzind behăitul oilor, își amintește de oaia care l-a salvat de evrei, ascunzându-l în lâna ei, și le binecuvântează casa, ca să se înmulțească turmele de oi, ale gospodarilor care primesc colindători, ca spuza focului, ca stelele cerului și ca frunzele pomilor”.

Această urare o făceau și preoții în Maramureș, când, de Bobotează, ajungeau cu sfințirea la casele păstorilor. Aceștia aduceau câte o legătură de lână pe care o puneau peste cruce, pentru ca turmele să fie ferite de rele tot anul.

Ocupația de bază a românilor din Balcani, trăitori în sate și cătune, a fost păstoritul. În Balcani

Întâlnire cu scriitorii la Școala Gimnazială Mireșu Mare

de Cristian LAURENŢIU

În preajma Crăciunului și învăluiţi în spiritul lui, elevi din Mireșu Mare și Lucăcești s-au întâlnit cu poeții Carmena Felicia Băințan, Aurelia Oancă și Iacob Oniga, în cadrul unui proiect educațional numit „Povești la gura sobei”. Dacă elevii pregătiți de dascălii Ana și Gelu Dragoș, Lucia Pop i-au colindat pe invitați, și ei, la rândul lor, au fost colindați de cantautorul Eugen Marchiș.

Poveștile la care a participat și directorul școlii, prof. Dorel Merciu, au adus în atenția tinerilor participanți emoțiile cu care așteptau Crăciunul, cum se făcea pâinea și cozonacii în cuptor, cum se duceau la școală în opinci, dar iernile erau atât de minunate, nu lipsea zăpada și poveștile ascultate la gura sobei. Mulțumiri se aduc și gazdei, bibliotecar Ruxandra Elisabeta Mogoș, care a organizat un stand cu cărțile poeților prezenți și o mini-expoziție de Crăciun în Centrul de Documentare și Informare.

Consilierul educativ, prof. înv. primar Ana Dragoș a spus: „Oamenii sunt tot mai ocupaţi, s-au îndepărtat

Despre textul colindei „O, ce veste minunată”

de Mária BERÉNYI

Cartea intitulată: „Cîntări dumnezeieşti la praznicile Mîntuitoriului nostru, Isus Hristos, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, şi ale altor sfinţi ce se prăznuiesc” a fost publicată la Tipografia din Buda în 1815, în volumul lui Ioan Tincovici, atunci cantor la biserica greacă-macedoromână din Pesta, cartea având 50 de pagini.

Din cele opt cântări riguros bisericeşti, închinate naşterii lui Hristos, una, care începe cu versul „O, ce veste minunată” (p. 8. ), avea să devină cea mai cunoscută colindă de Crăciun până în zilele noastre:

Colindele străbune…

de Elvira RĂCEALĂ

 

BUNICI, ÎNVĂȚAȚI-I PE NEPOȚI COLINDELE STRĂBUNE!

NU LĂSAȚI SĂ SE PIARDĂ OBICEIURILE NEAMULUI ROMÂNESC… CARE SUNT ȘI BUCURIA LOR, A COPIILOR!

Pentru că am intrat în Postul Crăciunului și toți au început pregătirile pentru această sărbătoare a bucuriei, observând că și marile orașe își ornamentează cu mult mai devreme centrele civice și bulevardele în așteptarea evenimentului… Și ne întrebăm de ce așa grabă de a intra în noul an… de parcă nu am simți și așa, că timpul zboară cu o viteză supersonică…

Și atunci am trecut și eu la treabă…!

Amintindu-mi că pe vremea când eu eram copil, bradul nu se împodobea decât în noaptea de Crăciun… era o surpriză!

Chemarea tinerilor la praznicul Nașterii Domnului Iisus Hristos. Repere misionare

 

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Într-o societate marcată de criza spiritualității, tânărul contemporan caută toate mijloacele de afirmare a trăirilor sale interioare, prin raportarea la ceea ce el este deja, chip și asemănare. Drumul pe care pornește este unul anevoios, presărat de încercări, ispite și neputințe, motiv pentru care este imperios necesar ca acesta să fie însoțit în permanență de energia celuilalt.

Tânărul modern conștientizează că nu poate exista fără oamenii din jurul lui, fapt ce determină o deschidere spre lumea celor buni și deopotrivă a celor răi, dar prin focul iubirii lui poate tria, transforma, îmbrăca în aceeași haină a dragostei pe toți. Observator al mobilităților cotidiene, tânărul remarcă o situație reală, aceea că există oameni în jurul lui care nu pot exista fără atașament. Concluzia la care acesta ajunge, cuprinde porunca iubirii sădită de Mântuitorul Iisus Hristos în ființa lui, care se rezumă la demnitatea de a păstra în inimă, fericirea celorlalți. Izvorul acestei fericiri constă în permanentizarea dialogului cu aproapele, prin binecuvântarea trimisă de Dumnezeu Tatăl.  

Colindăm, colindăm

Binecuvântare de la Dumnezeu să se pogoare peste casa dumneavoastră. Bucurie, mulţumire sufletească, petrecere minunată a Sărbătorii Naşterii Domnului. Lumina izvorâtă din Ieslea Sfântă să vă ocrotească în an şi peste ani. Crăciun fericit!

Cu ocazia sărbătorii de Crăciun, redacţia e-Bibliotheca septentrionalis vă dedică o selecţie de colinde interpretate de Corala Armonia din Baia Mare:

COLINDĂ DE-A PRUNCILOR

Comunicată de prof. Traian RUS
din colecţia prof. Pamfil BILŢIU

Bine-ai venit, Crăciun drag,
Că şi noi ne-am săturat
De-atăta cureti morat.
Cu picioica ne-am urât
Cât o-am fiert şi cât o-am fript.
Ceapa şi păsulile ieie-şi catrafusăle
Şi margă di-p-aice.
Şi intre porcu în casă
Cu clisuca lui cè grasă
Şi prunceii p’ângă iè
Şi îşi taie cât or vrè!

CURĂ-ŞI MAREA CÂT DE MARE

Restituită de prof. Traian RUS – din colecţia Radu CIORDAŞ

Cură-şi marea cât de mare
Tăt mai mare marjini n-are, leru-i Doamne.
Da’ la marjinea mării
Este-on pom măndru – nfloritu
Cu crenjile la pământu
Da’ la umbra pomului
Legănaş de păltinaşu.
Da-n lègân cine-i culcatu ?
Fiul Sfântu-i înfăşatu
Faşă dalbă de mătasă
Împletită-n cinci şi şasă
Trimisă-i de Crăciuneasă.
Neaua-l ninje, bine ninje,
Ploaia caldă bine-l scaldă.
Suflă vântu de la şesu
Şi-l lejine cât de desu,

LA MASA GALBÂNĂ

din colecţia prof. Traian RUS, comunicată de Maria MUREŞAN, 81 ani, Oarţa de Sus, nr. 196

La masă galbână,
Galbână de ceară
Prai de biserică
Mândră masă-ntinsă.
Tri sticuţă-alesă
Tăt să sfătuiau
Care şi-s mai mari,
Prai de biserică
Mândră masă-ntinsă.
Sticu mnirului:
– Ba io mi-s mai mare,
Că fără de mine
Nu-i botez pă lume
Prai de biserică
Mândră masă-ntinsă.
Sticu vinului:

Colinde din cer. Iarna de-acum

 

Redacţia revistei „e-Bibliotheca septentrionalis” vă doreşte un
Crăciun binecuvîntat!
Dumnezeu să coboare în casa dumneavoastră pace, lumină, belşug de bucurie. Colindele strămoşeşti să-şi păstreze în suflet ecoul peste an.

Sărbători fericite! La mulţi ani!

Corul Bărbătesc din Finteuşu Mare ne-a trimis, pentru dumneavoastră, o colindă.
Vă invităm s-o ascultaţi