IUBIREA, CA SANOGENEZĂ EDUCAȚIONALĂ. I. Premise și metode psihopedagogice proactive ale dezvoltării armonioase a personalității copilului, în ontogeneză

21/11/2016
institutul-de-istorie-george-baritiu-cluj-napoca

de Liviu VIDICAN MANCI, pr. prof. dr., director S.T.O., Cluj-Napoca;
Roxana Maria CÂLEA, prof., cadru didactic S.T.O., Cluj-Napoca;
Antonia BODEA, prof. filolog, gr. did. I;
Persida RUGU MĂRUȚOIU, prof. psihopedagog și logoped, gr. did. I

IUBIREA, CA SANOGENEZĂ EDUCAȚIONALĂ
– rezumat –
Psihopedagogia nu se limitează la simple tehnici ale educației, ci implică anumite concepții despre ființa umană, despre dezvoltarea armonioasă a acesteia, precum și raportul copilului, în dezvoltarea sa fizio-psiho-socioculturală, cu societatea, cu existența și cu sine însuși. Așadar, ea înseamnă discurs și praxis valorizator al omului față de sine, față de semeni și față de lume.
Școala trebuie să fie în primul rând culturală, și abia apoi poate urma treapta interculturalității și multiculturalității, întrucât spre interculturalitate și multiculturalitate se merge prin cultural. Copilul de azi și tânărul de mâine, dacă e învățat să-și descopere pe deplin și să-și conștientizeze reala identitate socioculturală, poate întâmpina alteritatea cu bucurie, cu echilibru și conștiință de sine. Citește restul acestei intrări »