În 26 septembrie 1945 a murit Béla Bartók

26/09/2021

de Mária BERÉNYI

Compozitor, pianist, muzicolog şi folclorist maghiar BARTÓK BÉLA a învățat și limba română.

Bartók vorbea şi citea în peste zece limbi străine. În afară de maghiara maternă, româna a fost singura în care el a conceput un text poetic pentru a-l pune pe muzică, este vorba despre libretul „Cantata profana”, compilat pe baza a două texte de colind, versificat ulterior de Bartok în maghiară şi engleză.

Biografii lui Bartók Béla susţin că ar fi luat lecţii de română de la Gheorghe Alexici, profesor universitar la Budapesta, care teoretic ar fi fost cel care l-a învăţat româneşte. În 1909 căuta un profesor de română la Societatea „Petru Maior” de la Budapesta, unde îi este recomandat studentul braşovean Miron Creţu.

Miron Crețu, membru al societății studențești „Petru Maior” din Budapesta, îl învață românește pe Bartók Béla.

În comuna natală a lui Bartók convieţuiau români şi maghiari, astfel că el cunoştea parţial limba română, fapt ce Citește restul acestei intrări »


În 13 septembrie 1913 a murit Aurel Vlaicu

13/09/2021

de Mária BERÉNYI

La inițiativa lui David Voniga (originar din Giula/Ungaria) s-a ridicat primul monument Vlaicu în România.

După moartea tragică a lui Aurel Vlaicu, petrecută în 1913, David Voniga, preot în Giroc, jud. Timiş, inițiază ridicarea monumentului închinat în memoria aviatorului român. În România acesta a fost primul monument Vlaicu.

În hotarul comunei Giroc s-a ridicat acest monument care a dat chipul unei cruci de 3 metri înaltă pe care e gravat textul:  Citește restul acestei intrări »


Scrisoare după

19/08/2021

de Anca PAUL

Paul Antoniu

Ei spun că-i bine-n lumea în care ai plecat
O lume fără ciocolată amăruie
Și fără vinul tău de Letca, preferat, 
Fără parfumul toamnei, de gutuie.

Ei spun că-i bine… Tată, tu, altfel, ce mai zici?
Știi c-a trecut un an de când ți-ai luat, cu totul, 
Zbor lin spre stele, singur, lăsându-ne aici
Să-i căutăm, zadarnic, tristeții antidotul?

Ultima amintire îmi stă cărunt pe tâmple
Cu mâna-ți de părinte fluturând la fereastră,
Șoptindu-mi „pe curând-ul” ’nainte să se-ntâmple
Nebănuita-ți fugă spre zarea cea albastră.

Citește restul acestei intrări »


Spre infinit, pe calea ferată

19/08/2021

de PAUL Antoniu
(Sâmbătă, 15 martie 2014)

Motto:Două linii paralele se întâlnesc în infinit” (definiţie din manualul meu de Geometrie).

Eram acasă la părinţi, în ultima vacanţă de vară, după terminarea celor şapte clase primare, urmând ca, mai spre toamnă, să dau examen de admitere la liceu. A fost o vacanţă un pic mai altfel, în care simţeam dureros cum copilăria îmi scapă printre degete; o copilărie profund marcată de o crimă năprasnică, cea din umbra răstignirii de pe dealul numit „A Dumbrăvii”, loc blestemat, unde, mai apoi, bătaia lui Dumnezeu a îngrozit întregul sat, după ce un fulger, ca din senin, a lovit şi a aprins lemnul Sfintei Cruci la umbra căreia a avut loc teribila crimă pentru o datorie neplătită la vremea promisă. La scurtă vreme, tata şi credincioşii din sat au ridicat o altă răstignire, mai spre adâncul Dumbrăvii, şi tot la căpătâiul unui mormânt-simbol pentru cinstirea Eroilor Neamului. Acea ultimă vacanţă, din copilăria mea pe ducă, mi-am petrecut-o, cu voie de la tata, după pofta inimii: toată ziua la scaldă, cu deja foştii mei colegi la joacă (un fel de oină), bătând pe ogradă, după primul cosit, o minge de cârpe şi alte „sporturi” săteşti. După o vreme, pe calea ferată dintre Someş şi casa părintească, zilnic, trecea un tren Citește restul acestei intrări »


Memento Livia Bacâru. S-a dus odată cu Eclipsa…

12/08/2021

de dr. Marta CORDEA, dr. Viorel CÂMPEAN

Livia Bacâru
(10 noiembrie 1921 – 11 august 1999)

În 11 august 2021, când au trecut 22 de ani de la ultima eclipsă totală de Soare a secolului XX, putem spune că şi cultura sătmăreană a fost atunci eclipsată prin trecerea în eternitate a Liviei Bacâru.

Livia Bacâru, cercetătoare de origine sătmăreană, poetă sensibilă, înzestrată cu harul traducerii, cum o caracteriza profesorul şi corespondentul de o viaţă, Nae Antonescu, discretă cu propria-i existenţă, modestă, a părăsit existenţa pământeană în ziua Eclipsei totale de Soare din 1999.

S-a născut la 10 noiembrie 1921 la Valea Vinului; suntem deci în prag de centenar al nașterii… Şi-a făcut studiile liceale la Satu Mare. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Istorie din Bucureşti. Citește restul acestei intrări »


23 IULIE – IN MEMORIAM: SCRIITORUL BĂIMĂREAN MIRCEA POP

23/07/2021

Mircea Pop
29.11.1930-23.07.1993

La 23 iulie 1993 a încetat din viață Mircea Pop, poet, prozator, profesor, director al Bibliotecii regionale Maramureș, instructor la Casa de Creație din Baia Mare.

Născut în Baia Mare la data de 29 noiembrie 1930, Mircea Pop a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj Napoca.

A debutat cu poezie în ziarul local „Pentru socialism”, în anul 1955. A colaborat la publicații pentru copii și reviste literare cu poezii și povestiri. A scris scenarii literare pentru formațiile artistice de amatori.

În 1979 a obținut Premiul pentru poezie cu Citește restul acestei intrări »


Graficianul AUREL CORDEA ar fi împlinit azi 84 de ani

15/07/2021

Aurel Cordea
(15 iulie 1937, Micula, jud. SM – 17 decembrie 2006, SM)

de dr. Marta CORDEA

Pe graficianul, pictorul, profesorul Aurel Cordea, absolvent al Institutului „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia Arte decorative şi textile, viaţa l-a purtat în numeroase locuri şi l-a surprins în şi mai multe ipostaze: după terminarea studiilor, timp de un an a fost asistent-preparator la institutul care l-a format, urmând să fie apoi profesor la Şcoala Populară de Artă din Satu Mare, la Liceul de Artă din Baia Mare şi spre sfârşitul carierei, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, filiala Satu Mare.

Aurel Cordea. Imagine din Baia Mare

A lucrat ca muzeograf la Muzeul Judeţean din Baia Mare, ca redactor tehnic şi grafician la „Cronica sătmăreană”, iar la Teatrul de Nord din Satu Mare, ca scenograf Citește restul acestei intrări »


Un Sfânt s-a ridicat din rândul macedoromânilor din Miskolc (Ungaria)

28/06/2021

de Mária BERÉNYI

Din rândul macedoromânilor din Miskolc (Ungaria) s-a ridicat un sfânt și aici se află o imprimare colorată a gravurii Sfânta Fecioară Maria cu pruncul din Mănăstirea Ardenița pe care e gravat primul text în limba macedoromână (1731).

Andrei (Anastasie) Șaguna s-a născut în 20 decembrie 1808 într-o familie de negustori macedoromâni veniți la Miskolc din Grabova. La 28 octombrie 2011 a fost proclamată canonizarea sa ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, cu dată de prăznuire în fiecare an la 30 noiembrie.

Andrei Șaguna
(20 decembrie 1808 – 28 iunie 1873)

„Mitropolitul Andrei Şaguna a fost un bărbat aproape extraordinar, trimis de Providenţa Divină pentru fericirea poporului său; Citește restul acestei intrări »


În 3 iunie 1899 a murit JOHANN STRAUSS – fiul

03/06/2021

de Mária BERÉNYI

În 3 iunie 1899 a murit Johann Strauss – fiul, compozitorul valsului „DUNĂREA ALBASTRĂ” pe care l-a compus în palatul prietenului său din Viena, macedoromânul Nicolae Dumba.

Supranumit „Regele valsului” Johann Strauss – fiul (1825 – 1899) este considerat unul din cei mai cunoscuţi compozitori, contribuţiile sale din gama unor genuri muzicale dansante, precum valsul, polca, mazurca, galopul, fiind vârfuri ale genurilor respective. Fiu al lui Johann Strauss, a fost aclamat ca violonist şi dirijor, dar s-a dedicat din tinereţe şi compoziţiei. În 1863 a fost numit director al balurilor Curţii imperiale. A compus în total circa 150 de valsuri, cel mai cunoscut fiind „Dunărea albastră” (1867), lucrare cu o puternică priză la public şi astăzi. Prieten apropiat al macedoromânului din Viena, a compus cunoscutul vals „Dunărea albastră” în palatul Dumba pe Ringstrasse.

Cîteva din compoziţiile sale pot fi auzite anual, Citește restul acestei intrări »


Ar fi împlinit 68 de ani…

07/04/2021

de Vasile ȘOIMARU

Vlad Pohilă
n. 6 martie 1953 – d. 15 mai 2020

 

Ar fi împlinit 68 de ani, dar de zece luni și jumătate nu mai este printre noi. Aceste luni fiind primele din veșnicia lui Vlad Pohilă.

În cei 67 de ani de viață, multe, foarte multe, bune și foarte bune, a reușit să le facă. Dar, și mai multe, în primul rând la capitolul Editare de carte, au rămas nefinisate. Inclusiv, o carte, „comandată” (am fost martor ocular, 03.06.06, la Stoiana) de profesorul său iubit, din Cluj-Napoca, Raoul Șorban, înainte de moartea sa, o carte pe care doar Vlad Pohilă putea să o scrie, dar nu i-a mai ajuns timp să o scrie… Citește restul acestei intrări »