La un sfârșit de veac

12/01/2022

de Valer POPEAN 

Secundele mă contopesc în drumul către infinit
Într-o iubire fără leac iar nesfârșitul mi-e stăpân,
La margine de timp zăresc cărările ce-au devenit
O clipă la sfârșit de veac când doar esențele rămân,

Și printre clipele ce-ating eternitatea în Ardeal
Plin de speranțele rămase aștept sfârșitul meu de timp,
Iar drumul mi se pare lung, chiar peste văi și peste deal
Cărarea-i grea și amândoi nu vom ajunge în Olimp,
Citește restul acestei intrări »


În serviciul națiunii cu timp deplin!

24/12/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

Academician Ionel Valentin Vlad

acad. Ionel Valentin Vlad
(22 septembrie 1943 – 24 decembrie 2017)

Fostul președinte al Academiei Române, acad. Ionel-Valentin Vlad, urcat la Cerurile lui Dumnezeu și ale Patriei mult prea devreme, obișnuia să mă apeleze telefonic cu o cadență onorabilă, spre a-mi relata fapte sau idei, dintr-un drag de mărturisire, care-l făcea mult mai dedicat cauzelor și misiunilor unui conducător atât de important.

Convorbirile cu Magnificența Sa durau, de regulă, zeci de minute, iar astăzi, când până și prin Academie s-a instalat prea multă liniște, simt un gol spiritual imens, căci dialogurile nu doar că erau elevate și elegante, pline de conținuturi și de soluții la probleme, dar îmi prilejuiau și mie momente sapiențiale, fără de care sufletul meu mereu neostoit suferă. Îmi aduc aminte de lunile pregătitoare ale Marelui Jubileu Academic și mă cuprinde un fior major pentru ocaziunea ce mi s-a dat de a fi consultat cu privire la „cea mai bună formulă de haină lingvistică pentru un moment atât de înălțător”. Mi-am exprimat „votul” cu ușurință pentru varianta ce a ajuns „nume de botez” și care nu poate fi depășită în repere și semnificații de nicio altă formulare: „ACADEMIA ROMÂNĂ. 150 de ani în serviciul Națiunii Române”!

Am decupat din memorie acest detaliu de gând, deoarece și în această chestiune regăsesc o cadență vie. Vorbesc în public de prea multe ori despre marea disjuncție existențială între „a merge la serviciu undeva prin peisajul mioritic” și „a fi în serviciul națiunii (misiunii, mandatului, cauzei etc.)”. Referirile mele Citește restul acestei intrări »


În 26 septembrie 1945 a murit Béla Bartók

26/09/2021

de Mária BERÉNYI

Compozitor, pianist, muzicolog şi folclorist maghiar BARTÓK BÉLA a învățat și limba română.

Bartók vorbea şi citea în peste zece limbi străine. În afară de maghiara maternă, româna a fost singura în care el a conceput un text poetic pentru a-l pune pe muzică, este vorba despre libretul „Cantata profana”, compilat pe baza a două texte de colind, versificat ulterior de Bartok în maghiară şi engleză.

Biografii lui Bartók Béla susţin că ar fi luat lecţii de română de la Gheorghe Alexici, profesor universitar la Budapesta, care teoretic ar fi fost cel care l-a învăţat româneşte. În 1909 căuta un profesor de română la Societatea „Petru Maior” de la Budapesta, unde îi este recomandat studentul braşovean Miron Creţu.

Miron Crețu, membru al societății studențești „Petru Maior” din Budapesta, îl învață românește pe Bartók Béla.

În comuna natală a lui Bartók convieţuiau români şi maghiari, astfel că el cunoştea parţial limba română, fapt ce Citește restul acestei intrări »


În 13 septembrie 1913 a murit Aurel Vlaicu

13/09/2021

de Mária BERÉNYI

La inițiativa lui David Voniga (originar din Giula/Ungaria) s-a ridicat primul monument Vlaicu în România.

După moartea tragică a lui Aurel Vlaicu, petrecută în 1913, David Voniga, preot în Giroc, jud. Timiş, inițiază ridicarea monumentului închinat în memoria aviatorului român. În România acesta a fost primul monument Vlaicu.

În hotarul comunei Giroc s-a ridicat acest monument care a dat chipul unei cruci de 3 metri înaltă pe care e gravat textul:  Citește restul acestei intrări »


Scrisoare după

19/08/2021

de Anca PAUL

Paul Antoniu

Ei spun că-i bine-n lumea în care ai plecat
O lume fără ciocolată amăruie
Și fără vinul tău de Letca, preferat, 
Fără parfumul toamnei, de gutuie.

Ei spun că-i bine… Tată, tu, altfel, ce mai zici?
Știi c-a trecut un an de când ți-ai luat, cu totul, 
Zbor lin spre stele, singur, lăsându-ne aici
Să-i căutăm, zadarnic, tristeții antidotul?

Ultima amintire îmi stă cărunt pe tâmple
Cu mâna-ți de părinte fluturând la fereastră,
Șoptindu-mi „pe curând-ul” ’nainte să se-ntâmple
Nebănuita-ți fugă spre zarea cea albastră.

Citește restul acestei intrări »


Spre infinit, pe calea ferată

19/08/2021

de PAUL Antoniu
(Sâmbătă, 15 martie 2014)

Motto:Două linii paralele se întâlnesc în infinit” (definiţie din manualul meu de Geometrie).

Eram acasă la părinţi, în ultima vacanţă de vară, după terminarea celor şapte clase primare, urmând ca, mai spre toamnă, să dau examen de admitere la liceu. A fost o vacanţă un pic mai altfel, în care simţeam dureros cum copilăria îmi scapă printre degete; o copilărie profund marcată de o crimă năprasnică, cea din umbra răstignirii de pe dealul numit „A Dumbrăvii”, loc blestemat, unde, mai apoi, bătaia lui Dumnezeu a îngrozit întregul sat, după ce un fulger, ca din senin, a lovit şi a aprins lemnul Sfintei Cruci la umbra căreia a avut loc teribila crimă pentru o datorie neplătită la vremea promisă. La scurtă vreme, tata şi credincioşii din sat au ridicat o altă răstignire, mai spre adâncul Dumbrăvii, şi tot la căpătâiul unui mormânt-simbol pentru cinstirea Eroilor Neamului. Acea ultimă vacanţă, din copilăria mea pe ducă, mi-am petrecut-o, cu voie de la tata, după pofta inimii: toată ziua la scaldă, cu deja foştii mei colegi la joacă (un fel de oină), bătând pe ogradă, după primul cosit, o minge de cârpe şi alte „sporturi” săteşti. După o vreme, pe calea ferată dintre Someş şi casa părintească, zilnic, trecea un tren Citește restul acestei intrări »


Memento Livia Bacâru. S-a dus odată cu Eclipsa…

12/08/2021

de dr. Marta CORDEA, dr. Viorel CÂMPEAN

Livia Bacâru
(10 noiembrie 1921 – 11 august 1999)

În 11 august 2021, când au trecut 22 de ani de la ultima eclipsă totală de Soare a secolului XX, putem spune că şi cultura sătmăreană a fost atunci eclipsată prin trecerea în eternitate a Liviei Bacâru.

Livia Bacâru, cercetătoare de origine sătmăreană, poetă sensibilă, înzestrată cu harul traducerii, cum o caracteriza profesorul şi corespondentul de o viaţă, Nae Antonescu, discretă cu propria-i existenţă, modestă, a părăsit existenţa pământeană în ziua Eclipsei totale de Soare din 1999.

S-a născut la 10 noiembrie 1921 la Valea Vinului; suntem deci în prag de centenar al nașterii… Şi-a făcut studiile liceale la Satu Mare. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Istorie din Bucureşti. Citește restul acestei intrări »


23 IULIE – IN MEMORIAM: SCRIITORUL BĂIMĂREAN MIRCEA POP

23/07/2021

Mircea Pop
29.11.1930-23.07.1993

La 23 iulie 1993 a încetat din viață Mircea Pop, poet, prozator, profesor, director al Bibliotecii regionale Maramureș, instructor la Casa de Creație din Baia Mare.

Născut în Baia Mare la data de 29 noiembrie 1930, Mircea Pop a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj Napoca.

A debutat cu poezie în ziarul local „Pentru socialism”, în anul 1955. A colaborat la publicații pentru copii și reviste literare cu poezii și povestiri. A scris scenarii literare pentru formațiile artistice de amatori.

În 1979 a obținut Premiul pentru poezie cu Citește restul acestei intrări »


Graficianul AUREL CORDEA ar fi împlinit azi 84 de ani

15/07/2021

Aurel Cordea
(15 iulie 1937, Micula, jud. SM – 17 decembrie 2006, SM)

de dr. Marta CORDEA

Pe graficianul, pictorul, profesorul Aurel Cordea, absolvent al Institutului „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia Arte decorative şi textile, viaţa l-a purtat în numeroase locuri şi l-a surprins în şi mai multe ipostaze: după terminarea studiilor, timp de un an a fost asistent-preparator la institutul care l-a format, urmând să fie apoi profesor la Şcoala Populară de Artă din Satu Mare, la Liceul de Artă din Baia Mare şi spre sfârşitul carierei, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, filiala Satu Mare.

Aurel Cordea. Imagine din Baia Mare

A lucrat ca muzeograf la Muzeul Judeţean din Baia Mare, ca redactor tehnic şi grafician la „Cronica sătmăreană”, iar la Teatrul de Nord din Satu Mare, ca scenograf Citește restul acestei intrări »


Un Sfânt s-a ridicat din rândul macedoromânilor din Miskolc (Ungaria)

28/06/2021

de Mária BERÉNYI

Din rândul macedoromânilor din Miskolc (Ungaria) s-a ridicat un sfânt și aici se află o imprimare colorată a gravurii Sfânta Fecioară Maria cu pruncul din Mănăstirea Ardenița pe care e gravat primul text în limba macedoromână (1731).

Andrei (Anastasie) Șaguna s-a născut în 20 decembrie 1808 într-o familie de negustori macedoromâni veniți la Miskolc din Grabova. La 28 octombrie 2011 a fost proclamată canonizarea sa ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, cu dată de prăznuire în fiecare an la 30 noiembrie.

Andrei Șaguna
(20 decembrie 1808 – 28 iunie 1873)

„Mitropolitul Andrei Şaguna a fost un bărbat aproape extraordinar, trimis de Providenţa Divină pentru fericirea poporului său; Citește restul acestei intrări »